Cel mai mare cerc de lectură din vremea pandemiei

I. INVITAȚIA. In 2004 s-au înființat primele cercuri de lectură. În 2005 UNESCO a decretat data de 23 aprilie Ziua Internațională a cărții și a drepturilor de autor. În anul următor membrii cercurilor de lectură din aceeași localitate au decis să se întâlnească și să sărbătorească împreună Ziua Cărții, iar din 2010, de când au fost inițiate Lecturiadele, întâlnirile s-au desfășurat la nivelul întregii țări. Și pentru că erau mulți amatori a fost nevoie să facem o selectie, iar cei care doreau să participe, trebuia să dovedească că o merită, concepând și punând în practică un proiect de promovare a lecturii chiar de Ziua cărții. De altfel, poveștile și proiectele despre cărți și autori, despre lectură și promovarea lecturii, despre cititori și cercuri au fost temele primelor trei Lecturiade.
În anii următori am abordat în Lecturiade alte teme, alte forme, am adăugat secțiuni noi, dar niciodată nu am uitat să sărbătorim Ziua Cărții.
Așa că vă invităm și în acest an, când sorții sunt împotriva noastră sau poate tocmai de aceea, să sărbătorim împreună cu membrii familiei, cu colegii, cu profesorii voștri, cu prietenii Ziua Cărții, vorbind despre cărți și despre rostul lor.

II. REGULI/DREPTURI/ÎNDATORIRI PENTRU PARTICIPANȚI

1. Regula intrării libere, adică „intră cine vrea, rămâne cine poate”. Recunoașteți autorul? Noi, modești(!), mergem mai departe, nu numai că vor dori, ci vor rămâne cei aproape 4000 de membri ai acestui grup și fiecare va aduce în cerc cel puțin încă 10/50/100 de membri (pot fi și mai mulți!) care vor rămâne cu noi cel puțin până la sfârșitul zilei, dar, optimiști fiind, credem că, o dată intrați în cerc, vor rămâne definitiv.
2. Regula nediscriminării pe motive de vârstă, rezultate școlare, sex, profesie, statut social, civil, profesional, material etc. Aceasta înseamnă că din cerc vor face parte tineri și bătrâni, copii și părinți, nepoți și bunici, elevi și profesori, autori și cititori, mai experimentați sau nu, dar toți cu drepturi egale în ceea ce privește apartenența la statutul de cititor.
3. Dreptul opțiunii pentru orice carte, indiferent de dimensiuni, temă, gen, clasică ori contemporană, poezie ori roman, canonică sau nu, de raftul unu, doi sau trei etc.
4. Dreptul de liberă exprimare − orală sau/și scrisă − dar totdeauna în limitele bunului-simț.
5. Dreptul folosirii oricăror mijloace (față în față sau prin internet, telefon, mess, whatsapp, webinare etc.) în orice fel de spațiu (birou, bucătărie, balcon, grădina casei (fericiții!) pentru a și-l exercita. E vorba de dreptul la liberă exprimare.
6. Ultimul și cel mai important decât toate, drept și îndatorire totodată e cel de a pune întrebări cărților și de a aștepta răspunsuri, de a nu le primi, de a le găsi pe unele, de a se îndoi de altele ș.a.m.d.
7. Și, la sfârșit, încă o dată, drept și îndatorire: de a reflecta la întrebarea „la ce bune cărțile?” de a răspunde punctual si argumentat (aceasta înseamnă că nu ne cantonăm în generalități), referindu-ne la o singură carte, iar rezultatul să postăm pe Cărți de Top ca să aibă și alții acces la întrebările și răspunsurile noastre.

