Aș irosi foarte mult timp făcând un rezumat celor două volume, totuși nu pot vorbi despre ele fără o mică introducere, fără a sublinia ideea esențială.
Nu am avut niciodată o părere bună despre romanele grafice. Le vedeam ca pe un fel de filme. Totul este deja ”scris”, iar tu nu îți mai poți pune imaginația în funcțiune. Această părere negativă s-a schimbat când am început sa citesc romanul. Am început să citesc primul volum la școală, cu gândul că nu trebuie să rețin foarte multe lucruri din carte. Am savurat fiecare imagine și fiecare cuvânt. Pe lângă faptul că ilustrațiile nu m-au deranjat deloc, în spatele acestora a existat o poveste foarte emoționantă, o parte din istorie care nu se învață la școală. Impresionant este că, după toate lucrurile prin care a trecut Marjane Satrapi, aceasta a avut curajul să își pună amintirile pe hârtie, într-un mod nu foarte trist, cu multe scene amuzante, care fac un cititor să digere mai ușor subiectul serios al romanului.
Tema principală este istoria. Istoria, în general, aduce în discuție războiul. Acțiunea romanului se petrece în timpul războiului Iraniano-Irakian din anii 80 și subliniază curajul unei fete. Acesta reiese din diferite fapte precum supraviețuirea pe străzi, departe de acasă și încercarea de a se opune noului sistem.
Marjane este pusă în fața unor încercări pe care nu toată lumea le poate trăi și, sunt sigură, mulți s-ar lăsa învinși de viață.
”Persepolis” prezintă o poveste pentru oameni puternici sau pentru oameni care vor să descopere și altă perspectivă a lumii în care trăim. Totuși, nu trebuie să faci parte din una dintre aceste categorii ca să o poți citi. Ți-o recomand cu mare drag, căci sunt sigură că te va binedispune.
Comentarii recente