Participarea mea la Lecturiada 2019 a fost un moment crucial pentru descoperirea aptitudinilor mele digitale și pentru rafinarea gustului meu literar. Tot la Lecturiada 2019 am aflat de Solomonari, Joimărițe și alte făpturi fascinante ale mitologiei românești. De atunci, sunt mult mai interesată de tot ce ține de tradiția noastră și, când mă aflu în preajma cărților, deschid cu multă curiozitate volume de autori români. Astfel, în momentul în care am găsit cuvântul „solomonar” pe o carte scrisă de Moni Stănilă („Războiul solomonarilor”), am știut că o să îmi placă nespus. Mai ales că eroul este Ionuț, un tânăr de vârsta mea, căruia i-a venit timpul să-și împlinească destinul. Bunicul său, Solomonarul Ilie, i-a hrănit de mic imaginația cu povești, care îi ghidează alegerile și îl ajută să supraviețuiască în Pădurea Întunecată, unde povestitorii sunt ridicați la rang de cinste. Cum a ajuns Ionuț un povestitor atât de apreciat, ne explică el însuși: „Ca să pot povesti, a trebuit să ascult. Și viața ne arată că înțelepciunea vine mai întâi din ascultare”.

Cartea m-a făcut să-i prețuiesc mai mult pe bunici, să mă bucur că i-am prins în viață și să fiu mai atentă la sfaturile lor. Cine știe, poate voi afla și eu, ca Ionuț, vreun sfat esențial, de care va depinde viitorul meu. Dar ce a deprins nepotul de la Solomonar? Că:

1. „Răul nu are corp pe care să îl legi, nici nu există cum există binele sau apa.”
2. „Răul, fiule, e lipsa binelui.”
3. „Un om ajunge mai degrabă desăvârșit în rău, fiindcă răul corupe, ispitește, promite, dă ce nu e al lui.”
4. „Nu trebuie să te târguiești niciodată cu răul.”

Astfel educat, băiatul dovedește că are coloană vertebrală, îl salvează pe balaurul Zo Y și își justifică fapta astfel: „Nu trebuie să judeci uitându-te la cei din fața ta, ci să alegi. Cineva e în primejdie, ajuți sau nu. Asta înseamnă pentru mine așa da și așa nu”.

Cartea vorbește și despre puterea altruismului. Când Ionuț ia asupra lui soarta cruntă a căpitanului Teodor și a celor doisprezece viteji ai Străjii Hotarului, păcăliți să devină slugile Vrăjitoarei Malaverba, nu ca act de bravură, ci ca sacrificiu asumat, el își manifestă credința în forța binelui și voința de a ajuta.

De-a dreptul savuros mi s-a părut și cioroiul Onceagain, care se exprimă foarte colorat, dar care are o inimă de aur, ceea ce ne arată că oamenii se pot ascunde uneori în spatele limbajului și că personaje atât de diferite pot să-și unească puterile pentru un scop comun. Astfel, acest basm autohton, cu sânziene, solomonari, pitici de foc și de pământ, vrăjitoare, vântoase, balauri și „însemnați de zâne”, fixează eterna confruntare dintre bine și rău și ne învață cum să învingem într-un război fără să luptăm.

Închei și eu seria recenziilor pentru admiterea la Lecturiada 2020 cu vorbele lui Ionuț, care mi se potrivesc mănușă „Am multe încă de învățat, dar mai întâi vreau să cunosc oamenii și lumea. Să înțeleg care sunt speranțele și necazurile lor”. Visul meu este ca următorul popas al acestui drum spre cunoaștere să fie Lecturiada 2020. Oare mi se va împlini? Andrada Trempe, clasa a 7-a, Școala Gimnazială „Oltea Doamna”, Oradea