Ethan,cel care am fost- Ali Standish

”Ethan, cel care am fost” de Ali Standish ne învață că viața va continua orice s-ar întâmpla. Deși  pare împărțită în trei părți distincte, legate de povestea celor două prietene (Kacey și Coralee) și de bunicul Ike, totul îi învăluie în mister pe cititori până la ultima literă.

Ca roman de debut, reușește să o lanseze pe Ali în lumea literară. Doar ciititorii pot menține cărțile în viață prin atenția pe care le-o acordă până devin ale lor, tinând cont că ”poemului îi crește capul chiar sub cizmele aflate în marș” (Mariana Marin). Același lucru e valabil pentru prietenie, iubire sau aventură.

Copiii primesc psihologic cel mai mare ajutor de la alți copii sau de la bunici (Ethan și bunicul Ike suferă amândoi de același lucru: au rămas încremeniți într-un timp ce nu mai poate fi reparat, ci doar acceptat pentru a se putea salva). Fiecare are nevoie de un refugiu sau de un ”acasă,” de amintiri care se împacă cu prezentul pentru a crea un viitor.

Cartea ne demonstrează că furtunile există înăuntrul și în exteriorul nostru ; textul ia forma unei provocări în care se întrevăd alte provocări pe care cititorul curajos trebuie să le accepte.

Pentru a o ajuta să respire, se depărtează ușor copertele și se savurează cu grijă fiecare literă așternută de autor pe hârtie.

Provocarea lui Ali e de nerefuzat; ea va ști să nu divulge toate secretele până la final.

 

 

coperta Ethan.jpeg

Ethan,cel care am fost, Ali Standish

Ca roman de debut, reușește să o lanseze pe Ali în lumea literară. Doar ciititorii pot menține cărțile în viață prin atenția pe care le-o acordă până devin ale lor, tinând cont că ”poemului îi crește capul chiar sub cizmele aflate în marș” (Mariana Marin). Același lucru e valabil pentru prietenie, iubire sau aventură.

”Ethan, cel care am fost” de Ali Standish ne învață că viața va continua orice s-ar întâmpla. Deși  pare împărțită în trei părți distincte, legate de povestea celor două prietene (Kacey și Coralee) și de bunicul Ike, totul îi învăluie în mister pe cititori până la ultima literă.

Copiii primesc psihologic cel mai mare ajutor de la alți copii sau de la bunici (Ethan și bunicul Ike suferă amândoi de același lucru: au rămas încremeniți într-un timp ce nu mai poate fi reparat, ci doar acceptat pentru a se putea salva). Fiecare are nevoie de un refugiu sau de un ”acasă,” de amintiri care se împacă cu prezentul pentru a crea un viitor.

Cartea ne demonstrează că furtunile există înăuntrul și în exteriorul nostru; textul ia forma unei provocări în care se întrevăd alte provocări pe care cititorul curajos trebuie să le accepte.

Pentru a o ajuta să respire, se depărtează ușor copertele și se savurează cu grijă fiecare literă așternută de autor pe hârtie.

Provocarea lui Ali e de nerefuzat; ea va ști să nu divulge toate secretele până la final.

Mitu Amilin- Teodora- clasa a V-a, Școala Gimnazială ”Grigore Hagiu”- Tg. Bujor, Cercul de lectură ”Liber la literă !”coperta Ethan.jpeg

Să nu spui niciodată pentu totdeauna, de Jennifer L. Armentrout

imagine carte.jpg

Personajul principal din cartea Să nu spui niciodată pentru totdeauna este Mallory, o adolescentă de 17 ani.

Marea confruntare cu care trebuie să se lupte aceasta nu este prezentul, ci trecutul ei. Mallory a fost adoptată alături de un băiat pe nume Rider de către doi oameni extrem de răi, care îi băteau și îi desconsiderau, până când bărbatul care ar fi trebuit considerat tatăl copiilor îi aruncă păpușa lui Mallory în șemineul aprins, iar aceasta, fără ezitare,  se aruncă în foc pentru a o salva. Fata ajunge la spital și este tratată de către un medic plastician care alături de soția lui, o adoptă. De atunci Mallory duce un trai mult mai bun alături de Carl și Rosa, dar ca să avanseze atât de mult i-au trebuit ani buni de terapie pentru a-și uita trecutul și pentru a putea să se exprime. În ultimul an de liceu adolescenta decide să meargă la o școală publică. Aceasta încheie cu bine prima zi de școală, dar ajungând în parcare o voce o oprește. Mallory se uită în spate și rămâne extrem de uimită să vadă că persoana care o oprise era Rider,băiatul alături de care copilărise.

Nu voi mai continua să povestesc întregul roman pentru că mi-ar lua foarte mult timp și până la urmă trebuie să vă las pe voi să descoperiți întâmplările prin care trece Malllory, eu vreau doar să vă fac să vă doriți să știți ce se întâmplă mai departe, să vă împărtășesc ideile și părerile mele.

Pe măsură ce Mallory începe să-și trăiască cu adevărat viața trece prin mai multe peripeții și bune și rele, dar probabil cea care m-a marcat cel mai mult a fost cea în care Jayden, unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Mallory, este împușcat.

