Acasă, departe de Adrian G. Romila (Editura Polirom, Iași, 2023)
Eleva: Cozma Alice Alexandra, Colgiul Național „Garabet Ibrăileanu”, Iași, clasa a X-a
Coordonator professor Cristina Chiprian
“Acasă, departe” este o carte care nu vorbește doar despre locuri, ci și despre cum ne raportăm la ele, mai ales și după ce am plecat. Adrian G. Romila își povestește călătoriile și gândurile cu un amestec de sinceritate și melancolie, trecând cu ușurință de la întâmplări din viața personală la reflecții despre literatură și identitate.
Una dintre întâmplările care mi-au rămas în minte este descrierea unei veri petrecute în satul bunicilor, unde timpul pare să curgă altfel. Autorul povestește despre ulițele prăfuite, mirosul de fân proaspăt cosit și zgomotul greierilor la apus. În spatele acestei imagini idilice se ascunde însă întrebarea: cât de mult din acel „acasă” mai există acum, după ce anii au schimbat totul? Această întrebare revine în diferite forme pe parcursul cărții, ca un fir roșu care leagă poveștile.
O altă scenă interesantă este călătoria cu trenul printr-o regiune de munte, când autorul observă în geam nu doar peisajul, ci și propria reflecție, și începe o analiză sinceră a felului în care scrisul i-a influențat viața. Spune că literatura poate fi, în același timp, o salvare și o condamnare: te protejează de lumea reală, dar te și ține prizonier într-un univers creat de tine. Această idee, spusă direct, m-a făcut să văd scrisul nu doar ca pe un talent, ci și ca pe o povară pe care o duci toată viața.
Autorul proiectează trei vârste istorice cu sensul de „acasă”: timpul contemporan al cercetptorului ce își caută identitatea; timpul de mijloc al devenirii naționale (acela al revoluției de la 1848), timpul inițial al creatorului care a previzionat totul (epoca antică a lui Publius Ovidius Nasso și a sclavului acestuia, Romila). Pentru fiecare epoca se evidențiază noi valori, se delimitează merite și vinovății. Toate epocile se leagă de Marea Meagră, vechiul Pontus Euxinus.
Stilul lui Adrian G.Romila este plin de imagini poetice: „lumina dimineții se agață de acoperișurile de tablă ca un abur cald” sau „drumul se îndoaie printre dealuri ca o panglică aruncată la întâmplare”. Astfel de descrieri fac lectura plăcută, dar și intensă, pentru că te ajută să vizualizezi și să simți locurile de care vorbește.
Acasă, departe nu e doar o carte despre istorie și geografie, ci despre harta interioară pe care o purtăm fiecare dintre noi. Este despre dor, pierdere, regăsire și despre întrebarea care nu își găsește niciodată un răspuns definitiv: unde este, de fapt, „acasă”?