”Șirul pierdut al timpului” este o carte plină de suspans și aventură, scrisă de autoarea Paige Britt. M-a atras încă de la primele pagini, pentru că m-a făcut să-mi doresc să aflu ce se va întâmpla cu Penelope, o fată mai mereu ocupată, care pierde adesea șirul timpului căutând idei neobișnuite pentru povestiri. Penelope dorește să devină scriitoare, însă mama ei nu o susține, spunând că fetei i-ar trebui un loc de muncă mai stabil. Mama lui Penelope e o femeie serioasă, poate prea serioasă, care îi planifică viața lui Penelope, aceasta devenind un robot gata să execute ordinele mamei. Penelope însă nu renunță așa ușor. Aceasta continuă să scrie în caietele ascunse sub patul ei. Penelope decide să creeze o povestire pentru a-i convinge pe părinții ei că scrisul nu e o pierdere de timp, și că are o șansă să devină scriitoare. Însă, la un moment dat, ideile fantastice ale lui Penelope dispar misterios, iar în programul fetei apare o zi liberă, pe care mama ei nu dorește să o accepte. Neștiind ce să facă fără idei, Penelope o vizitează pe domnișoara Maddie, vecina ei cu care se înțelege foarte bine și singura care susține visul lui Penelope, pentru a se lămuri în legătură cu pierderea ideilor. Însă, pagina goală, care trebuia să fie o zi aglomerată ca toate celelalte zile din viața lui Penelope, se dovedește a fi un portal către Tărâmul Posibilității. Aici Penelope îl întâlnește pe Mărar, un tip ciudat și prietenos, care îi povestește despre situația Tărâmului. Marea Zăbovitoare era conducătoarea Tărâmului Posibilităților. Era o maestră a zăbovitului, ceea ce înseamnă că avea idei nemaipomenite, iar atunci când zăbovea, inventa posibilități noi cum ar fi vestita ”poți face orice” din care a fost creat Tărâmul. Însă Cronos, un vrăjitor malefic, a izgonit-o pe Marea Zăbovitoare și a preluat controlul asupra Tărâmului Posibilității, făcându-i pe locuitori să creadă că zăbovitul e o pierdere de timp. Oare va reuși Penelope să ajute Tărâmul, chiar dacă a rămas fără idei și nu mai poate zăbovi?
Se pare că această aventură a schimbat-o pe Penelope, a făcut-o să aibă încredere în ea și în visurile ei. A ajutat-o să înțeleagă ce e de fapt timpul, ce sunt ideile și cum să prețuiască prietenia. Așa, Penelope se va putea aventura în lumea povestirilor create de ea, se va împrieteni cu copacii și va zbura pe Fantezii.
”Nu Timpul este prețios, tu ești!” (AlexiaCiobănuc , clasa a V-a, Colegiul Național Gheorghe Lazăr, Sibiu)
Comentarii recente