aug. 15, 2025 |
Pilda cu frații lui Iosif se regăsește în Cartea Facerii (Geneza), primul volum al Bibliei, cuprinzând capitolele 37, 39–45. Este una dintre cele mai complexe și emoționante narațiuni biblice, aducând în prim-plan teme fundamentale precum iertarea, credința în planul divin, familia, fraternitatea, și reconcilierea. Textul biblic are atât valoare morală, cât și literară și culturală, oferind cititorilor o lecție despre modul în care suferința poate deveni parte a unui bine mai mare, dacă este trăită cu înțelepciune și încredere în Dumnezeu.
Consider că această pildă este profund valoroasă și esențială atât pentru înțelegerea principiilor morale creștine, cât și pentru formarea unui caracter armonios. Ea transmite valori fundamentale care ne pot ghida în relația cu cei din jur, în credința personală și în propria dezvoltare intelectuală și spirituală.
În primul rând, pilda este importantă pentru relația și comuniunea cu semenii. Ea ne arată cum invidia, neîncrederea și lipsa de iubire frățească pot distruge legături esențiale între oameni. Frații lui Iosif, mânioși din cauza favorizării lui de către tatăl lor și a viselor profetice pe care le avea, aleg să îl alunge din viața lor. Cu toate acestea, când se reîntâlnesc, Iosif nu se răzbună, ci îi iartă. Un exemplu concret este momentul în care Iosif, ajuns conducător al Egiptului, își îmbrățișează frații și le spune că totul a fost parte din planul lui Dumnezeu. Această atitudine transmite
un mesaj profund despre empatie și iertare, calități esențiale pentru o societate sănătoasă.
În al doilea rând, pilda este importantă pentru relația bună cu Dumnezeu. Iosif nu își pierde niciodată credința, chiar dacă este vândut ca rob, închis pe nedrept și uitat o vreme. El continuă să creadă în justiția divină, iar Dumnezeu îl răsplătește, ridicându-l în fruntea Egiptului. Astfel, povestea lui Iosif ne învață că, atunci când rămânem fideli credinței, Dumnezeu ne călăuzește pașii chiar și în cele mai grele momente. Aceasta este o lecție prețioasă pentru oricine trece prin încercări și are nevoie de speranță și încredere.
În al treilea rând, această pildă este valoroasă pentru cultura generală. Este o referință esențială în înțelegerea textelor religioase, dar și a unor opere literare sau artistice influențate de temele biblice. De exemplu, povestea lui Iosif a fost transpusă în artă, muzică și teatru, iar înțelesurile ei sunt analizate în numeroase contexte educaționale și culturale. Cunoașterea acestei pilde ne ajută să înțelegem simboluri și mesaje din literatură, film sau chiar viața publică.
Un alt argument în favoarea valorii acestei pilde este faptul că ea promovează o morală universală – iertarea în fața trădării. O întâmplare asemănătoare, deși la o scară mai mică, este când o persoană este vorbită de rău sau trădată de prieteni, dar alege să nu răspundă cu ură, ci cu bunătate. Acest comportament, asemenea celui al lui Iosif, poate transforma conflictele în reconciliere și suferința în creștere sufletească.
De asemenea, pilda are o valoare spirituală profundă prin versetul în care Iosif spune fraților săi: „Voi ați gândit să-mi faceți rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine” (Facerea 50:20). Acest verset transmite o idee esențială în teologia creștină: Dumnezeu poate transforma suferința în binecuvântare, dacă omul rămâne credincios și nu se lasă doborât de ură.
Prin urmare, pilda cu frații lui Iosif este un exemplu de înțelepciune și forță morală, care ne învață să fim mai buni cu cei din jur, să ne păstrăm credința în Dumnezeu și să apreciem profunzimea valorilor biblice. Este un text cu o sensibilitate profundă, ale cărui învățături ating sufletul chiar și în zilele noastre, vorbind despre nevoia umană de iertare, speranță și iubire adevărată.
