ȘCOALA solomonarilor

Muzeu de buzunar

„Nu a fost ușor nici să găsim o formulă coerentă pentru jurnalul nostru. Oricât de dedicate și harnice au fost cronicărițele/cronicăresele care și-au folosit ceasurile târzii ale nopților de internat pentru a descifra și a pune în ordine însemnările de pe foile primite de la ucenici, tot au rămas pe dinafară însemnări considerate f.f. împortante de autorii lor. Nemulțumirile se mai rezolvau cu întrebarea stereotipă pusă dimineața la sfârșitul secvenței jurnalului: „mai dorește cineva să citească? Dacă nu, lipiți-vă foile în jurul textului de pe flipchart”. Totuși nici așa nu am rezolvat definitiv problema. Ca să putem mulțumi pe toți autorii am găsit salvarea și inspirația în Țiganiada la I. Budai Deleanu, punându-le la subsol, în completarea, limpezirea sau chiar luarea în răspăr a textului principal.

Nu știu dacă am ajutat la clarificarea intențiilor jurnalului nostru, dar știu sigur că m-am amuzat și m-am bucurat răsfoind/recitind lungi pasaje din Țiganiada în căutarea inspirației. Probabil am mai încurcat comentatorii și textele. Sper să nu fiu dată în judecată pentru încălcarea drepturilor de autor.

Poate nu am nimerit pseudonimele cele mai potrivite. Îmi cer scuze anticipat. Dar dacă regret cu adevărat ceva e că îmi lipsește talentul să fi pus în forma și ritmul potrivit programul de la începutul zilei și, mai ales, umorul și perfecta știință a mânuirii limbii române de către I. Budai Deleanu. Așa că nu-mi rămâne decât, cu scuzele de rigoare, să închei:

„Musă! ce lui Omir odinioară /Cântași Vatrahomiomahia /Cântă și mie, fii bunișoară / Toate câte le făcură… ucenicii solomonari.” Monica Onojescu din „Cuvânt înainte”