Guzel Iahina, „Copiii de pe Volga”, anul 2018, editura Humanitas, traducător: Luana Schidu.
Aceast roman reprezintă a doua mea întâlnire cu Guzel Iahina, după ce, în urmă cu mai bine de trei ani, am citit cartea ei de debut, „Zuleiha deschide ochii”. Însă, am reușit să mă conectez mai bine cu personajele din „Copiii de pe Volga”, ceea ce m-a făcut să termin cartea în două zile.
Povestea profesorului Bach este tragică. O iubește pe Klara, deși el nu îi poate dărui ceea ce își dorește cu ardoare: un copil. Marginalizați de comunitatea de germani în care trăiesc, cei doi se refugiază la o veche fermă a tatălui Klarei. Trăind în singurătate, cei doi ajung să fie victimele unor jafuri, cu urmări dezastruase.
În același timp, am putut vedea cum comunitatea germanilor de pe Volga dispare pe zi ce trece. Sub un regim ostil, satul Gnadental este părăsit, în urmă rămânând numai cadavre și ruine. Astfel, acest colț de lume, înghețat în timp, este distrus. Iar Bach nu poate decât să privească, mut, cum tot ceea ce cunoaște se destramă.
Citind cartea, am rămas surprinsă să descopăr o parte a istoriei pe care nu o știam. Revoluția rusă și tragediile ce i-au urmat schimbă nu numai societatea, ci și oamenii. Destinele acestora se transformă sub ochii lor, fără ca ei să poată interveni. Și, totuși, iubirea și inocența supraviețuiesc, dincolo de război, de regimuri schimbate, de comisari politici și de vremuri mutilate.
Toate acestea m-au impresionat profund și au făcut ca acest roman să devină unul dintre preferatele mele.
Evelyn Urucu, Colegiul Național „Traian”, Drobeta Turnu Severin.
Comentarii recente