aug. 30, 2023 |
Istoria lui Răzvan
de Horia Corcheș
Istoria, spusă cum trebuie, este cea mai bună narațiune. Este o poveste care începe
acum 20.000 de ani și arată cum omul a ajuns, de la vânător-culegător într-un colț izolat al
Europei, până la explorator al spațiului cosmic.
Deși istoria nu a fost o materie la care am excelat, recent am descoperit pe rafturile
unei librării cartea despre care urmează să vă vorbesc: Istoria lui Răzvan, scrisă de Horia
Corcheș.
Ce m-a determinat să o cumpăr? Voi fi foarte sincer: notele de subsol, care m-au
surprins prin amuzament și originalitate, și ilustrațiile semnate de Alexandru Ciubotariu.
Subiectul cărții îl are în centru pe Răzvan, un băiat de 12, poate chiar 15 ani (sau chiar
mai mult), care trăiește într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat, înconjurat de
gadgeturi, într-o realitate în care cărțile nu mai există, acestea fiind doar depozitate într-un
muzeu. Răzvan îi povestește lui Sergiu, mutat la o altă școală, prin intermediul unor scrisori
electronice, aventurile incredibile prin care trece.
Aflat la vârsta întrebărilor și curios din fire, găsește în podul casei caietul de istorie al
bunicului său pe care-l răsfoiește și deodată se trezește în vremurile lui Mihai Viteazul.
Realizează apoi că poate călători în timp doar dacă atinge cu sângele său scrisul bunicului și
astfel Răzvan reușește să călătorească în vremurile lui Burebista, ale lui Decebal, Ștefan cel
Mare, Mircea cel Bătrân, Basarab I și Neagoe Basarab, Vlad Țepeș și Iancu de Hunedoara.
După fiecare călătorie în timp, Răzvan devine el însuși un înțelept care reușește să
transpună în viața sa de zi cu zi din cele învățate în trecut. Și asta cu atât mai mult cu cât este
îndrăgostit de Cleo, o colegă de clasă care nu e ca celelalte, pe care vrea s-o impresioneze și s-
o cucerească.
Pentru a vă ajuta să înțelegeți cam ce fel de băiat era Răzvan și mai ales pentru a mă
înțelege pe mine cititorul de ce l-am plăcut, vă istorisesc la rândul meu câte ceva din carte:
Din capul ce se pleacă, sabia nu-l taie, Răzvan învață că trebuie să recunoască în fața
profesorului că nu și-a făcut proiectul de la fix-ecometrie și promite să-l facă pentru data
viitoare.
Din călătoria în vremurile lui Ștefan cel Mare ajunge la concluzia că ÎNVELIȘUL e
important. Uneori poate fi atuul câștigător. Pentru moment. Nu strică să crezi. În ceva. În tine
mai ales. Învelișul nu e DECISIV. Poți părea mic, dar fi MARE! Nu orice luptă pierdută e o
înfrângere definitivă!
Strategia lui Mircea cel Bătrân pentru bătălia de la Nicopole Răzvan o folosește
triumfător în competiția de laser-tag pe care o câștigă zdrobind echipa rivalului său Paul și
impresionând-o astfel pe Cleo.
Gândindu-se la Mircea cel Bătrân, care nu era bătrân, și la Ștefan cel Mare, care nu era
mare, a făcut un proiect despre urmele pe care le lasă PERSOANELE asupra noastră,
concluzionând că doar cele puternice, deosebite sau spectaculoase, fascinante lasă un impact
și că ceea ce se vede sau ceea ce se spune nu e întotdeauna și ceea ce se află în interior.
După ce am trecut de faza cu notele de subsol și ilustrațiile cărții, citind-o, am
concluzionat că Istoria lui Răzvan este o carte minunată care îmbină armonios istoria
românilor, aventura, suspansul, emoțiile, amuzamentul și ingeniozitatea.
aug. 30, 2023 |
Titlul cărții „Făuritoarea de albastru” m-a intrigat de la început. Cartea este scrisă de Lois Lowry și te duce într-o lume plină de imaginație și aventură, în care personajele se luptă cu emoții puternice. Este povestea unei fete numite Kira, care trăiește într-un sat aflat într-o lume post-apocaliptică. Lumea în care trăiește Kira este una aspră și plină de pericole, iar oamenii sunt nevoiți să lupte pentru supraviețuire. Kira are abilitatea de a broda, folosind diverse nuanțe de albastru. Această abilitate o face valoroasă în ochii comunității. Pe parcursul cărții, Kira descoperă adevăruri șocante despre istoria comunității sale și despre modul în care sunt tratați cei cu abilități deosebite. Ea întâlnește și alți tineri cu abilități speciale, precum Thomas și Jo. „Făuritoarea de albastru” te prinde în atmosfera ei și te ține cu sufletul la gură pe tot parcursul lecturii, fiind o carte care combină aventura și învățămintele prețioase.
