Unde fugim de-acasă chiar și-n pandemie?
A. Cine suntem?
Suntem membrii Cercului de lectură Unde fugim de-acasă? (Școala Gimnazială Nr. 7 Botoșani). Este al șaptelea an de când participăm la Concursul Național Lecturiada elevilor, deoarece ne place să ne implicăm în proiectele și concursurile care presupun participarea noastră, împreună, la activități care promovează lectura și scrierea creativă.
De la început, am intenționat să ne înscriem la toate proiectele din secțiunea Digiproiecte, mai exact la evenimentele Mărțișoare Cărțișoare, Ziua Poeziei și Ziua Cărților. Participarea a constat în realizarea, în etape, pe tot parcursul anului școlar (chiar și în perioada școlii on-line) a unor produse (recenzii, videoclipuri, desene, colaje, creații originale, fotografii etc.) de promovare a lecturilor noastre.
B. De ce ne plac proiectele transdisciplinare?
Prin citit, prin muzică și prin desen, copiii aud și învață cuvinte noi, își dezvoltă atenția și memoria, dezvoltă abilități de ascultare, acumulează informații, asociază cuvintele cu imaginile (aici intervine rolul ilustrațiilor, al desenelor, colajelor, fotografiilor etc.), au imaginația și simțurile stimulate, pot fi familiarizați cu teme de interes care să-i pregătească pentru evenimente viitoare, sunt încurajați să iubească lectura și cărțile. Proiectele propuse de Lecturiada elevilor 2020 se înscriau în această notă a învățării transdisciplinare și ne stimulau în direcția creșterii implicării elevilor, chiar și în perioade critice (pandemia). Prin participarea la aceste proiecte, i-am sprijinit pe copii să se exprime, să ia inițiativa, să caute soluții pentru colaborare, pentru învățare împreună (chiar și la distanță fiind), să se apropie de realitate, să-și adapteze ,,învățarea” fiecare la capacitatea lui, iar la final să se bucure din plin de participarea lor în contexte inedite de învățare.
C. Scopul a fost acela de a-i apropia pe copii, prin aceste acțiuni, de literatura română sau universală pentru copii, de a da imbold dorinței lor de cunoaștere, de a-i determina să înțeleagă că lectura și cultura sunt importante în construirea și desăvârșirea personalității lor. Prin participarea la aceste proiecte, copiii au fost convinși să devină prieteni ai cărților.
D. Obiectivele urmărite: încurajarea și stimularea interesului pentru lectură; cultivarea lecturii de plăcere; dezvoltarea atitudinii de relaționare a elevilor cu ei înșiși și cu ceilalți.
E. Etape:
- TATUAJE LITERARE. După participarea, în octombrie 2019, în cadrul FILIT (Iași, Casa Copilăriei) – Întâlniri cu scriitori, la Atelierul Povești din Pădurea Muzicală. George Enescu. Vivaldi, cu scriitoarea Cristina Andone, și participarea, în aceeași lună, la concursul de Tatuaje literare, propunere din partea scriitoarelor din grupul De basm (Adina Rosetti, Iulia Iordan, Victoria Pătrașcu, Cristina Andone, Laura Grunberg), care a presupus desenarea sub forma unui tatuaj a unui simbol al cărții preferate, membrii Cercului nostru de lectură au dorit să se implice într-o serie de activități care să continue ceea ce ei au aflat/au învățat și să-i susțină în dorința lor de a fi creativi. De aceea, le-am propus participarea la proiectele din cadrul Concursului Național Lecturiada elevilor 2020.
Iată câteva dintre tatuajele literare realizate de membrii cercului nostru de lectură și o listă derecomandări de lectură realizată din titlurile cărților preferate care au inspirat tatuajele.
- MĂRȚIȘOARE/CĂRȚIȘOARE. Pentru Mărțișoare Cărțișoare ne-am pregătit timp de 2 săptămâni. Sarcina a constat în alegerea romanului preferat și în prezentarea lui sub forma unui videoclip. Scopul a fost dublu: înscrierea în proiect și, prin prezentarea videoclipurilor în clasă, crearea unei liste de sugestii de lectură și conferirea unui cadru de dialog proactiv pe marginea cărților prezentate. O parte dintre Mărțișoarele Cărțișoare realizate au fost postate în săptămâna 25 fev.-1 martie pe pagina concursului și se pot găsi urmând linkurile de mai jos. O serie dintre acestea pot fi găsite și în secțiunea Cărți de top (pe site-ul concursului).
