Să vă povestesc despre aventura extraordinară a unor prieteni, Maria, Lucia, Dan, Victor, Ionel, Ursu și Tic, cunoscuți și sub numele de „cireșarii”, ei locuind pe Strada Cireșului, a căror aventură ar putea fi comparată cu un amalgam de filme de acțiune și dramă.
Povestea lor începe după ce în timpul școlii află o informație incitantă despre Peștera Neagră. Aceasta îi inspiră să organizeze o expediție, pentru a explora misterioasa peșteră. Parcă asemenea unui film clasic, personajul Tic, cel mai mic, fratele Mariei, întâmpină o provocare când tatăl său refuză inițial să îl lase să participe la aventură. Dar Moș Timofte reușește să îl convingă pe tatăl băiatului să își schimbe părerea.
De aici povestea capătă o nuanță dramatică și plină de suspans, ca în filmele thriller. Tic vrea să le facă o surpriză celorlalți cireșari și să îi întâmpine pe drumul către peșteră. Însă, într-o întorsătură neașteptată de situație, se rătăcește în pădure cu Țombi, cățelul său. Urmează momente critice din filme de aventură. Pânăla urmă, totul se termină cu bine.
Victor, unul dintre cireșari, care este și preferatul meu, îi împarte în două grupe pentru a explora Peștera Neagră. Un pic asemănător filmului „Labirintul”, un film de aventură din 2014, grupurile trebuie să facă față provocărilor interioare ale peșterii. Într-o scenă memorabilă, ei navighează într-o luntre, creând o atmosferă asemănătoare filmelor fantastice… Dar acțiunea atinge un punct culminant când luntrea și câinele lui Tic cad într-o cascadă, într-o scenă comparabilă cu cele din filmele cu Indiana Jones.
Grupa care a rămas în afara peșterii este cuprinsă de îngrijorare și încep să îi caute pe ceilalți. Tic, cu „ingeniozitatea” sau mai bine zis norocul său? găsește o cutie de metal într-o scobitură.
Ionel este prins de un vânător malefic, dar scapă cu pretextul că și-a rupt piciorul. Exploratorii trebuie să facă față unor provocări și primejdii (distrugerea stației TFF, urs adevărat, împușcături, gloanțe oarbe, găsirea rocii din cretacic, salturi mortale) iar finalul „filmului” este asemănător unei curse contra cronometru pentru a-și salva prietenul. În cele din urmă, vânătorul malefic este prins și adus în fața justiției, într-o scenă ce amintește de momentele de răzbunare din filmele de acțiune.
Povestea se încheie cu un Happy End, asemănător epilogurilor din filmele cu prietenie și aventură.
Am ales să fac referințe la lumea cinematografică căci îmi doresc să văd o nouă reprezentare ecranizată a acestei cărți. Mi-ar plăcea să scriu scenariul.
Comentarii recente