Ciocârlan Larisa, clasa a VII-a, Școala Gimnazială Borăscu, județul Gorj
aug. 30, 2023 |
,,Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr’’
prezentare realizată de Robert-Constantin Pagano, Liceul Teologic Nr.2, Tg-Jiu
Considerat unul dintre cei mai importanţi teologi ai secolului XX, Clive Staples Lewis (1898-1963) s-a născut în Irlanda şi a fost un harnic creştin, susţinând nenumărate conferinţe şi emisiuni radiofonice unde a abordat, dintr-o perspectivă creştină, problemele societăţii contemporane.
Clive Staples Lewis a fost un scriitor cunoscut pentru scrierile apologetice, pentru lucrările de critică și pentru romanele de ficțiune, îndeosebi pentru “Cronicile din Narnia” – o serie de şapte romane fantastice pentru copii.
Cartea Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr, numită și Scrisorile lui Zgândărilă este publicată în anul 1942, cu titlul original The Screwtape Letters”și tradusă în limba română în anul 1993. Cartea îi este adresată lui J.R.R. Tolkien, un bun prieten al lui C.S. Lewis, autorul cunoscutei trilogii „Stăpânul Inelelor”.Cartea cuprinde 31 de scrisori pe care Sfredelin le adresează nepotului său, Amărel, cu rolul de a-l ajuta pe novicele demon să prindă în mrejele sale prin ispite şi subtile tehnici diavoleşti sufletul unui tânăr londonez, numit în scrisori, „pacientul“. Acesta din urmă, un recent convertit, provine din clasa mijlocie, duce o viaţă banală, nu iese în evidenţă prin nimic spectaculos: este o personificare a creştinului obişnuit, iar viaţa sa, aşa cum vedem din epistole, este o viaţă asemănătoare cu a fiecăruia dintre noi, marcată de banal, incertitudine şi oscilaţie.
Una dintre armele folosite de cel rău asupra creștinului, care este reprezentată în carte, este rugăciunea repetată papagalicește, lipsa de relație autentică cu Dumnezeu. Diavolul mai bătrân îl învață pe cel tânăr să împiedice intenția oamenilor de a se ruga. Cu cât este mai sustras și corupt de lucrurile materiale, cu atât este împins într-un mod lent spre iad. Inima se împietrește, iar omul intră într-o stare de căldicel în care se complace: „Unele epoci sunt căldicele și mulțumite de sine, iar datoria noastră este să-l liniștim ca să adoarmă încă și mai repede.” Omul este mulțumit cu starea în care se află, cu starea de căldicel în care slujește lui Dumnezeu, dar în același timp are anumite plăceri în care-și caută desfătarea. Nu este capabil să se predea în totalitate lui Dumnezeu și astfel să fie în clocot (Apocalipsa 3:15-16). Astfel, individul nu realizează faptul că intră ușor într-o depresie spirituală. De asemenea, o altă armă folosită de cel rău este istovirea sufletului: „pentru creaturile astea e așa greu să persevereze. Rutina necazurilor, decăderea treptată a ceea ce au iubit în tinerețe… disperarea tăcută de a birui întruna ispitele cronice cu care i-am înfrânt mereu și mereu, monotonia pe care o creăm în viața lor și resentimentul mut cu care îi învățăm să răspundă – toate acestea furnizează ocazii admirabile de istovire a unui suflet prin uzare.” Cel rău cunoaște cât de slabi suntem în fața necazurilor. Ne lăsăm ispitiți iar și iar de anumite pofte și păcate care ne conduc spre o paralizie sufletească. Mai mult decât atât, monotonia care se instalează peste viețile noastre odată ce facem mereu aceleași lucruri, ne împiedică să aducem o schimbare în viața noastră. La toate acestea, răspundem cu o stare de nemulțumire, vrem ceva mai mult de la viață, însă suntem incapabili să luăm decizii noi, să ne stabilim obiective, să anticipăm.
