aug. 15, 2025 |
Puterile subconștientului
Elevă: Andra Rădulescu, cl a X-a
C. N. Mihai Eminescu Oradea
Cercul Eminlectura
În viața mea de elev, lectura ocupă un rol foarte important. De ce am ales să prezint această carte? Pentru că o consider puternică. M-a influiențat atât de mult, încât m-a determinat să merg la Olimpiada de psihologie.
Puterile subconștientului, scrisă de dr. Joseph Murphy, cu observații și lecții de C. James Jensen, publicată pe data de 1 septembrie 2020, este o carte de psihologie aplicată, care reușește să combine teoria cu evenimente reale, oferind cititorului o perspectivă cazuistică solidă asupra modului în care funcționează subconștientul fiecăruia. Am ales-o din dorința de a aprofunda psihologia, neștiind că îmi va deschide porțile către noi orizonturi și oportunități.
În carte ne este prezentată importanța gândurilor noastre zilnice și cum acestea ne pot afecta subconștientul și viața. Autorii ne arată și cum putem să ne rezolvăm problemele mult mai simplu cu ajutorul subconștientului, fie ele de grad mental, emoțional sau fizic. De asemenea, inserarea trăirilor oamenilor face opera literară mult mai credibilă, ajutând cititorii să dobândească speranță și să se mobilizeze urmând autosugestiile și recunoștința. Mi-a plăcut mult integrarea teoriei religioase în această carte, pentru că majoritatea persoanelor creștine sunt sceptice în privința relevanței psihologiei umane: “Toate câte cereți, rugându-vă, să credeți că le-ați primit deja.” Datorită acestei cărți am început să fiu mai conștientă de lumea mea interioară, să nu mă autosabotez cu gânduri negative, iar cel mai important- să-mi urmez curiozitatea și pasiunea pentru psihologie și literatură.
O recomand tuturor oamenilor, indiferent de vârstă, care vor să-și folosească mintea ca pe un aliat.
aug. 15, 2025 |
În România, „Harry Potter și Prințul Semipur” de J.K.Rowling a sosit pentru prima oară prin Editura Egmont România, în traducerea Adrianei Bădescu, aducând un capitol din serie 
mai scurt decât precedentul, dar infinit mai dens în mister și revelații. Dacă până acum ai crezut că pericolul creștea treptat, vei descoperi că unele umbre se strecoară pe nesimțite… și rămân acolo.
Hogwarts își redeschide porțile, dar atmosfera e schimbată. Vrăjitorii nu mai pot ignora amenințarea care se răspândește în afara zidurilor, iar Dumbledore îl ia pe Harry sub aripa lui, conducându-l spre amintiri ascunse și secrete vechi de decenii. În același timp, un manual vechi, plin de adnotări misterioase, devine atât un ajutor nesperat, cât și o ușă către necunoscut. Cine este acest „Prinț Semipur” și ce urmărește cu adevărat?
În spatele zâmbetelor, alianțele se schimbă. Prieteniile se pun la încercare, iar dragostea, cu toată frumusețea și complicațiile ei, își face loc în inima poveștii. Însă, printre toate acestea, se pregătește un plan periculos, unul care nu se va opri fără un preț greu de plătit.
„Harry Potter și Prințul Semipur” nu îți oferă doar răspunsuri. Îți deschide uși către întrebări și mai tulburătoare. Cât de departe ești dispus să mergi pentru a înțelege dușmanul? Poți recunoaște adevărul chiar dacă vine dintr-o sursă neașteptată? Și, mai ales… ești pregătit pentru momentul în care lumina și întunericul nu mai pot fi despărțite?
Tirănescu Tudor-Andrei, Colegiul Național „Iancu de Hunedoara”, clasa a IX-a A, cercul de lectură ÎN-SEMNĂRI.
aug. 15, 2025 |
Recenzie – „Stela” de Simona Grosu
Titlu: Stela
Autor: Simona Grosu
Editura: Polirom
Anul: 2024
Eleva: Cozma Alice Alexandra
Scoala: Colegiul National “Garabet Ibraileanu” Iasi
Prof. coord: Cristina Chiprian
Cartea „Stela” m-a prins din primele pagini, nu doar prin poveste, ci și prin felul în care te face să simți că ești acolo, lângă personaje. Stela este o femeie trecută prin multe încercări, dar care găsește puterea să meargă mai departe, chiar și atunci când viața pare nedreaptă. Într-un București schimbat de timp, de interese și de nedreptăți, ea încearcă să-și păstreze demnitatea, amintirile și speranța. Ce mi-a plăcut este că autoarea îmbină descrierile realiste cu fragmente de introspecție, așa că poți înțelege nu doar ce face Stela, ci și ce simte și gândește.
