Zece negri mititei, de Agatha Christie

Cărbunaru Maya
Cls. a VI-a B
Colegiul Național „Traian”

Agatha Christie este cunoscută pentru operele ei criminale. În această carte ea ne prezintă următoarea situație: zece oameni sunt păcăliți de un așa zis U.N. Owen, într-o casă de pe o insula izolată; acești oameni nu erau alții decât judecătorul Wargrave –acum pensionar, Vera Claythorne –care urma să primească un loc de muncă pe insulă, Philip Lombard, Emily Brent – o aristrocrată fără egal, cu idei fixe, generalul Macarthur, doctorul Armstrong și Tony Marstron. Ultimele două personaje erau soții Rogers, majordomul și menajera.
Ajunși pe insulă, fiecare oaspete a fost condus în camera sa. Fiecare cameră avea un element comun, portretul cu poezia pentru copii, „Zece negri mititei”. În prima seară toți cei opt oaspeți au cinat împreună, serviți de cei doi soți. Nimeni nu se aștepta să fie și singura cină împreună.
Ei încep să converseze, dar nu prea mult, pentru că ceva sau vocea cuiva sparge liniștea. Un gramofon începe să le vorbească și să-i acuze de câte o crimă care –după ce au început să se interogheze și au ajuns la o concluzie- nu putea fi dovedită.
În marea agitație, doamna Rogers leșină. Doctorul Armstrong îi dă un medicament și majordomul o duce să se odihnească. Acum,când erau toți bulversați, Tony Marstron bea din vin și cade lat. Dacă aveți impresia că aceasta a fost ultima picătură, vă înșelați, nu a fost nici măcar pe jumătate. Moartea lui Marston este luată ca sinucidere, chiar dacă nimeni nu credea asta. Speriați, oaspeții se duc fiecare în camera sa, majordomul Rogers rămânând să strângă masa. Aici paharul se mai umple puțin. Masa era decorată cu zece statuete ce îi înfățișau pe cei zece negri mititei –personajele din poezia înrămată în fiecare cameră a casei. Ciudat era faptul că erau nouă. Cineva luase una din statuete, iar acea statuetă era echivalentul lui Tony Marstron.
Următoarea dimineață invitații fac o descoperire nouă: doamna Rogers murise, iar pe masă mai erau doar opt statuete. După aceste două „sinucideri” judecătorul Wargrave face un anunț. Unul din ei opt este criminalul, adică nebunul de U. N. Owen.
Ceea ce urmează este un drum în care personajelor li se activează instinctul de supraviețuire. Sunt suspicioși, speriați, dar și curioși să vadă cine este „falsul negru mititel”. Crimele se petrec în corespondență cu poezia „Zece negri mititei”. În final toți mor, iar U. N. Owen reușește să scape.
Agatha Christie face, de fapt, următorul lucru: scrie un mesaj, îl pune într-o sticlă, aruncă sticla în mare, însă nimeni nu o găsește. Mesajul sunt cei zece oaspeți care au plătit pentru crimele lor, iar sticla este U.N Owen, adică Agatha Christie.