Cartea Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr poate fi considerată un avertisment pentru credincioși, o reamintire a felului în care cel rău lucrează – căile sale atât de subtile prin care încearcă să ne îndepărteze de Dumnezeu, fără măcar să luăm seama. Ne îndeamnă la meditație și cugetare a felului nostru de viețuire, să descoperim tacticile prin care cel rău ne înșală și astfel, să luăm o decizie care să ne apropie de Creatorul nostru. Dumnezeu ne poruncește să ne împotrivim celui rău și să rămânem veghetori, pentru a primi la sfârșit cununa.
O recomand pentru cei ce caută să înțeleagă aspecte ale credinței și să se apropie de Dumnezeu.
aug. 30, 2023 |
Coraline, de Neil Gaiman
Multe cărți au ca titlu numele personajului principal. Așa este și Coraline, de Neil Gaiman. Voi încerca să vă conving că este o carte de top. Cred că mă asemăn cu personajul principal, și mie îmi place să explorez locuri noi și, ca orice adolescent, mă răzvrătesc uneori.
Coraline s-a mutat recent într-o nouă casă. Părinții ei nu aveau timp să petreacă timpul cu ea, așa că fata s-a dus să exploreze casa, grădina și să-și cunoască vecinii: domnul Bobo, dna Spink și dna Forcible.
În timp ce explora casa, Caroline descoperă o ușă care duce într-o altă lume, dar identică celei reale. Totul era la fel, până și părinții, doar că în loc de ochi aveau nasturi. Părinții reali nu făceau nici măcar mâncarea așa de bună, încât Coraline a vrut să rămână la ceilalți. Dar dacă rămânea, trebuia să o lase pe a doua mamă să îi coase nasturi în loc de ochi și să o țină pe Coraline prizonieră. Acest lucru a înspăimântă pe fată. Femeia i-a închis părinții într-un glob. Poate credeți că orice pisică neagră aduce ghinion? Nu și în cazul lui Coraline. Pe ea a ajutat-o să scape de mama de pe lumea cealaltă. Cu ajutorul unei pietre magice, primită de la dna Forcible și dna Spink, Coraline reușește să scape de femeia cea rea și și-a salvat părinții. Când au ajuns acasă, Coraline a mâncat mâncarea părinților ei reali, chiar dacă nu era chiar așa bună. M-au impresionat curajul lui Coraline și încrederea în sine.
Să nu citiți noaptea: e posibil să visați că vi se vor coase nasturi în locul ochilor!
aug. 30, 2023 |
După ce am citit Cititorul din peșterā de Rui Zynk am realizat cā trebuie sā apreciez mai mult cărțile. Ca exemplu îl am pe Anibalector, care prețuiește cărțile mai mult decât orice.
Am realizat cā noi oamenii nu am ști aproape nimic dacă scriitorii nu ar exista să scrie cărți (nu doar literatură). Acum tehnologia s-a dezvoltat, există e-bookuri și citim online, dar pe vremuri nu existau decât ziare și cărți pe suport de hârtie, așa aflau știrile și informațiile de care erau interesați. Ar trebui să apreciem scriitorii și cărțile mai mult și în prezent. Un exemplu este Anibalector, un soi degorila imensă, dar nu asta contează, contează faptul cā a învățat sā vorbească multe limbi, singur, citind. Asta ne dovedește clar cât de important este cititul, dacă ai ambiție și curiozitate. Încă un lucru pe care îl apreciez este cā Anibalector avea grijā de cărți pentru a le reciti. Era greu sā facā rost de cărți și nu avea cu cine să vorbească, deoarece nu naufragiau prea mulți oameni pe insula lui, iar cei ce o făceau ajungeau sā fie mâncați de creatura înfometată. Așa făcea rost de cărți, de pe corăbiile eșuate pe insula misterioasă, plină cu oase și cărți. Am hotărât sā îngrijesc și eu cărțile mai bine, cine știe, poate va apărea un partid împotriva cărților ca în Fahrenheit 451, nu aș vrea ca urmașii mei sā fie neinformați despre lumea ce îi înconjoară.
Nu doar respectul față de cărți este demonstrat în cartea asta, mai e și prietenia. Cred că prietenia este foarte importantă, dar din păcate Anibalector nu a apucat sā o simtă prea mult. Prietenia și cărțile, prietenia cu cărțile, ne dezvoltă mental și emoțional. E foarte bine să ai măcar un prieten. Anibalector îl avea pe băiatul care a ajuns pe insula lui și pe care l–a învățat sā iubească cititul, băiatul cu care mai apoi discuta despre cărțile citite De asta este nevoie sā îți alegi prietenii cu atenție,deoarece aceștia te pot influența pozitiv sau negativ, dar și să te adaptezi situațiilor, poți schimba un rău în ceva bun și benefic.
Comentarii recente