https://www.facebook.com/dana.carcea/videos/3522492107821259/
https://www.facebook.com/dana.carcea/videos/3524522487618221/
https://www.facebook.com/dana.carcea/videos/3524522677618202/
https://www.facebook.com/dana.carcea/videos/3524523214284815/
https://www.facebook.com/dana.carcea/videos/3527632473973889/
https://www.facebook.com/dana.carcea/videos/3527632923973844/
https://www.facebook.com/dana.carcea/videos/3531223566948113/
https://www.facebook.com/dana.carcea/videos/3531224163614720/
https://www.facebook.com/dana.carcea/videos/3531224666948003/
https://www.facebook.com/dana.carcea/videos/3531225066947963/
https://www.facebook.com/dana.carcea/videos/3534416383295498/
https://www.facebook.com/dana.carcea/videos/3534417516628718/
https://www.facebook.com/dana.carcea/videos/3537793602957776/
https://www.facebook.com/dana.carcea/videos/3537794606291009/
https://www.facebook.com/dana.carcea/videos/3537794932957643/
https://www.facebook.com/dana.carcea/videos/3537795239624279/
- ZIUA POEZIEI. În 17 martie, am răspuns provocării actorului Ruslan Bîrlea de a posta videoclipuri în care elevii să recite o poezie filosofică. În comentariile la postarea dumnealui, Aursulesei Nicolae (14 ani), membru al cercului de lectură Unde fugim de-acasă?, a postat un astfel de videoclip, în care recită poezia Eva, de Lucian Blaga. https://www.facebook.com/iamsebastiantopan/videos/2021035124707072/
Exercițiul a fost unul util în momentul acela în care ne pregăteam să sărbătorim Ziua Poeziei, pe 21 martie. Eram deja izolați la domiciliu, lucru care nu ne-a împiedicat să ne continuăm activitățile. În vederea înscrierii și participării noastre și la acest eveniment, copiii au primit sarcina de a căuta poezia în pagini de roman și de a o promova într-o formă creativă, valorificând abilitatea de a transmite stări și sentimente și prin cuvânt, și prin culoare (desen). Toate materialele realizate de elevi din clasele a V-a, a VI-a și a VIII-a au fost adunate în 3 videoclipuri cu titlurile: Poezia „scrisă” pe pagini de roman și Căutând poezia cărților, videoclipuri postate în 2 aprilie pe pagina concursului și care pot fi vizionate aici:
https://www.facebook.com/100001815137894/videos/pcb.3344851375541403/3641450889258713
https://www.facebook.com/100001815137894/videos/pcb.3344851375541403/3641451625925306
https://www.facebook.com/100001815137894/videos/pcb.3344851375541403/3641452199258582
În 12 aprilie, am urmat sfaturile lui Sebastian Topan de a realiza un daily-vlog. Am postat, în comentarii, daily-vlog-ul realizat de Ciomaga Rareș (12 ani), membru al cercului de lectură Unde fugim de-acasă?.https://www.facebook.com/iamsebastiantopan/videos/2047808855363032/
- ZIUA CĂRȚII. Pe 23 aprilie, de Ziua Cărții, ne-am propus să participăm la „Cel mai mare cerc de lectură din vremea pandemiei”, organizat de ANPRO și susținut prin pagina Lecturiada 2020. Istoria unui posibil viitor. „Rezultatul” muncii noastre poate fi văzut aici: https://www.facebook.com/groups/1990804990946055/?post_id=3399488480077692 și despre participarea noastră la acest proiect am scris și în „Consilierul de lectură” (iunie 2020, art. Stați acasă și citiți!).
Ce înseamnă Cerc de lectură știam deja cu toții. Deși se numește „cerc” și asta ne face să ne gândim la așezarea participanților față în față, în formă de cerc, am înțeles, în condițiile impuse de pandemie, că „cercul” se poate forma și virtual, însă „cerc” nu înseamnă numai acest lucru, ci și o „întâlnire” a oamenilor care au ceva în comun, în cazul nostru: cărțile pe care le-am citit și despre care am dorit să vorbim și cu alții. De aici pornind, când încă mă întrebam cum aș putea organiza o întâlnire de cerc la distanță, mi-am amintit de „pânza de păianjen”, joc pe care îl jucam uneori la școală, ca să dăm și să primim informații despre un anumit subiect, angajându-i pe toți participanții în „țeserea” poveștii.
