”Orbirea” de Elias Canetti este un roman complex ce conturează la nivel psihologic personaje cu rațiune anihilată, prinse în capcana propriilor obsesii ce îi împing în pragul nebuniei.
Romanul urmărește viața unor personaje ce trăiesc în propria lor lume, izolate de realitate și orbite de obsesii și dorințe. În mijlocul romanului se află savantul Peter Kien ce își sacrifică întreaga existență bibliotecii sale. Kien are cunoștințe vaste în domeniul literaturii, dar disprețul pe care îl simte pentru oamenii din jurul lui îi îngrădește capacitatea de comunicare. Personajul disprețuiește cu toată ființa sa lumea mediocră ce îl înconjoară, dar, în ciuda acestui lucru, manifestă curiozitate pentru persoanele care par interesate de lumea lui, de cărți, precum copilul care citește în loc să meargă la școală. De aceea, când observă interesul servitoarei Therese pentru cărți, decide să se căsătorească cu ea. Din păcate, Therese se dovedește a fi o brută ce aspiră la banii savantului și își dorește să scape de imaginea de fată bătrână. Menajera reprezintă vanitatea fără margini, o femeie ce consideră că i se cuvine totul în lumea aceasta doar pentru că e cumsecade. Împreună cu intendentul Pfaff îl aruncă pe Kien în brațele lumii pe care el o urăște cu toată ființa, îl dau afară din apartament.
Teama cea mai mare a lui Kien este orbirea, devenită obsesie, căci Peter compară orbirea cu imposibilitatea de a trăi, de a înțelege, cu incapacitate de a mai citi. Finalul este neașteptat, Kien dă foc bibliotecii și arde împreună cu ea. Această ultimă scenă arată în ce stadiu demn de milă a ajuns Peter Kien și ce urmări au aceste obsesii pe care le scăpăm de sub control. Este o scenă emoționantă ce surprinde nebunia lui Kien și faptul că existența lui este redusă la biblioteca atât de dragă lui. Personajele, deși par atât de diferite, au o trăsătură comună: sunt lipsite de orice fel de manifestare a iubirii.
Interesant cum această orbire a personajelor lui Canetti are legătură cu noi toți, o găsim în obsesiile noastre, fie că e vorba de faimă, de bani sau de putere, toți suntem obsedați de ceva, la fel cum toți evităm într-un fel sau altul realitatea. Fiecare dintre noi percepe lumea ce ne înconjoară prin prisma trăirilor noastre, a dorințelor și a obsesiilor noastre. Refuzăm de multe ori să înfruntăm realitatea cu bunele și cu relele ei, ci îi punem un filtru, astfel încât să fie pe placul nostru, să se muleze pe dorințele noastre, astfel suntem orbi. Lumea lui Canetti nu e atât de departe de noi, această lume stranie, psihotică și nedreaptă, câteodată este lumea fiecăruia dintre noi. Fiecare om este condus într-un fel sau altul în viață de obsesii și are un grad de nebunie înăuntrul său, ce diferă de la om la om.
Andreea Mihaela Balan, clasa a XI-a
Colegiul Național ”Eudoxiu Hurmuzachi” Rădăuți
Comentarii recente