Citez: Keira și fetele nu știau că eu și Rider fusesem de față când Jayden fusese ucis. Surprinzător, nu se aflase despre asta și nici eu nu prea voiam să le povestesc altcuiva în afară de Ainsley. … Era ciudat să văd cum Jayden influențase viețile celor din jur, știind că, probabil, el nu-și dăduse niciodată seama ce impact avea asupra altora. Și apoi mai era și reversul medaliei: acei oameni care știau doar că murise un puști, însă nu și cine era. Nu e vorba că nu le-ar fi părut rău de moartea lui, doar că nu îi afecta. Pentru ei, era doar o altă zi de marți. Ziua de miercuri nu avea să fie nu nimic diferită. Sâmbăta ei nu aveau să meargă la înmormântarea unui băiat de 15 ani. În mintea lor, credeau că aveau viața garantată.

Doar noi știam mai bine că nu era așa.

Veșnicia era ceva ce luam de bun, dar problema veșniciei era că nu exista.

Jayden nu se gândise că zilele îi erau numărate. Își făcuse planuri, își stabilise obiective și probabil crezuse că avea un viitor în fața lui. Ainsley presupuse, și pe bună dreptate, că o să vadă mereu. Nu avea însă să vadă, așa cum majoritatea presupuneam că o va face, pentru totdeauna. Iar eu? Crezusem c-o să rămân mereu speriată, mereu având nevoie de cineva care să mă apere. Învățasem să-mi înfrunt temerile, îmi găsisem cuvintele și îmi dădusem seama că Rosa și Carl aveau să mă iubească chair perfectă.

Viitorul, acel pentru totdeauna, nu era real.

De fapt, lui Mallory îi era frică de ideea că va rămâne pentru totdeauna acea persoană speriată de toți cei din jur, că va rămâne o persoană antisocială care nu poate să aibă singură grijă de ea. Se temea că va rămâne blocată în eternul pentru totdeauna.

Această carte te va face să realizezi cât de norocos ești că ai o familie care te iubește și te prețuiește, că poți să te exprimi liber, fără ca ceilalți să te judece.

Mereu mama îmi spunea că nu poți prețui o persoană cu adevărat, decât după ce ea nu mai există, pentru că doar atunci îți dai seama cum acea persoană te-a influențat în viață și cât de nemulțumit erai, iar dacă acum ți s-ar oferi șansa să mai petreci o clipă cu ea, ai simți că poți atinge infinitul.

Tamaș Patricia, cls a VI-a, Șc. Gim. Nr. 11, Oradea

 

 

(mai mult…)

”Jurnalul unui câine poznaș” de James Patterson

WhatsApp Image 2020-12-29 at 16.32.24.jpegWhatsApp Image 2020-12-30 at 20.17.32.jpegâWhatsApp Image 2020-12-29 at 16.32.24 (1).jpegSunt Deni, fac parte din Clubul de lectură „Liber la literă!” și am descoperit de curând seria „Jurnalul unui câine poznaș” scrisă de James Patterson împreună cu Steven Butler; vreau să vă conving că cele trei volume merită citite în această perioadă pandemică. Vă veți amuza copios, veți descoperi noi cuvinte și o lume minunată (așa cum reiese din următorul clip). Citind, veți găsi multe motive de bucurie!    file:///C:/Users/Lenovo/AppData/Local/WhatsApp/app-2.2049.10/resources/app.asar/index.html# (mai mult…)

Cronicile Domnișoarei Poimâine. Vremea Vrăjitoarei Niciodată, Adina Rosetti

 

Dragii mei Poimâine și Vreodată,💖

Ținând cont că povestea voastră de dragoste învinge ca în cele mai vechi basme din borcanele cu amintiri ale doamnei Ieri,  voi sunteți dintre persoanele care mă fac să cred în replica lui Tempus Întâiul: ”Toate la timpul lor!”

Trăind ca o umbră invizibilă din Negura Vremurilor lângă voi, am înțeles că poveștile au rol terapeutic.

Cartea leagă trecutul de prezent și de viitor, arătându-ne că viața e iubire, dor, bucurie, tristețe, ură… și încă o șansă.

Iubirea ca o floare a timpului și a pământului a reușit să o scoată pe cea mai bătrână doamnă- A fost odată- la revoluție și să te facă pe tine, Vreodată să reziști primejdiilor, dar, mai ales, dorului de Ea, de Poimâine.

Dragul meu filosof și draga mea visătoare,

voi îmi demonstrați că visele devin realitate,

că poezia există în toate,

că iubirea dăinuie și peste moarte…

Voi îmi demonstrați că se poate…

Întotdeauna…

Cândva…

Mai devreme…

Mai târziu…

Niciodată (sau NeverNever/ Never say never).

Niciodată- atât de plină de acel  NICIODATĂ pe dinăuntru încât nu mai era ea sau nu mai putea- se pierduse în mlaștina puturoasă…

Povestea voastră încă respiră prin mine, dar va respira și prin ceilalți cititori de Mâine sau de Poimâine.

A voastră cititoare pentru totdeauna,

Ami

PS: Liber la literă !

desen Adina Rosetti.jpeghttps://padlet-uploads.storage.googleapis.com/639456729/db7deb4ac43309d532b510d53be45d9d/inregistrare__Ami.mp4

coperta Rosetti.jpeg