Maria Cristiana Dăescu (Șc.Gimn. „IOANID”, București): „Strada Zambila” (de Fanny  Chartres) 

„Trei luni pe calendar. Un an în mintea mea. :)”

Ilinca și Zoe, fetele în jurul cărora se învârte povestea, provin din lumi cultural nici că se poate mai diferite. Sunt fete cu nume parcă venit din altă epocă, la fel ca numele străzii. Parfumată, cu miros de primăvară, mi-a plăcut cum această carte oferă un fel de „awareness” când vine vorba de sinceritatea în familie și discriminarea (care din păcate încă mai există în România) față de persoanele de naționalitate romă. Din carte, îmi place că te aduce în lumea ei, să simți aceleași emoții ca Ilinca. Am îndrăgit-o pe Ilinca pentru curajul,  onestitatea sa și pentru faptul că uneori încerca să fie un „părinte” pentru Zoe.

Zoe și Ilinca trăiesc în București cu bunicii lor, deoarece părinții lor au plecat la muncă în Franța. Totul e normal și calm pâna la trei luni după plecarea părinților. Ilinca se înscrie la un concurs cu colegul ei rom, Florin. Până într-o zi. Vorbeau pe skype ca în fiecare seară când Ilinca clachează: când află că nu vor fi împreună de Crăciun le spune părinților ei tot ce simte și închide laptopul. Timpul în care pierde legătura cu ei și-l petrece făcând fotografii cu locuri uimitoare, în unele fotografii chiar își „regăsea” părinții. Când reia legătura cu ei, își pierde cumpătul și le spune cum se simte, reproșându-le absența. Unsprezece zile nu îți mai vorbesc.Apoi, Ilinca află că mama ei va veni în vizită, dar au și o experiență foarte neplăcută: erau la cafenea împreună cu Florin, când un domn vine și își exprimă foarte urât și violent disprețul față de romi. Când discuta cu mama ei își exprimă iarăși emoțiile și se alege cu o palmă peste față (nu metaforic). Ceva timp trece și la serbarea de Crăciun Zoe se cam face de râs și Ilinca încearcă să fie mama sau tatăl ce le lipsește. Într-o zi, citește mesajele trimise de către mama ei bunicului său spunând că tatăl Ilincăi are cancer. Ilinca petrece cu familia lui Florin toată noapte și când se întoarce bunicul ei îi spune totul.

Apoi, tatăl Ilincăi face promisiunea de a trăi/de a comunica ”fără secrete” spunând că ei nu erau în Franța la muncă, ci la tratament. Cartea se termină cu Ilinca și Florin petrecându-și ziua în parc calmi.