„Extraterestrul a dispărut, dar lacrima luată de el de pe fața Manuelei continuă să pâlpâie pe bolta cerească. A devenit probabil o stea.”
Piesa începe cu prezentarea familiei, o bunică și trei copii care vorbesc la telefon cu mama lor, plecată în Italia (la muncă). Copiii au găsit un extraterestru simpatic cu trei ochi, trei mâini (una care arată trecutul, una prezentul și una viitorul) și trei picioare ( unul care merge înainte, unul care stă și unul care merge în spate). El venea de pe planeta Arret, unde nu avea familie și era curios cum e viața pe pământ.
Extraterestrul le-a împlinit o dorință fiecărui copil. Adrian și-a dorit să termine casa pe care au început-o mama și tatăl lor, dar pe care nu au putut-o termina pentru că nu aveau suficienți bani. Eliza și-a dorit un medicament pentru bunica, iar Manuela a cerut un minut cu mama ei din Italia. Extraterestrul le împlinește dorințele și se pregătește de plecare, cerând o amintire pământească de la copii. Prima dorință a fost să primească un nume pământesc, iar copiii votează numele Dănuț. A doua dorință a fost să primească o pijama, pentru că îl făcea să viseze și semăna cu un costum de astronaut. A treia dorință a fost o lacrimă, pentru că ea are o energie gigantică, mai puternică decât orice explozie nucleară din cosmos. Extraterestrul pleacă, cu promisiunea ca se va întoarce peste o mie de ani. În finalul piesei, mama se întoarce acasă. Dincolo de fapte, povestea este despre dorințe și despre a învăța să aștepți, să ai încredere, să perseverezi. Copiilor nu le este ușor cu părinții departe, iar lacrima cred că are o energie gigantică pentru că suferința unui copil este cea mai dureroasă, pentru că un copil nu alege el ce i se întâmplă, ci aleg adulții, ca în aceeastă piesă, în care părinții sunt departe, bunica e bolnavă, iar necazurile multe și tocmai părinții sunt cei care pleacă de acasă, pentru a ajuta cumva. E o situație des întâlnită prin țara noastră și care cred că aduce multe lacrimi, multor copii.
Comentarii recente