adevarul-04-rascoala.jpg

Liviu Rebreanu, „Răscoala”, editura Adevărul, anul 2010.

Liviu Rebreanu este autorul meu român preferat. Niciodată nu m-a dezamăgit,  iar romanul „Răscoala” este una dintre cărțile care merită recitite și despicate de-a fir a păr.

Rebreanu schițează perfect anul 1907, când a avut loc răscoala țăranilor români împotriva arendașilor. În urma unei foamete aprige, țăranii doresc emancipare și condiții mai bune de trai. Dar boierii și arendașii nu sunt de aceeași părere. Furia și teama clocotește în toată țara.

În acest context îl regăsim pe Titu Herdelea, personaj introdus de Rebreanu în „Ion”, explorat pe larg în „Răscoala”, care ajunge în România, după ce părăsește Ardealul aflat sub ocupația Austro-Ungară. Titu este talentat la scris și dorește să devină gazetar, iar niște prieteni sus-puși îi îndeplinesc dorința. Prin intermediul acestora îl cunoaște pe Grigore Iuga, proprietar de pământ, mai îngăduitor cu țăranii aflați pe moșia lui, dar care nu le poate îmbunătăți situația din cauza tatălui său, Miron Iuga, un boier conservator. Grigore este căsătorit cu Nadina, o femeie care se iubește pe sine și este dezinteresată de soarta celor din jur. Pe moșia acestora trăiesc țărani ce au caractere și preocupări diferite. Între aceștia se evidențiază Petre Petre, un tânăr care este sătul de nedreptate și de indiferență. Astfel, el devine vocea răsculaților.

Rebreanu reușește să creioneze tipologii diverse și ne introduce într-o lume în care dreptatea este relativă, iar adevărul este văzut din perspectivă proprie. Romanul „Răscoala” este o lecție de viață. Cu stilul său de scriere inconfundabil, Rebreanu ne prezintă întâmplări dramatice, al căror deznodământ nu putea să fie altfel decât însângerat.

Evelyn Urucu, Colegiul Național „Traian”, Drobeta Turnu Severin.