Am postat, pe pagina „Invitație la lectură” (pagina Cercului de lectură Unde fugim de-acasă?), pentru toți membrii cercului (elevi, părinți, colaboratori).
Anunțul: ,,Vă invităm să omagiem cărțile, întorcându-ne la miezul lor prin discuțiile vii din cercurile de lectură obișnuite, să vorbim cu sfială și respect despre ce anume le datorăm, în ce fel ne-au ajutat să ne înțelegem, să îi înțelegem pe alții, în ce fel ne-au făcut să fim mai buni și poate un pic mai înțelepți, în ce fel ne-au învățat să supraviețuim, să ne acceptăm, să acceptăm că lumea poate fi și așa cum este acum, să învățăm ce înseamnă să speri, să te temi, să iubești, să trăiești, să mori.”
Apoi, le-am explicat cum se va desfășura „cercul de lectură” din pandemie: o să jucăm un joc pe care-l știți deja: Pânza de păianjen. Sunt prima. Am un ghem de sfoară pe care o voi da mai departe. O să vă scriu despre ce am învățat din unele cărți pe care le-am citit. Sunt cărți care-mi plac, cărți care mă fascinează, cărți care mă plictisesc sau cărți care mă fac să mă mai gândesc mult timp la ele. Sunt, de asemenea, cărți pentru care îmi doresc o continuare. Fie pentru că aș vrea să știu ce se întâmplă mai departe cu personajele, fie pentru că mi-au plăcut atât de mult încât n-aș vrea să se termine. Așa cum ni se întâmplă și cu filmele: de unele uităm imediat, pe altele le ținem minte și ne interesează să aflăm dacă apare sau nu o continuare a lor. O carte din această categorie este Zuleiha deschide ochii, de Guzel Iahina. Nu este o carte pentru copii. Este o poveste fascinantă despre acest personaj, Zuleiha, care trece printr-o serie de încercări teribile, pierzând totul, inclusiv speranța și totuși rezistând tuturor ,,probelor” și demonstrând triumful vieții asupra morții, al iubirii asupra urii, al nevoii omului de a trăi în armonie asupra răului făcut de om contra omului. Am citit cartea și mi-am dorit o continuare. Ultima pagină e un amestec de speranță (un copil se salvează) și durere (o mamă se desparte de copilul ei poate pentru totdeauna).
Ce vreau să spun cu toate acestea?
Cartea aceasta e una dintre cele care mi-au arătat viața așa cum n-aveam cum să o știu; am aflat că oamenii trec prin experiențe și încercări incredibile, cărora nu-i ușor să le reziste și totuși o fac (cât de puternici suntem și nu știm!); am simțit/resimțit empatic (intrând în pielea personajelor) stările lor: mi-a fost și frig (acțiunea se petrece în Siberia, locul zăpezilor și al frigului, iar personajele trăiesc într-un bordei sub pământ), și frică (de oamenii răi, de înec – la un moment dat, o barcă plină de oameni se răstoarnă, de animalele sălbatice – ca să supraviețuiască, oamenii trebuie să vâneze cum pot) etc.
Îmi doresc acum să citesc noul roman al scriitoarei: Copiii de pe Volga. Sper să găsesc în el legături cu romanul de care v-am vorbit. Să aflu ce s-a întâmplat cu fiul Zuleihei: a ajuns bărcuța lui la vreun țărm? Mi-ar plăcea s-o recunosc și pe mama lui în spatele vreunui personaj feminin. O să aflu în curând, când cartea va ajunge la mine.
O să dau sfoara mai departe către (aici, am enumerat câteva persoane din lista de prieteni) și le rog să-mi povestească și ele, așa cum am făcut și eu, pentru ce carte citită și-ar dori o continuare și ce au învățat despre oameni, univers, viață, moarte, boală, prietenie, pace, război etc din cartea respectivă.
Apoi, le rog să dea sfoara mai departe unui coleg/unui profesor/unui părinte din acest grup, care va face același lucru.
Aștept cu interes poveștile voastre despre cărți! Astăzi, de ziua ei, Cartea își va primi astfel urările de viață lungă. Pentru că spunând poveștile cărților, le dăm viață! Așadar, să spunem povești!”
