Omenirea a fost întotdeauna fascinată să cunoască, să exploreze Pământul. Astfel, în 1900, Emil Racoviță a publicat o carte în care a descris călătoria sa de la Cercul Polar. Cartea este, de fapt, jurnalul lui și a fost intitulată „Spre Polul Sud”.

El a participat ca naturist la expediția navei „Belgica”. Scopul acestei expediții era să adune cât mai multe informații despre clima, fauna și flora regiunilor antarctice. Ca să adune aceste date, Emil Racoviță și tovarășii lui au trebuit să străbată strâmtori, să debarce pe insule pustii, să înfrunte geruri năprasnice și furtuni și… șobolani. Toate acestea pentru a descoperi o nouă specie de scoică și trei feluri de acarieni. Au făcut de asemenea importante descoperiri geologice, meteorologice, magnetice și hidrografice.

Chiar dacă a fost scrisă în urmă cu un veac, cartea este foarte amuzantă. Emil Racoviță descrie cu un umor cald, zilele extrem de geroase de iarnă polară. Acest jurnal a fost scris de un mare biolog și are informații științifice ce sunt scrise într-un mod hazliu și foarte captivant.

Pe mine m-a fermecat Emil Racoviță cu umorul său, care descrie momentele dramatice prin care a trecut. Peisajul mohorât al banchizei înghețate și viața monotonă pe care a dus-o pe „Belgica” sunt transformate în momentele vesele și amuzante. Lui i se potrivește perfect proverbul „a face haz de necaz”.

O recomand tuturor celor ce vor să străbată paralele până la latitudinea 71 de grade. O mai recomand celor ce vor să afle din tainele științei într-un mod haios. Veți râde cu gura până la urechi și sper că veți păstra din ea o bucățică în sufletul vostru.

(Andrei Țiplic, clasa a V-a, Colegiul Național ”Gheorghe Lazăr”, Sibiu)