Hosu Andrada, clasa a-VIII-a
Liceul Tehnologic Electrotimiș
Profesor coord. Docolin Garofița Sorina
aug. 15, 2025 |
Nu spune asta! de Florin Irimia (Editura Polirom, Iași, 2023)
Eleva: Cozma Alice Alexandra, Colegiul Național „Garabet Ibrăileanu”, Iași, clasa a X-a, coordinator professor Cristina Chiprian
Nu spune asta! de Florin Irimia este o carte pe care am citit-o cu sentimentul că nu doar urmăresc niște povești, ci că mă plimb prin mintea cuiva, uneori ordonată, alteori un adevărat labirint. Protagonistul, Sebastian, este un scriitor și profesor care se plimbă prin orașe europene precum Graz, Berlin sau Lisabona, dar de fapt călătoriile lui cele mai intense sunt în interior.
Ce mi-a plăcut este felul în care realul și imaginarul se împletesc: un apartament vechi din Graz devine locul unor vise ciudate cu fantome, insecte care nu mor niciodată și conversații cu oameni care, în realitate, nu mai fac parte din viața lui. M-a prins ideea că poți fi bântuit nu doar de morți, ci și de cei vii, atunci când relațiile se sting.
Florin Irimia scrie simplu, dar cu multe detalii care fac scenele vii: mirosul unui prosop ud, frigul dintr-un apartament, lumina care cade peste acoperișuri portocalii. M-au atras și momentele în care Sebastian reflectează la istorie, cum arătau străzile din Graz în anii ’30, pline de steaguri naziste, și cum acea mulțime de atunci seamănă cu orice altă mulțime gata să se lase condusă orbește.
Un episod care m-a prins este cel din povestirea „Aging Studies”, când Sebastian se trezește singur într-un apartament din Graz, amintindu-și un coșmar în care insecta ce-l înțepa fără oprire devine o pedeapsă simbolică, iar oamenii apropiați se transformă în fantome. Ziua continuă cu detalii aparent banale: drumuri cu trenul, plimbări prin oraș, amintiri despre istoria locului, dar și o întâlnire neașteptată într-un autobuz cu o femeie care îi cere bani „pentru școala de șoferi”. Deși pare un moment simplu, Sebastian îl transformă într-o meditație despre generozitate, neîncredere și diferențele dintre oameni în România și în Austria.
Cartea nu e doar despre locuri frumoase sau despre trecut. E și despre frica de îmbătrânire, despre cum vezi lumea când îți dai seama că nu mai ai răbdarea și energia de altădată. Sebastian observă asta la tatăl său, dar și la el însuși, într-un fel ironic și melancolic.
Mi-a rămas în minte senzația de neliniște din unele povestiri: nu știi exact ce e adevărat și ce e visat, dar nu asta contează, ci cum te fac să te simți. Nu spune asta! m-a făcut să mă gândesc că poate fiecare dintre noi își construiește propriile povești ca să supraviețuiască.
E o carte care te face să vrei să recitești pasaje, pentru că după ce o închizi îți dai seama că în spatele unor descrieri aparent banale stau întrebări mari despre cine suntem și unde ne este locul.
aug. 15, 2025 |
Acasă, departe de Adrian G. Romila (Editura Polirom, Iași, 2023)
Eleva: Cozma Alice Alexandra, Colgiul Național „Garabet Ibrăileanu”, Iași, clasa a X-a
Coordonator professor Cristina Chiprian
“Acasă, departe” este o carte care nu vorbește doar despre locuri, ci și despre cum ne raportăm la ele, mai ales și după ce am plecat. Adrian G. Romila își povestește călătoriile și gândurile cu un amestec de sinceritate și melancolie, trecând cu ușurință de la întâmplări din viața personală la reflecții despre literatură și identitate.
Una dintre întâmplările care mi-au rămas în minte este descrierea unei veri petrecute în satul bunicilor, unde timpul pare să curgă altfel. Autorul povestește despre ulițele prăfuite, mirosul de fân proaspăt cosit și zgomotul greierilor la apus. În spatele acestei imagini idilice se ascunde însă întrebarea: cât de mult din acel „acasă” mai există acum, după ce anii au schimbat totul? Această întrebare revine în diferite forme pe parcursul cărții, ca un fir roșu care leagă poveștile.
O altă scenă interesantă este călătoria cu trenul printr-o regiune de munte, când autorul observă în geam nu doar peisajul, ci și propria reflecție, și începe o analiză sinceră a felului în care scrisul i-a influențat viața. Spune că literatura poate fi, în același timp, o salvare și o condamnare: te protejează de lumea reală, dar te și ține prizonier într-un univers creat de tine. Această idee, spusă direct, m-a făcut să văd scrisul nu doar ca pe un talent, ci și ca pe o povară pe care o duci toată viața.
