,,Novecento”, de Alessandro Baricco
Club IMAGO -Liceul Tehnologic Nr.2, Tg-Jiu
Cartea care mi-a atras atenția aduce în discuție un subiect delicat, vorbește despre emoții, tristețea de a fi abandonat, personajul fiind nevoit să-și ,,scrie” singur propriul destin.
Acțiunea romanului este plasată în perioada dintre Primul și al Doilea Război Mondial, pe un transatlantic care a parcurs drumul apelor dintre Europa și America. Personajul principal este un orfan, viitor pianist, care este abandonat de către părinții săi de nou-născut, pe un pian de la clasa întâi a navei. El își urmează destinul fiind găsit de marinarul Danny Boodman.
Ceea ce surprinde este indiciul, modul în care a fost abandonat viitorul pianist și anume o cutie de carton pe care era desenată o lămâie. Un text era inscripționat pe cutie cu cerneală albastră.
Pianistul a fost convins de-a lungul vieții sale că textul a fost nu un mesaj întâmplător, ci pentru el însemna: Thanks Danny, care se traducea ,,Mulțumesc Danny”. Bătrânului marinar care l-a găsit, această idee i se părea neobișnuită și chiar avea impresia că totul este puțin forțat, dar nu voia să ia speranța tânărului. Acesta a fost și motivul pentru care marinarul a păstrat ca inițiale în numele băiatului, ceea ce era scris pe cutie. Marinarul devine șansa la viață a celui care va deveni un pianist recunoscut pentru talentul său. Timp de opt ani are grijă de orfan, însă viața este cu adevărat nemiloasă pentru acest suflet nevinovat: marinarul moare, iar Novecento rămâne pentru a doua oară singur și nefericit.
Se pare ca destinul își urmează cursul, deoarece băiatul este amenințat de căpitanul vasului că va fi dus la un orfelinat, însă cel a cărui singură casă fusese această nava se ascunde și este de negăsit timp de mai multe zile. La un moment dat, apare într-o noapte în sala de bal și cântă la pian. Era prima dată când se apropia de pian, dar, cu toate acestea demonstrează că are un talent extraordinar.
Ajunge un renume nu numai la bordul translatanticului, ci și pe uscat, pe care însă va ezita să coboare. Devine atât de cunoscut încât aude despre el chiar și R.Morton, cel considerat inventatorul jazz-ului. Acesta se îmbarcă pe vas pentru a-l auzi chiar el cântând pe talentatul pianist, dar și pentru a-l provoca la un duel muzical, pentru a fi votat cel mai bun dintre ei. Novecento nu era însă nicidecum omul provocărilor, ci voia doar să-și ,,cânte” sufletul. Își dă însă seama că acum este momentul să se arate așa cum este el, un mare artist.
După o perioadă mai lungă de timp, 32 de ani petrecuți numai pe vas, ia o hotărâre surprinzătoare chiar și pentru cel mai bun prieten al său, anunțând că va părăsi vasul și va coborî pe uscat, dar va renunța în ultimul moment. Avea strania impresie că știe tot despre oameni, locuri, viață din povestirile celorlalți.
Peste ani primește o scrisoare prin intermediul căreia află că nava va fi scufundată. Cu prețul propriei vieți, pianistul refuză să coboare, nedorind să renunțe la singura sa casă adevărată, cea care îi dădea lui un sens.
De ce aș recomanda această carte? Este un prilej să ne dăm seama că fiecare dintre noi ne putem scrie destinul, ne putem îndeplini visul, iar alegerile ne aparțin. Ne-am putea adresa întrebarea: dacă ai fi în locul pianistului ce ai face? Ai alege o viață plină de satisfacțiile pe care ți le poate da notorietatea trăind la modul real sau ai rămâne devotat amintirilor tale, prețuind obiectul talentului tău în ciuda unei vieți împlinite material?
Citiți romanul! E posibil să vedeți portițe care mie mi-au scăpat. Mi-ar plăcea să scrieți despre cum ați înțeles voi și să dezbatem.
Avram Damian, clasa a IX-a B, Club IMAGO, Liceul Tehnologic Nr.2, Tg-Jiu
Comentarii recente