Trandafirii din Mexic este o carte scrisă de Pam Muñoz Ryan, care ne arată că niciodată nu trebuie să ne fie frică să o luăm de la capăt”. Personajul principal, Esperanza, ducea o viață minunată și plină de bogății alături de familia sa. Cu o zi înainte de aniversarea ei de treisprezece ani, Esperanza rămâne orfană de tată. La numai câteva zile după tragedia prin care a trecut Esperanza și familia ei, un incendiu le învăluie casa și o distruge. Singurul lucru pe care Esperanza l-a mai putut salva a fost ultimul cadou de la Papa, o păpușă de porțelan.

Fiind amenințată de cumnatul ei, mama Esperanzei decide să părăsească Mexicul. Cele două emigrează alături de familia servitorilor lor, Alfonso, Miquel și Hortensia, în California. Aici locuiesc într-o tabără de lucru, în bărăci, și în condiții foarte grele. Esperanza, o perioadă de timp, se ocupă de gospodărie și de copiii mici, dar, după ce mama se îmbolnăvește, merge și ea la câmp. Munca grea de la câmp nu a descurajat-o pe fată, care muncește pentru mama ei aflată în spital, dar și pentru a strânge banii necesari pentru a o aduce pe Abuelita în California. După o lungă perioadă de timp, Mama se întoarce din spital, fiind foarte mândră de fiica ei. Esperanza, Abuelita și Mama, își găsesc acum liniștea, fiind fericite că sunt împreună. (Daria Văduva, clasa a V-a A)

Romanul Trandafirii din Mexic, scris de Pam Muñoz Ryan, povestește viața Esperanzei, o fată de origine mexicană, de 13 ani, care locuia alături de familia ei la moșia El Rancho de las Rosas, tatăl ei fiind un moșier bogat. După moartea tatălui, împreună cu mama și cu bunica, este nevoită să fugă în America, unde o vor lua de la capăt. Esperanza învață să se descurce într-o lume diferită de cea cunoscută. Acum are posibilitatea de a evolua și de a-și deschide aripile spre libertate.

M-a uimit curajul cu care fata a înfruntat destinul. Prin renunțarea la statutul privilegiat, cele trei femei mexicane demonstrează că respectul de sine și omenia valoarează mai multe decât situația financiară. Compasiunea reală arătată de familia de servitori sparge granițele sociale și pune bazele unei noi relații necesare adaptării la noua situație. În încercarea ei de a se adapta la noul ei mod de viață, Esperanza învață să aprecieze valoarea lucrurilor și a oamenilor din jurul său: ”Omul avut când sărăcește, devine mai bogat decât săracul care ajunge să cunoască bogăția”.

Recomandăm  cartea tuturor persoanelor care se află în situația de a depăși un moment dificil din viață. Asemenea eroinei, orice persoană își poate descoperi resurse nebănuite pentru a se adapta la condiții noi. Este important ca în procesul de schimbare să alegem lucrurile sau persoanele potrivite care să ne însoțească.  Daria Văduva și Andreea Teleșpan, Colegiul Național Gheorghe Lazăr, Sibiu