Un episod care m-a impresionat este cel în care Stela, în timp ce face curățenie, își amintește cum a fost evacuată din casa în care a trăit aproape trei decenii. Nu e doar o scenă despre pierderea unei locuințe, ci despre pierderea unui întreg univers personal, amintirile cu familia, vecinii, viața de altădată. În paralel, vedem cum ea continuă treaba, schimbă șorțul, strânge, calcă, ca și cum rutina ar fi singura modalitate de a nu se prăbuși. Momentul mi-a rămas în minte pentru că arată forța oamenilor obișnuiți, care își duc crucea fără să facă mare caz, dar cu o rezistență tăcută care te impresionează.
Un fragment care mi-a rămas în minte este cel în care Stela, în timp ce aspiră covorul, își amintește cum a fost dată afară din casa din Palisadei, după treizeci de ani. Mi s-a părut emoționant felul în care gândurile ei se amestecă cu zgomotul aspiratorului, iar rutina zilnică devine un scut împotriva durerii. Îmi place că autoarea surprinde atât de realist detaliile – firimiturile și agrafele adunate în tubul aspiratorului, vocea Floricăi strigând de la poartă, sau felul în care Stela își strânge șorțul pe talie – mici amănunte care fac scena vie și credibilă.
Personajele sunt foarte vii – Marin Tane, cu discursurile lui politice și tonul de om „avizat” care știe ce se petrece în țară, Florica cea veselă și directă, sau Mircea, soțul bolnav, dar cu glume pregătite pentru a mai ușura atmosfera.
Dialogurile au un limbaj autentic, de stradă sau de cartier, și asta face totul credibil. În același timp, descrierile autoarei sunt atât de detaliate încât aproape simți mirosul de mâncare din bucătărie sau vezi lumina filtrată printre salcii.
Mi-a plăcut mult și partea de analiză psihologică. Stela e un personaj complex: pe de o parte fragilă și temătoare, pe de altă parte, hotărâtă și cu simțul dreptății foarte puternic. Se vede cum trecutul ei de orfană și experiențele din viața de adult i-au modelat felul de a gândi. Când Marin Tane îi vorbește despre „statul paralel” sau despre nedreptățile politice, ea oscilează între a crede și a se îndoi, între nevoia de a înțelege lumea și nevoia de a se proteja de ea.
În concluzie, „Stela” nu e doar o poveste despre o femeie care a pierdut o casă, ci despre rezistența în fața pierderilor, despre cum oamenii simpli duc în spate istoria mare a unei țări, fără să fi cerut asta. Este o carte care merită citită pentru realismul crud, dar și pentru emoția pe care o lasă în urmă, iar eu i-aș da fără ezitare șapte stele.
aug. 15, 2025 |
„Toată dragostea dintr-o fotografie arsă” de Maria Orban
Titlu: “Toată dragostea dintr-o fotografie arsă”
Autor: Maria Orban
Editura: Polirom
Anul: 2024
Eleva: Cozma Alice Alexandra
Scoala: Colegiul National “Garabet Ibraileanu” Iasi
Prof. coord: Cristina Chiprian
„Toată dragostea dintr-o fotografie arsă” de Maria Orban este genul de carte care nu îți dă voie să rămâi indiferent. Povestea urmărește ultimele trei săptămâni din viața mamei personajului principal, Leia, dar nu este deloc un simplu jurnal al durerii. Este mai degrabă o radiografie a relațiilor de familie, a fricilor și a felului în care trecutul și prezentul se amestecă în mintea unui om atunci când este forțat să-și confrunte pierderile. M-a impresionat felul în care autoarea reușește să redea gândurile Leiei: scurte, intense, uneori tăioase, alteori pline de tandrețe, dar niciodată superficiale. Simți că fiecare propoziție are o greutate, ca și cum ar fi fost aleasă cu grijă dintr-o cutie plină de amintiri fragile.
