Ziua Poeziei

21 martie 2020

Scrisoare domnului Hölderlin

Octavian Paler

Aţi scris undeva într-un vers: La ce bun poetul, în vreme de secetă? Şi tocmai asta îmi dă îndrăzneala să mă adresez unui mare poet şi să spun că adevăratul curaj, adevăratul curaj al poeziei nu este probabil să cânte ploile când toată lumea le vede, adevăratul ei curaj e să vadă cerul pârjolit şi să spere. Şi înainte de a fi ploaie adevăratăcare udă câmpurile, ploaia să fie astfel speranţă şi cântec.

Poetul

anunţă cetăţii, pământului că ploaia există,
anunţă oamenilor că au datoria să spere. Un poet
în faţa unui cer ars, în faţa unui câmp pârjolit
şi care nu e în stare să cânte şi să creadă în ploi,
să ne aducă aminte că ploaia există, că ea va înflori pământul bolnav,
aşadar un poet care nu e un profet al speranţei,
un poet cu buzele arse care nu simte nevoia să cânte ploile lumii
n-a înţeles că poezia e în primul rând o formă a speranţei.
La ce bun poetul în vreme de secetă?
Să cânte ploile tocmai atunci,
când avem cea mai mare nevoie de ele, când ne lipsesc și ne dor,
Când soarele  arde și mâinile miros a îndoială,
Când arbori de nisip se risipesc la cea mai mcă adiere,
Când amintirile au gust de eroare și speranța e un cuvânt dificil
Și cel care cântă ploile riscă să fie disprețuit și iubit
Chiar cu pietre urmărit de zei și de oameni
Pentru nebunia și curajul său care cântă
Ploile, care cântă torentelecând oameni ridicând brațele
Rămân răstigniți în aer ca pe dealul Golgotei. Cine să anunțe ploile
Dacă nu poezia? Cine să aibă curajul să vadă pe cerul gol nori de ploaie,
Cine să-și ia riscul de a profeți ploile dacă nu poezia,
Cea care a stat cu grecii sub zidurile Troiei
Și cea care a coborât cu Dante în Infern.

Octavian Paler, „A doua iubire” în Scrisori imaginare

 

  • 20 de scriitori au scris câte o povestire
  • 100 de ucenici solomonari, juniori și seniori, au fost primii cititori și ilustratori ai celor 20 de povestiri.