III. PROGRAM
8.00-10.00, cerc de lectură în familie. Participă mama, tata, frații și surorile. Temă de discuție: care e prima carte pe care ați/ai ținut-o minte? De ce?
10.00-13.00, cerc de lectură la școală. Participă colegii și profesorii. Temă de discuție: o întrebare pe care ți-ai pus-o la un moment dat și ai găsit un răspuns care te-a multumit într-o carte. Care a fost cartea?
13.00-15.00, pauză de masă, dar, cine știe, poate vreți să continuați discuția de dimineață în familie.
15.00-17.00, cerc de lectură cu prietenii, pot sa fie de aceeași vârstă sau nu. Tema de discuție: o întrebare pe care ai ezitat să o pui colegilor sau părinților, dar care și-a fost inspirată de o carte.
17.00-19.00, cerc de lectură pe facebook. Ești curios cum au reacționat alții, ce întrebări s-au pus, ce răspunsuri s-au dat, despre ce cărți s-a vorbit. Poate intervii și tu.
19.00-20.00, cerc de lectură cu tine, aceasta înseamnă că dorești să reflectezi la întrebarea de la punctul 7 și îți formulezi în minte un răspuns. Urmează ca mâine să-l pregătești pentru Cărți de Top.
P.S.1: Nu înseamnă că trebuie să respectați programul în litera lui, puteți să o faceți în spiritul lui. Mi-am permis sa mă joc un pic. Dar intenția e serioasă în tot ce v-am scris până acum. Ar fi o izbândă a noastră asupra pandemiei (ați observat, cred, că am evitat până acum să numesc „balaurul”) dacă am izbuti să ne concentrăm ne atenția asupra semnificației profunde a acestei duble sărbători: Ziua lecturii și Ziua sfântului Gheorghe, cel care a învins balaurul.
P.S.2: Abia la sfârșit mi-am dat seama că tot ce v-am scris își are rădăcinile în programul „Cercurile de lectură”. Dovadă sunt cărțile din seria Lecturiadelor (ale profesorilor, de data aceasta.
 
IV. DESFĂȘURAREA

1. CERC DE LECTURĂ ÎN FAMILIE

Luminița Țăran: Proiectul „Cartea de familie”, propus elevilor de la Şcoala Gimnazială Teodor V. Ştefanelli din Câmpulung Moldovenesc, Suceava nu a fost numai o lecţie de comunicare între generații și între elevii din aceeași clasă sau din clase diferite. A fost o lecție de comunicare despre cărți – începând cu Cartea Cărţilor, Biblia, prima „Carte de familie”, continuând cu clasicii care au legănat alte copilării şi încheind cu scriitorii actuali.
Recuperând „şirul pierdut al zilelor”, elevii au plecat cu ajutorul cărților într-o călătorie iniţiatică, având drept toiag o foaie albă ce aștepta să fie scrisă cu titluri, povești din cărți și povești de familie, cu personaje, întrebări, dureri ascunse, bucurii și, mai ales, cu aşteptarea de a evada din carcera lui „azi”. Aşa, a fost abolit războiul nevăzut dintre sacru şi profan, iar Biblia, Cărţile de rugăciune, Cărţile Disney, Povestiri istorice, Amintiri din copilărie, Legendele Rarăului, Cei trei muschetari, Enigma Otiliei, toate au conturat un drum al cunoaşterii în această zi în care s-a săvârşit celebrarea cărţii.

2. CERC DE LECTURĂ CU COLEGII, PRIETENII, PROFESORII, PĂRINȚII

Loredana Carcea, Botoșani: Ce înseamnă „Cerc de lectură” știm deja cu toții. Deși se numește „cerc” și asta ne face să ne gândim la așezarea participanților față în față, în formă de cerc, am înțeles, în condițiile impuse de pandemie, că „cercul” se poate forma și virtual, iar „cerc” nu înseamnă numai ce știm noi de la școală, ci și o „întâlnire” a oamenilor care au ceva în comun, în cazul nostru: cărțile pe care le-am citit și despre care vrem să vorbim și cu alții. De aici pornind, când încă mă întrebam cum aș putea organiza o întâlnire de cerc la distanță, mi-am amintit de „pânza de păianjen”, joc pe care îl jucăm uneori la școală, când vrem să dăm și să primim informații despre un anumit subiect, angajându-i pe toți participanții în „țeserea” poveștii.
Am început jocul pe pagina clasei mele, apoi l-am „lansat” și pe pagina Invitație la lectură, pagina Cercului de lectură „Unde fugim de-acasă?”. A fost o bucurie să ne răspundă și elevi din alte clase și părinții lor.