Autorul proiectează trei vârste istorice cu sensul de „acasă”: timpul contemporan al cercetptorului ce își caută identitatea; timpul de mijloc al devenirii naționale (acela al revoluției de la 1848), timpul inițial al creatorului care a previzionat totul (epoca antică a lui Publius Ovidius Nasso și a sclavului acestuia, Romila). Pentru fiecare epoca se evidențiază noi valori, se delimitează merite și vinovății. Toate epocile se leagă de Marea Meagră, vechiul Pontus Euxinus.
Stilul lui Adrian G.Romila este plin de imagini poetice: „lumina dimineții se agață de acoperișurile de tablă ca un abur cald” sau „drumul se îndoaie printre dealuri ca o panglică aruncată la întâmplare”. Astfel de descrieri fac lectura plăcută, dar și intensă, pentru că te ajută să vizualizezi și să simți locurile de care vorbește.
Acasă, departe nu e doar o carte despre istorie și geografie, ci despre harta interioară pe care o purtăm fiecare dintre noi. Este despre dor, pierdere, regăsire și despre întrebarea care nu își găsește niciodată un răspuns definitiv: unde este, de fapt, „acasă”?
aug. 15, 2025 |
În traducerea Adrianei Bădescu, „Harry Potter și Talismanele Morții finalul unei povești” aduce finalul unei povești care a ținut milioane de cititori cu sufletul la gură. Dacă ai crezut că ai văzut deja tot ce poate aduce această luptă, pregătește-te să pășești într-un teritoriu unde fiecare alegere poate fi ultima.
De data aceasta, Hogwarts rămâne în urmă. Harry, Ron și Hermione pleacă într-o misiune fără hartă, fără protecție și fără certitudini, purtând cu ei singura speranță de a-l învinge pe Cel-Ce-Nu-Trebuie-Numit. Vechi legende despre trei obiecte legendare, cu puteri deasupra magiei, se amestecă cu adevăruri dureroase, iar fiecare drum ales pare să ducă spre trădări, sacrificii și pierderi. Lumea vrăjitorilor se prăbușește sub forțele Întunericului, iar timpul se scurge nemilos. În umbra bătăliei finale, loialitatea, iubirea și curajul sunt testate până la limită. Totul se îndreaptă spre un singur moment, în care destinul nu mai poate fi evitat.
„Harry Potter și Talismanele Morții” nu îți oferă doar sfârșitul unei povești. Îți dă puterea de a înfrunta întrebarea supremă: ce preț ești dispus să plătești pentru a învinge răul? Și, când totul se sfârșește… ești sigur că vei mai fi același?
Tirănescu Tudor-Andrei, Colegiul Național „Iancu de Hunedoara”, clasa a IX-a A, cercul de lectură ÎN-SEMNĂRI.
aug. 15, 2025 |
Matei Vișniec, născut în 1956 este cel mai cunoscut dramaturg român contemporan. În prezent este stabilit la Paris, unde a devenit cunoscut pentru piesele sale de teatru în limba franceză, care au fost jucate în peste treizeci de țări. Alte piese ale dramaturgului sunt: Angajare de clovn, Mansardă la Paris cu vedere spre moarte sau Buzunarul cu pâine.
Cartea ne oferă în primul rând un model de altruism și prietenie între omul de zăpadă și restul personajelor prezente, ilustrând călătoria omului de zăpadă și întâmplările care s-au ivit pe parcursul acesteia.
Omul de zăpadă, care odată cu venirea primăverii este decis să plece în căutarea soarelui cu scopul de a-l convinge pe acesta să îl salveze de la topire, este dispus totodată sa își sacrifice viața pentru a-i salva pe cei care au nevoie de ajutor.
La rândul său, acesta este și el ajutat de același personaje să își ducă la bun sfârșit călătoria.
Recomand acest text, în primul rând pentru că în el se regăsesc multe dintre valorile importante, precum altruismul, prietenia, curajul, ba chiar și călătoria, dar și pentru povestea în sine care este atât interesantă cât și emoționantă. Piesa a fost de asemenea apreciată și de restul publicului, fiind recomandată și de alți autori.
Cheptanariu Sofia, clasa a-VIII-a
Liceul Tehnologic Electrotimis
Profesor coord. Docolin Garofița Sorina
Comentarii recente