Cu ce am rămas după ce am citit o carte?
Dupa ce am citit seria „Fundația” de Isaac Asimov, am rămas cu descrierile frumose care le făcea; mi-a placut faptul că știa să explice ceea ce facea un personaj ( alegerile care le facea) si când zic ca îmi plăcea cum explica, mă refer ca explica, niște lucruri grele în așa fel încât sa înțeleagă și cititorul; în plus am mai rămas cu faptul că avea un subiec interesant. Am auzit atatea teori despre spatiu, timp, planete locuibile, care facea ca ceea ce povestea in carte greu de imaginat( daca te gandesti realist) dar el explica, cum timpul trecea la fel in toate locurile, cum de erau planetele nelocuibile facute locuibile.
Am mai citit si „Papillon” de Henri Charriére, in aceasta carte inveti din experientele altor persoane, ce sa faci si ce sa nu faci in viață, de exemplu „îți dai seama cât de valoros era lucrul pe care îl aveai, doar după ce îl pierzi”; in cazul prizonierilor, libertatea, familia, viața pe care o aveau inainte. Sau mai inveti ca nimic nu este intamplator, de exemplu, Henri daca nu ar fi luat pasarea hocco sa o manance, atunci, nu mai facea rost de o barca…
In „Balada spaniolă” scrisa de Lion Feuchwanger, este o secventa in care regele Spaniei, se credea deja învingător, el credea ca are voctoria bataliei, dinainte sa faca batalia; nu trebuie sa nu fi increzator, dar, nici sa crezi ca deja s-a terminat, ai câstigat, ce aveai de câstigat; ajungi atat de increzator incat, uiti sa te mai pregatesti de „batalie” si, doar o pierzi…
Aceste carti te ajuta sa te dezvolți, atat intelectual, cât și moral, și cultural. De la Asimov am invatat cum sa scriu o carte interesantă, un text bun, am invatat sa gandesc mai logic, mai inteligent, sa judec altfel; de la Henri, am ramas cu faptul ca trebuie sa pretuim ce avem, atat timp cat il mai avem, iar de la Lion, am invatat cateva din cultura altor popoare, si iarasi, sa fim încrezători si atenti in acelasi timp.
Toate cartile ne ajuta intr-un fel, trebuie doar sa ne dam seama cum.
Comentarii recente