După anunț, în funcție de cum s-a „deșirat” firul invizibil, s-au adunat multe povești ale altor povești descoperite în cărți. Ele vor fi postate și pe site-ul ANPRO, la rubrica Cărți de Top. Vă recomandăm două:
Nicolae-Teodor, 14 ani: M-am oprit la cartea Alchimistul, scrisă de Paulo Coelho. Este povestea unui păstor andaluz, pe nume Santiago. Deși pleacă în căutarea unei comori adevărate, călătoria lui se transformă într-o călătorie a Legendei sale Personale în care învață lucruri despre viață, întâlnește personaje înțelepte precum un alchimist care are peste două sute de ani, o fată a deșertului, de care se îndrăgostește, un englez studios și chiar niște tâlhari. Din carte am aflat că, dacă îți dorești cu adevărat ceva, tot universul va lucra la realizarea visului tău. Am mai aflat că uneori ne căutăm fericirea departe, dar ea se află în noi sau foarte aproape de noi. Aș dori o continuare a acestei cărți. Ar fi interesant de aflat ce a făcut Santiago după ce și-a descoperit comoara, dacă a fost fericit sau a pornit în căutarea unui alt tip de fericire. Dau ghemul mai departe către…
Lora Corina Aursulesei, mamă: „Am să vorbesc de „Pygmalion”, piesa lui George Bernard Shaw. Elisa este o fată simplă, care vinde flori. Trebuie să țineți cont că acțiunea se petrece la începutul secolului al XX-lea, când lumea era împărțită nu numai între bogați și săraci, ci și între aristocrați și cei lipsiți de „sânge albastru”. Profesorul Higgins, inteligent, însă nu foarte răbdător și extrem de pretențios când vine vorba de limba engleză, pune un pariu cu prietenul său că, după ce o va antrena el, o va transforma pe florăreasa Elisa într-o ființă rafinată, care va vorbi la perfecție limba engleză și va putea trece drept ducesă.
Elisa muncește din răsputeri și învață manierele elegante, vorbește limba engleză fără cusur. Rămâne însă o fată simplă, care nu și-ar găsi locul niciodată între aristocrați. Concluzia ei a fost că era mai fericită înainte ca profesorul Higgins să o scoată din lumea ei fără pretenții, doar ca să arate că poate câștiga un pariu. Piesa m-a pus serios pe gânduri în adolescență când am citit-o. Probabil pentru că și eu eram atrasă cumva de miraje, de luciul de suprafață. Din piesă am învățat că, dacă nu respecți oamenii, degeaba încerci să le faci un bine – de fapt încerci să îi cumperi, fiind mai preocupat de vanitatea proprie și nu de ce simt ei. Mi-am dorit o continuare a piesei, așa cum autorul nu a vrut-o, pentru că l-aș fi vrut pe profesorul Higgins mai puțin preocupat de știință. L-aș fi vrut mai empatic și să înțeleagă că manierele alese și aparențele nu înlocuiesc simplitatea și bunătatea. Ar fi avut multe de învățat de la Elisa. Dau ghemul mai departe pentru…”
Mihaela Nicolae, Buzău: Ce îi datorăm unei cărți? Răspunsuri:

Delia Maier, București: Ordinul_cititorilor_IOANID: Programul zilei a fost mult mai complex. Va veni clipa în care îmi voi citi gândurile și sufletul și mă voi pregăti să scriu despre dezbaterea noastră „la ce bune cărțile”, despre discuțiile noastre referitoare la personaje și cărți care pot să ne inspire, să ne insufle calitățile omenești cele mai importante în clipele în care, singuri sau în grupuri mititele prin case, ne suntem alături și suntem împreună în lumea cărților.
O minunăție de copil și l-a luat pe Remy din Singur pe lume (de Hector Malot) drept model și cartea drept reper. A scris în nenumărate rânduri frumos despre ea. Dar cel mai frumos s-a exprimat aici, unde a putut lăsa bucuria jocului scenic, de care e îndrăgostit, să vorbească prin ceea ce a creat. El a fost declanșatorul unui periplu de personaje și cărți care ne-au vizitat azi spre a ne învățat tot felul de lecții, despre care voi vorbi puțin mai târziu.

Georgeta Grivei, Tg. Jiu: Bianca și Vanessa au adus și ele un omagiu cărților, sărbătorind, în stil propriu, această zi. „Cu libertate, cărți, flori și ape limpezi curgătoare, cine n-ar fi fericit? Călătorii expediției în oceanul cărților sunt precum Cireșarii lui Constantin Chiriță care îi îndeamnă pe ceilalți la drum: porniți în căutarea adevărului, a frumuseților și a misterului vieții.(Bianca)

Mirela Tanc, Oradea: Azi am sărbătorit Ziua Cărții citind și discutând.. despre cărți,despre coronavirus, despre emoțiile provocate de acesta, despre multe…. Înainte de vacanță le-am trimis câteva repede pentru o ”capsulă a timpului” din timpul COVID19, cerându-le să o completeze pe măsură ce trece pandemia. Unii mi-au trimis deja ce au lucrat… Aici e un afiș.