O scenă care mi-a rămas întipărită este cea în care Leia intră noaptea în camera fiicei ei, Ioana, și o privește cum doarme. Momentul e simplu, dar transmite un amestec de dorință de apropiere și teamă de a nu strica echilibrul fragil dintre ele. În altă parte, Leia își imaginează o plajă acoperită de zăpadă, un loc unde ar putea fi singură și împăcată. Aceste imagini, aparent banale, sunt pline de simboluri: zăpada rece care acoperă totul, dar nu vindecă, și apropierea de copil ca un gest mut de dragoste.
Cartea te face să te gândești mult la cum iubim, cum ne protejăm unii pe alții și cum, uneori, dragostea nu se arată prin cuvinte mari, ci prin gesturi mici și tăcute. Stilul este clar și direct, dar plin de forță emoțională. Dialogurile sunt naturale, personajele par reale și complexe, iar trecerile dintre prezent și amintiri sunt atât de fluide încât nici nu-ți dai seama când te-ai mutat dintr-un timp în altul. Este o lectură intensă, care te lasă cu întrebări despre tine și despre relațiile tale, dar și cu un sentiment de recunoștință pentru oamenii care contează cu adevărat. Recomand această carte oricui își dorește o poveste sinceră, profundă și plină de emoție.
aug. 15, 2025 |
Istoria, așa cum o știm din manuale, merge apăsat, cu pași mari, și vorbește grav.
Dar în Mică istorie a unui secol mare, coordonată de Monica Onojescu, istoria își schimbă aspectul. Își pune pantofi mici, de copil, și începe să alerge prin ulițe, să râdă, să plângă, să întrebe „de ce?”.
Cartea Mică istorie a unui secol mare, antologie de texte apărută în 2018, la Editura Arthur, despre care s-au publicat și câteva recenzii în mediul virtual și nu numai, este recomandată spre lectură elevilor în primul rând și deopotrivă adulților.
Coordonatoarea proiectului Lecturiada elevilor 2018 – Un secol de Istorie și istorii, doamna prof. Monica Onojescu a scris și gândit în detaliu secțiunile concursului din cadrul acestui proiect reușind să coaguleze în jurul ideilor și să inspire prin proiect autori contemporani, profesori și elevi. Istoria personală a fiecărui autor a devenit un bun pretext pentru ancorarea în evenimentele istorice memorabile precum: Revoluția din 1989, Marea Unire de la 1 decembrie 1918 sau refugiul.
În paginile acestea, Marea Unire are miros de pâine caldă și zgomot de clopote.
Războiul e o cutie de pantofi plină cu fotografii, iar comunismul – o fereastră aburită prin care visele caută aer și vor să evadeze negreșit spre lumină dintr-un real cenușiu, apăsător, dureros, insuportabil. Copiii din carte – Emil, Măriuca, Irina, – nu știu că trăiesc „momente istorice”. Ei știu doar că trebuie să fugă, să aștepte, să spere, să scrie, să colecționeze, să trăiască, să iubească.
Ilustrațiile nu sunt simple desene. Sunt amprente – mâini de copii talentați care ating pagina și o fac vie. Sunt culori ce spun „Am fost acolo, sigur c-am fost, ia uită-te mai bine, nu mă vezi?”, chiar dacă „acolo” e o poveste din alt timp.
Citind, înțelegi că istoria nu e doar o colecție de date. Este o țesătură de trăiri interioare, de gânduri și idei, gesturi, mirosuri, culori, emoții. Și că marile evenimente se sprijină pe umeri mici, uneori fragili.
Cartea te învață că fiecare copil din trecut a purtat în buzunar o fărâmă din prezentul actual, al nostru.
Senzația stranie din final este că istoria nu s-a terminat. Ea continuă în prezent și în suflet mereu și mereu, iar și iar. Că și tu, azi, scrii o pagină – poate tot „mică” –, dar care într-o zi va aparține „secolului mare” al cuiva.
Un volum care nu se citește cu ochii, ci cu inima. O lecție de empatie, o punte între generații, o dovadă că marile povești încap în palmele copiilor.
În Mică istorie a unui secol mare, istoria nu se învață – se trăiește, „pe viu“, cu sufletul în palmele copiilor. Unii o învață idee cu idee, alții o memorează, pentru unii e o poveste palpitantă, pentru alții este o colecție de timbre. Noi o purtăm în buzunarul din dreptul inimii. Recomand călduros această carte și copiilor și celor mari.
Hosu Andrada, clasa a VIII-a
Liceul Tehnologic Electrotimis
Profesor coord. Docolin Garofița Sorina
Comentarii recente