Cartea „Charlie și Marele Ascensor de Sticlă” de Roald Dahl este o continuare a volumului „Charlie și Fabrica de Ciocolată”, ambele citite şi savurate de mine până la ultima pagină.
În această carte este descrisă aventura nemaipomenită, în spaţiu, a familiei lui Charlie, în marele ascensor de sticlă al domnului Willy Wonka. Aventura începe în momentul în care butonul de oprire al ascensorului nu este apăsat la timp, astfel că pasagerii ajung în spaţiul cosmic. De aici încep să curgă întâmplările captivante şi hazlii: plutirea persoanejelor asemenea unor baloane, vizitarea Hotelului Spaţial, întâlnirea cu Preşedintele SUA care i-a confundat cu nişte astronauţi dornici să îi distrugă hotelul spaţial, confruntarea cu viermii fioroşi, salvarea proprie, dar şi a astronauţilor Preşedintelui din mâinile creaturilor înfricoşătoare, şi întâlnirea cu diverse personaje haioase cu limbaj colorat.
După revenirea din spaţiu în noua lor casă, Fabrica de Ciocolată, Charlie şi familia lui au parte de noi peripeţii când Willy Wonka le prezintă vitamina WonkaVita ce întinereşte cu 20 de ani, iar bunicii iau câte 4 pastile şi devin bebeluşi. În final totul se termină cu bine, viaţa lor revine la normal, ba mai mult, Charlie şi familia lui au parte de o supriză din partea Preşedintelui SUA care îi invită la Casa Albă, în semn de recunoștință că i-au salvat astronauţii.
Recomand această carte tuturor celor stresați, supărați, plictisiţi sau singuri, pentru că este o carte ce aduce zâmbetul şi buna dispoziţie în viaţa cititorului. Nu trebuie să mă credeţi pe cuvânt, mai bine convingeţi-vă singuri!
Am citit mute cărţi de Roald Dahl, am început acum mulţi ani cu filmul Matilda, apoi am vrut să citesc cartea, după care am pus mâna tot pe câte o carte a autorului (James şi piersica uriaşă, Marele uriaş prietenos, George şi miraculosul său medicament, Vrăjitoarele etc) şi pot să spun că autorul nu a dat greş cu niciuna. Toate sunt amuzante, pline de peripeții, cu personaje hazlii, creative, şi aventuri inimaginabile, ceea ce face lectura plăcută. (Sebi Fărcașiu, clasa a VI-a, Colegiul Național ”Gheorghe Lazăr”, Sibiu)
Comentarii recente