Cartea lui Julian începe atunci când Julian cu prietenii lui Charlotte și Jack sunt rugați de către domnul profesor Tushman să intre în comitetul de primire ai noilor elevi.
Așadar, după câteva zile copiii se întâlnesc la școală pentru a-și întâmpina noul coleg, dar au marea surpriză să vadă că acesta era complet diferit de ceilalți copii. Julian se sperie atât de tare de Auggie, încât boala sa din copilărie revine. În vremea când era mic părinții l-au dus la psiholog, deoarece suferea de anxietate și atacuri de panică, noaptea, în somn.
Julian încearcă să-l evite pe Auggie punându-i porecle cum ar fi monstrule, îi trimite bilețele neadecvate și încearcă să-i facă pe toți elevii să nu se aproprie de el, dar Jack îi este bun prieten lui Aggie și tolerează aceste lucruri umilitoare, așa că îi trage un pumn în față lui Julian. Acesta ajunge la spital, iar după câteva săptămâni își revine.
Părinții lui Julian sunt chemați la școală pentru a discuta cu domnul Tushman și directorul faptele necugetate făcute de Julian, însă părinții lui nu consideră că e vinovat, iar în birou are loc o ceartă aprinsă. Directorul îl sancționează pe Julian pentru două săptămâni. Viața lui se schimbase radical.
După săptămânile petrecute acasă Julian revine la școală și termină cu bine anul școlar, însă toți colegii lui îl țineau la distanță.
Părinții decid că cel mai bun lucru pentru el este să îl transfere din toamnă la altă școală.
Acesta își petrece vacanța de vară la bunica lui din Paris.
În final, Julian reușește să-i scrie un e-mail lui Aggie și să-i ceară scuze pentru toate jignirile și faptele rele, cu ajutorul bunicii lui care îi povestește că și ea a avut parte de o întâmplare asemănătoare: avea un coleg cu malformații care umbla ca și un crab. În vremea aceea germanii invadaseră Franța și omorau toți evreii. Bunica lui era la școală când s-a întâplat ca nemții să ajungă și în acel sătuc, iar aceasta, ca să scape cu viață s-a ascuns într-o debara. Credea că nu avea încotro, că va muri, dar Cabul a salvat-o printr-o ieșire ascunsă și a dus-o în hambarul casei sale. Atunci realizase că își pierduse pentru totdeauna mama. Niciodată nu mai urma să fie la fel. Un val de supărare o cuprinse în acel moment. Timp de doi ani familia lui Crab reușise să o ascundă în acel hambar. Îi condidera ca pe părinții ei. Într-o seară Crab a mers în hambar pentru a-i povesti fetei cele întâmplate la școală. Îi spunea tot ce considera despre colegii lui. Ca și cum ar fi știut ce avea să se întâmple, Crab o sărută pe fată ca și un fel de a-și lua rămas bun. Aceasta l-a întrebat care e numele lui adevărat și el a spus că este Julian.
A doua zi Crab fusese omorât de germani deoarece nu era perfect, nu era la fel ca ceilalți copii.
După război, fata își regăsise tatăl care se refugiase în altă țară.
În urma acestei tragice amintiri a bunicii lui Julian, acesta izbucnește în plâns dându-și seama de greșelile făcute.
M-a marcat nespus de mult războiul prin care trecuse bunica lui Julian, faptul că acesta a avut curajul să-și recunoască greșelile.
Fraza care mi–a atras atenția cel mai mult este Fii bun, pentu că toți cei pe care îi întâlnești poartă o bătălie grea.
TAMAŞ PATRICIA, cls aV-a, Şc. Nr- 11, Oradea
Comentarii recente