Cristina Diaconița, Tg. Jiu: Proiectul „PERIPLU LITERAR LA …FEMININ” continuă. Prezentarea de astăzi se oprește asupra magicei autoare DOINA RUȘTI.

3. CERC DE LECTURĂ CU MINE. Cristina Neculăeș, Piatra Neamț: tema lui Rareș din clasa a V-a: „Pct. 7: La ce sunt bune cărțile? Cărți mici, cărți mari, cărți cu poze sau fără, cărți cu dialog sau cu lungi descrieri! Cu coperte colorate sau în tonuri neutre, cărțile îmbracă rafturile și pereții din fiecare casă. La ce sunt bune oare ?! Aceasta a fost întrebarea nerostită a copilului din mine.

Primele cărti citite m-au condus subtil în lumea culorilor, a formelor geometrice, a animalelor, m-au învățat primele cuvinte și m-au purtat într-un univers de poveste, în care totul era posibil. Câțiva ani mai târziu, curios și nerăbdător, am pătruns în lumea lui Harry Potter, a eroilor legendari din Olimp, am călătorit cu Gulliver pe tărâmuri magice și i-am însoțit pe Tom și pe Huck în aventurile lor năstrușnice.
Carte cu carte, universal meu s-a umplut de povești, de experiențe, de cunoștințe, de visuri, iar imaginația mea, astăzi, nu cunoaște limite.
La ce sunt bune cărțile? Eu, prin cărți, am călătorit în timp și în spațiu, am învățat, am râs, am plâns, am visat și am găsit răspuns multor întrebări. Și, dacă nu v-am convins că viața ar fi gri fără cărți, ei bine, vă îndemn să experimentați plăcerea de a citi o carte!
V. DARURI
Cristina Anfimov de la clubul de lectură Muguri din Rădăuți: un album calameo cu lecturi și cititori în timp de pandemie. De remarcat că, siliți la stat în casă, în toate fotografiile se citește în mijlocul naturii.

De la Edith Toth, membră a Cercului cititorilor nedispăruți din Arad un filmuleț de animație, realizat pe baza poeziei lui Marin Sorescu, „Shakespeare”. Știați că data de 23 aprilie  nu a fost aleasă la întâmplător. În 23 aprilie 1564 se năștea William Shakespeare, mort în 23 aprilie 1616.
„Shakespeare a creat lumea în șapte zile…

 VI. PROVOCARE. Să ne amintim de punctul 7 din regulament:
„Și, la sfârșit, încă o dată, drept și îndatorire: de a reflecta la întrebarea „la ce bune cărțile?” de a răspunde în scris punctual (aceasta înseamnă că nu ne cantonăm în generalități), referindu-ne la o singură carte, iar rezultatul îl postăm pe Cărți de Top. E important să aibă și alții acces la întrebările și răspunsurile noastre.

Îi provocăm pe elevii de la CN Racoviță din Cluj, pe cei de la CN Mihai Eminescu și  CN BP Hasdeu din Buzău, pe cei din cercul Aspirații din Valea Moldovei, pe membrii cercului Lecturiada elevilor din Sighet, pe cei din Lecturiada, o carte vă rog! din Rm. Vâlcea, pe elevii din Orăștie, pe membrii cercului Biblioaventura din Galați, pe copiii de la CN. Gh. Lazăr din Sibiu, pe copiii de la Școala Gimnazială L. Rebreanu din Cluj, pe cei din Oradea, din Piatra Neamț și București, pe gimnaziștii și liceenii din Tg. Jiu și sigur sunt și mulți alții să-și posteze podcasturile, booktrailerele, cronicile pe Cărți de Top. Mulțumim profesorilor că au dus provocarea noastră mai departe și îi rugăm să se asigure că ceea ce au făcut în proiectele de Ziua Cărții se și valorifică. Afișul aparține lui Adrian Majeru, elev în clasa a XI-a și membru al clubului Muguri din Rădăuți.
Vă recomandăm să reconstituiți în întregime „cel mai mare cerc de lectură din vremea pandemiei” în grupul Lecturiada 2020. Istoria unui posibil viitor https://www.facebook.com/groups/1990804990946055/?ref=bookmarks (m.o.)