Am primit „Fabrica de păpuși” a Elisabethei Macneal de la Alessia. Unul dintre mărțișoarele-cărțisoare secrete de anul acesta. Romanul cu care debutează tânâra artistă ceramist e o incursiune în Anglia, mai exact Londra victoriană, împletind firul tematic al iubirii cu toate ingredientele specifice unui roman gotic: dezolanta priveliște a mahalalelor împuțite ale orașului abia trecut de jumătatea secolului al XIX-lea, invidia, relația filială și familială tensionată de rigorile sociale, misterul și crima (inclusiv răpirea), un ucigaș în serie cu personalitate schizoidă. Un roman dickensian folosind toate ingredientele scriiturii foiletonarde pentru a țese, în același timp, o poveste despre emanciparea feminină, despre puterea de a-și asuma propriul destin, despre fragilitatea granițelor dintre iubirea și invidia dintre surori. Fabrica de păpuși este, ca topos, o metaforă a rigorilor societății victoriene cerând indivizilor un conformism dus la rang de artă cu toată ipocrizia acelora care se ascund îndărătul uzanțelor sociale când nu îndrăznesc să își asume explorarea propriului destin dincolo de rigori. Imobilitatea păpușilor, metaforă a așteptărilor pe care societatea și le creează referitor la femei… Stereotip evident în discursul narativ, pus sub lupă, la fel ca alte fetișuri imagologice ale epocii: dragostea cavalerească, inevitabil impracticabilă, dar atât idealizată; străzile colcăind de hoți, borfași, asasini în serie (umbra lui Jack Spintecătorul se întrevede îndărătul lui Silas Reed, bizar naturalist, entomolog și colecționar de curiozități); spectrul bolilor care desfigurează, distrugând șanse maritale etc. Lectură agreabilă și cale, mai ales pentru adolescenți, de a pătrunde în fascinanta lume britanică din vremea reginei Victoria. Singura mea nedumerire e cea legată de statutul de carte „musai” a editurii Art. Cu toate acestea, este o carte frumoasă, numai bună să îi familiarizeze rapid pe adolescenți cu toate stereotipurile imagologice ale societății victoriene.