După anunț, în funcție de cum s-a „deșirat” firul invizibil, s-au adunat multe povești ale altor povești descoperite în cărți. Am ales, pentru acest material, două postări ale unor elevi cu vârste diferite și una a unui părinte:
Ioana Carcea, clasa a V-a: Olguța și un bunic de milioane de Alex Moldovan mi se pare o carte distractivă și serioasă în același timp. În carte este vorba despre o fată cu numele Olguța, de aceeași vârstă ca mine, 12 ani. Aceasta locuiește cu mama ei și câinele ei. Aceasta are o viață destul de normală, cu puține probleme la școală, dar în regulă, până când mama ei are nevoie de un transplant și de acolo începe toată povestea. Cartea aceasta m-a făcut să-mi dau seama că unele lucruri nu sunt așa cum le știu eu și că, la fiecare colț al vieții, mă va aștepta ceva nou, fiindcă, în carte, Olguța trece prin fel de fel de peripeții și află lucruri noi despre familia ei. Aștept o continuare în care Olguța va trece prin noi peripeții. Voi da sfoara mai departe lui…
(P. S. Comentariul Ioanei a ajuns la Alex Moldovan, însoțit de întrebarea: Când va apărea cel de-al doilea volum? Alex Moldovan a avut amabilitatea să ne anunțe că există acest al doilea volum, este deja la editură și va apărea imediat după ce lucrurile vor intra pe făgașul normalității.)
Nicolae-Teodor Aursulesei, clasa a VIII-a: M-am oprit la Alchimistul, scrisă de Paulo Coelho. Este povestea unui păstor andaluz, pe nume Santiago. Deși pleacă în căutarea unei comori adevărate, călătoria lui se transformă într-o călătorie a Legendei sale Personale în care învață lucruri despre viață, întâlnește personaje înțelepte precum un alchimist care are peste două sute de ani, o fată a deșertului, de care se îndrăgostește, un Englez studios, dar și niște tâlhari. Din carte am aflat că, dacă îți dorești cu adevărat ceva, tot universul va lucra la realizarea visului tău. Am mai aflat că uneori ne căutăm fericirea departe, dar ea se află în noi sau foarte aproape de noi. Aș dori o continuare a acestei cărți, ar fi interesant de aflat ce a făcut Santiago după ce și-a descoperit comoara, dacă a fost fericit sau a pornit în căutarea unui alt tip de fericire. Dau ghemul mai departe către …
Lora Corina Aursulesei, părinte Am să vorbesc de „Pygmalion”, piesa lui George Bernard Shaw. Elisa este o fată simplă, care vinde flori. Trebuie să țineți cont că acțiunea se petrece la începutul secolului al XX-lea, când lumea era împărțită nu numai între bogați și săraci, ci și între aristocrați și cei lipsiți de ,, sânge albastru”. Profesorul Higgins, inteligent, nu foarte răbdător și extrem de pretențios când venea vorba de limba engleză, pune un pariu cu prietenul său că o va transforma pe florăreasa Elisa într-o ființă rafinată, care va vorbi la perfecție limba engleză și va putea trece drept ducesă după ce o va antrena el.
Elisa muncește din răsputeri și învață manierele elegante, vorbește limba engleză fără cusur. Rămâne însă o fată simplă, care nu și-ar găsi locul niciodată între aristocrați. Concluzia ei a fost că era mai fericită înainte ca profesorul Higgins să o scoată din lumea ei fără pretenții, doar ca să arate că poate câștiga un pariu. Piesa m-a pus serios pe gânduri când am citit-o, în adolescență. Probabil pentru că și eu eram atrasă cumva de miraje, de luciul de suprafață. Din piesă am învățat că, dacă nu respecți oamenii, degeaba încerci să le faci un bine – de fapt încerci să îi cumperi, fiind mai preocupat de vanitatea proprie și nu de ce simt ei. Mi-am dorit o continuare a piesei, așa cum autorul nu a vrut-o, pentru că l-aș fi vrut pe profesorul Higgins mai puțin preocupat de știință. L-aș fi vrut mai empatic și să înțeleagă că manierele alese și aparențele nu înlocuiesc simplitatea și bunătatea. Ar fi avut multe de învățat de la Elisa. Dau ghemul mai departe pentru …
Diseminarea produselor realizate în cadrul acestor acțiuni s-a făcut prin paginile de Facebook: Invitație la lectură (grup destinat Cercului de lectură Unde fugim de-acasă?), Lecturiada 2020 – Istoria unui posibil viitor; în rev. Consilierul de lectură.
Loredana Carcea este profesoară la Școala Gimnazială Nr. 7 din Botoșani
și coordonatoarea cercului „Unde fugim de-acasă?”
Comentarii recente