Cartea Micul prinţ, scrisă de Antoine de Saint-Exupéry, a fost publicată în anul 1943 și, în noiembrie 1946, la editura Gallimard.
Ilustraţiile sunt realizate de autor, iar cuvintele-cheie care descriu povestea sunt prietenia, aventura şi călătoria, tot atâtea teme literare cuprinse în carte. Romanul are 126 de pagini și este una dintre cele mai răspândite cărţi din lume.
Din punctul meu de vedere, cartea Micul prinţ merită citită atât de către copii, cât şi de adulţi, deoarece prezintă întâmplări frumoase, cu multă gingăşie.
Un prim argument care justifică de ce ar trebui să citeşti această carte este pentru că relatarea povestirii te poate înveseli, călătoria micului prinţ îmi pare amuzantă, cu personaje unice și chiar comice. Spre exemplu, dialogul prințului cu bețivul sau întâlnirea prinţului cu regele, un monarh absolut care nu suporta indisciplina, care dădea porunci rezonabile, de care ascultă chiar stelele. Acesta îi spune prințului că ar vrea să îl investească cu funcția de ministru al justiției pentru a se judeca pe sine însuși. ,, Te vei judeca atunci pe tine însuți, îi răspunse regele. E lucru cel mai greu. E mult mai greu sa te judeci pe tine însuți decât să -l judeci pe celălalt. Dacă reușești să te judeci drept, înseamnă că ești un adevărat înțelept.” Procesul de conștiință este cel mai greu pentru că acesta înseamnă să te judeci și să te găsești vinovat. Fragmentul despre prietenie este, de asemenea, foarte frumos. Aşa cum a spus vulpea, „Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Cumpără lucruri de-a gata de la negustori. Dar, cum nu există negustori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. ”Din păcate, omul de afaceri este unul dintre aceşti oameni, grăbit și prietenos la suprafață.
Al doilea argument este discuţia vulpii cu prinţul, ea având replici înţelepte și, în acelaşi timp, adevărate. Vorbele vulpii sunt simple, dar ele pot determina felul în care va judeca o persoană unele aspecte din această lume mare, populată de multe fiinţe. Spre exemplu explicația vulpii ,, Nu poţi vedea limpede decât cu inima. Esenţialul nu se vede cu ochii. „. Sau ,, Nu cunoşti decât lucrurile pe care le îmblânzeşti, spuse vulpea. Dacă vrei un prieten, îmblânzeşte-mă!” Aici ,,a îmblânzi” este a crea legături, a lega prietenii. ,, Sunt răspunzător pentru trandafirul meu.”
Din această carte vei învăța cum să îți împodobești inima. Prietenia înseamnă timp petrecut împreună, prietenia înseamnă a cunoaşte sufletul celuilalt. A fi prieten şi a păstra o legătură de prietenie cu cineva este adesea a vorbi atât de frumos, a te comporta atât de delicat precum cu o pasăre în libertate care se apropie și pe care nu vrei să o sperii sau să o pierzi.
Alt argument pentru lectura cărții este sfârsitul acesteia, trist, dar care te va lăsa cu o părere grozavă despre carte. Atunci când am terminat de citit cartea, am fost mişcată şi impresionată de sfârşitul acesteia. Spre exemplu, faptul că prinţul dă drept exemplu stelele, care îşi vor schimba dispoziţia în funcţie de amintirea pe care o are naratorul cu acesta. Sau atunci când micul prinţ este destul de curajos să înfrunte moartea de unul singur. Exista o replică a vulpii care îmi aminteşte de acest sfârşit: ,, Timpul pe care l-ai petrecut împreună cu trandafirul tău este ceea ce face ca trandafirul tău să fie atât de important.”, deoarece timpul petrecut cu naratorul i-a facut pe cei doi apropiaţi. Timpul petrecut cu floarea lui, face ca floarea să fie unică pentru el chiar dacă există mii de trandafiri pe planetă.
Al patrulea argument pentru care cartea Micul prinţ merită citită este chiar perioada în care prinţul stă împreună cu naratorul, chiar dacă este povestită doar o parte din aceasta. Ei doi sunt dovada unei legături, unei prietenii ce merită păstrată, deoarece indiferent dacă s-ar supăra unul pe altul, vor realiza că prietenia este mai presus de orice neînţelegere sau ceartă. Spre exemplu, întâlnirea celor doi, nu tocmai obişnuită, dar deosebită în felul ei. Faptul că s-a străduit să deseneze o oaie în mijlocul deșertului este o dovadă de bunătate şi întelegere. Dacă naratorul nu ar fi încercat să-i fie prieten micului prinţ, probabil amândoi ar fi murit împreună, din cauza căldurii şi a lipsei resurselor. Aşa cum spune personajul August din cartea Minunea, ,, Unele lucruri nu se pot explica.”
Un ultim argument este legătura dintre prinţ şi toate personajele pe care le-a întâlnit în călătoria sa, până să ajungă în deşert. Prinţul este înţelegător şi curios cu fiecare dintre aceste personaje, indiferent de dispoziţia sufletească a fiecăruia. De pildă, când se întâlneşte cu trandafirul. El stă de vorbă cu floarea, o îngrijeşte şi o apreciază, creează o legătură ce nu poate fi distrusă de timp și de oameni. Prinţul spune că el şi trandafirul s-au îmblânzit unul pe celălalt. Sau atunci când vorbeşte cu înfumuratul, care dorea neapărat un admirator. Prinţul vorbeşte frumos cu fiecare dintre ei, dar niciodată nu lasă de izbelişte întrebările o dată puse.
În concluzie, Micul prinţ este o scriere deosebită, sensibilizatoare, emoţionantă şi potrivită pentru toate vârstele. Citind cartea, te vei ataşa de prinţ si vei râde sau vei plânge împreună cu el. Citind cartea vei învăţa cum să îţi păstrezi prieteniile cu adevărat importante, legăturile adevărate. Nu în ultimul rând te vor fascina desenele autorului din această carte.
Hosu Andrada, clasa a VII
a, Prof. coord. Garofița Sorina Docolin)
a, Prof. coord. Garofița Sorina Docolin)