Burlacu Andrei Clasa a VII-a C, Școala Gimnazială nr. 2 „Diaconu Coresi”
Profesor coordonator: Violeta Daniela Nedelcu
O operă. Începutul unei epoci. Un pilon al acestui gen de literatură, care continuă să inspire de mai bine de jumătate de secol. O lume atât de bine croită, încât nu pare că suntem în pielea personajelor, nu pare că trăim ce trăiesc și ele. Pare că acea lume există alături de noi, lângă noi și în noi.
Frank Patrick Herbert este autorul cărții „Dune” https://nemira.ro/seria-dune și ne prezintă un posibil moment din viitorul omenirii. Aceasta din urmă trece prin mii și mii de ani, ajungând să stăpânească întreg Universul cunoscut. Povestea evoluează, situații diverse dând naștere multor conflicte între marile case ale imperiului. Aceste dispute politice prezintă o luptă constantă pentru putere, bogăție și avere, influență, succesiune și răzbunare.
Deși există întruchipări ale binelui și răului, acestea nu sunt atât de clar definite și bine stabilite, anumite detalii subtile din carte făcându-ne chiar să ne întrebăm dacă lucrurile stau așa cum ne sunt prezentate inițial. Cel care poate fi considerat erou nu este eroul tuturor celor considerați buni, ci mai degrabă salvatorul acestora. Acesta se schimbă foarte mult în decursul călătoriei și aventurilor sale, fiind respectat în trei culturi complet diferite. Ajunge însă să fie criticat pe ascuns de apropiați pentru nerespectarea anumitor idealuri ale familiei sale. Deși recunoscut drept Mesia de către două popoare și aproape venerat drept zeu, el este departe de un erou ideal, titlurile de eliberator, salvator și chiar mântuitor fiindu-i mult mai potrivite.
Un aspect interesant este acela că toate conspirațiile ascunse în conspirații sunt nu numai foarte realiste, dar ne sunt și prezentate. O foarte mare deosebire peste care avem tendința să trecem foarte ușor cu vederea, între realitatea pe care noi o cunoaștem și această poveste, este aceea că noi cunoaștem destul de multe lucruri despre trecutul omenirii. Cu atât mai apropiate evenimentele, cu atât cunoaștem mai bine diferența dintre ceea ce era plănuit să se întâmple și ceea ce s-a întâmplat cu adevărat. Însă cunoaștem foarte puține despre comploturile ce nu s-au întâmplat. În cartea „Dune” avem informații despre toate planurile și uneltirile, gândite și puse în aplicare de toate personajele ce aveau măcar un dram de influență asupra cuiva sau ceva. Știind acest cumul de date despre evenimente ce nu s-au întâmplat, suntem puși să ne gândim cât de greu i-a fost lui Herbert să creeze aceste conflicte politice, dar ne și amintește despre complexitatea propriei noastre lumi, implicit și a lumii autorului american.
Pe lângă aceste conspirații, mai este tratat un subiect, cel puțin captivant. Este ceea ce se apropie cel mai mult în această carte de subiectul religiei. Frank Herbert scrie în povestea sa despre un cult ce se folosește de „ritualuri mistice și metode de educare, simbolistică, organizare și programă școlară internă… de natură esențialmente religioasă”, așa cum găsim scris în Anexa a II-a de la sfârșitul cărții. Această comunitate încearcă, prin învățături felurite, și prin încrucișarea liniilor de sânge, să obțină o persoană aproape divină, cu puteri aproape nelimitate. Aceste învățături pot fi oferite oricărei persoane, conferindu-i acesteia din urmă puteri, însă limitate. Diferit față de multe alte istorisiri, acestea nu sunt primite sau căpătate, ci sunt deja în fiecare om, trebuind însă să fie dezvoltate sau stimulate. Este interesant că Herbert descrie astfel aceste puteri supraomenești, aproape făcându-ne să credem că și noi putem ajunge acolo.
„Dune” urma să fie abia prima carte dintr-o serie de alte cinci, scrise pe parcursul următorilor douăzeci de ani, până la moartea autorului în 1986. Astfel, putem afirma că scriitorul american ne oferă o poveste captivantă, plină de intrigi și conspirații la tot pasul, împletite admirabil cu aspecte spirituale și idei inedite, creând o istorisire întru totul fără seamăn.
Comentarii recente