“Pentru mine chimia reprezenta un nor confuz de posibilități care-mi învăluia viitorul în falduri negre sfâșiate de fulgere de foc, asemeni norului ce ascundea muntele Sinai.”
Chimia, știința care i-a permis omului să înțeleagă și să stăpânească materia a conturat destinul lui Primo Levi, personaj principal și totodată autor al volumului intitulat Sistemul Periodic.
Scrierea de față este o colecție de povestiri scurte, fiecare dintre ele fiind centrată în jurul unui element din Tabelul lui Mendeleev –argon, hidrogen, mercur etc. Aceste substanțe, mai mult sau mai puțin stabile din punct de vedere chimic reprezintă simboluri sau metafore pentru anumite momente semnificative din viața autorului. Spre exemplu, primul capitol, intitulat Argon prezintă originile și genograma autorului. Întrebarea (firească) ar fi “De ce argon?” Pentru că “există în aerul pe care îl respirăm așa-zisele gaze inerte, atât de mulțumite de condiția lor, încât nu intervin în nicio altă reacție chimică.” Asemenea familiei autorului, aceste gaze inerte se mai numesc și nobile. Rămâne însă de văzut dacă toți nobilii sunt inerți și dacă toți inerții sunt nobili.
Fiecare capitol poartă denumirea altui element chimic și povestea unei alte etape din viața personajului nostru –hidrogenul și electroliza apei îi deschid pasiunea pentru chimie, un experiment cu potasiu îi marchează viața de student la Institutul de Chimie etc.
Viața acestei persoane, deși în aparență plăcută, orientată în jurul pasiunii sale, are de suferit din pricina celui de-Al Doilea Război Mondial și a legilor rasiale din Italia fascistă. Aceste legi absurde, gândite parcă împotriva oamenilor îi afectează viața profesională –Levi este nevoit să-și schimbe identitatea și serviciul, dar îi declanșează și o criză de natură morală, făcându-l să-și pună la îndoială capacitatea de a iubi o femeie.
Pe măsură ce războiul acaparează Europa, Levi cade victimă celei mai mari crime comise de om împotriva omului, pe care istoria o numește Holocaust. După ororile trăite la Auschwitz, scrie un volum de memorii, care (încă) adresează omenirii o întrebare (retorică) –Mai este oare acesta un om?
Demnitatea, lipsa de autocompătimire cu care a fost scrisă această carte l-a transformat pe Primo Levi într-o voce universală, a tuturor oamenilor care au trăit ororile acelui regim abominabil.
Uluitoare este capacitatea de a ierta a acestui om, față de un coleg german care „nu aflase niciodată de vreun element care să fie îndreptat spre uciderea evreilor.” Levi l-a iertat pe acest individ, dar a încheiat capitolul Vanadiu într-o notă sumbră –„De Auschwitz este responsabil fiecare german. Fiecare om este responsabil pentru Aushwitz.”
Pentru aceia care vor avea răbdarea și curiozitatea de a citi până la Carbon, pentru care până la momentul respectiv (anul 1970) nu a fost găsită o metodă de a izola un atom singular. Un chimist ar putea să vă dea o explicație științifică pentru acest fenomen. Eu, din ipostaza mea de simplu cititor, voi spune că acest atom de carbon a dat prestigiul și structura complicată a unei substanțe create în laborator pe libertatea de a călători peste Alpi, de a traversa Mediterana, pentru ca apoi, să intervină, cu mândrie în procesele de fotosinteză și în componența aerului pe care îl respir eu, tu și alte șapte miliarde de oameni. De ce a ales această viață de pribeag, în locul vreunei distincții acordate de Ordinul Chimiștilor, rămâne un mister.
Îmbinând rigurozitatea textului științific, câteva artificii literare și un puternic iz autobiografic, Sistemul Periodic spune povestea unui om de știință și a unui spirit care a sfidat moartea, uitarea și răutatea. De ce? Fiindcă iubea viața și libertatea. Iubea să fie om.
Ioana Alani
Colegiul Național Elena Ghiba Birta Arad
Comentarii recente