Cum ar arăta România, dacă ar fi ilegal să nu reciclezi? Alex Moldovan s-a gândit la asta și a scris o carte despre o eroină care trăiește într-un sistem corupt, intitulându–și textul„Casa”. Cu toții știm lucruri despre comunism și despre așa-zisa Revoluția din ’89. Dar ce știm despre formele de extremism? Unele care nu au mai existat niciodată până acum? Suntem pregătiți sau nici măcar nu le recunoaștem?
Tara este o fată anxioasă, care merge la un liceu plin de bătăuși și care este desemnată să facă parte din Casă, locul în care Guvernul, Parlamentul, Președintele și alți oameni importanți locuiesc. Ea va fi membră în Consiliul celor 301, un grup de tineri care îl ajută pe președinte să ia decizii. În nouă zile, trebuie să se alăture unei facțiuni, dar nu totul este la fel de ,,verde” cum pare. Familia ei nu are voie să dețină mașini, dar Casa are o flotă de mașini luxoase. Vrea un mall cu tot ce i-ar dori inima? Îl găsește aici. Doar că președintele drăguț pe care îl vede la televior nu este așa de etic precum se prezintă. De fapt, corupția deja l-a prins în mâinile sale rapace. Ce se întâmplă atunci când „părintele națiunii” nu mai crede în ce zice? Verzii (membrii singurului partid din România) povestesc mereu despre comunism, despre câte de rău a fost și cum nu trebuie niciodată să ne întoarcem la el, dar, atunci când totalitarismul are altă înfățișare, parcă nu mai au nimic de zis.
Tot ce i se întâmplă Tarei te face să te întrebi dacă Regimul Verde este o punere în act proastă a unei idei bune sau o idee proastă de la bun început. Deși la prima vedere pare o carte simplă despre politică, eu cred că este mult mai mult decât atât. Pentru mine, textul a fost despre adaptare și despre cum supraviețuim. Tara și ceilalți din Consiliu sunt aleși aleatoriu, iar ei trebuie să se acomodeze cu traiul în extravaganță, în contrast cu sărăcia din care vin. Cât poți să reziști până când explodezi? Dacă nu explodezi, ești okay cu faptul că tot ce credeai despre oamenii care conduc este greșit, atât timp cât tu beneficiezi de privilegii? Nimeni nu câștigă ceva atunci când jocul este doar despre cine are cea mai mare putere. Mulți vor face tot ce pot ca să fie iasă câștigători, iar repercusiunile vor fi pe măsura lipsei de măsură.
Primul lucru pe care trebuie să îl facă fiecare Consilier imediat ce ajunge în Casă este să-și aleagă o facțiune. Eu aș alege să fiu Economistă, facțiunea care raționează, caută progres și este cea mai corectă, făcând apel la judecată, la rațiune. Din cele trei facțiuni, Economiștii, Războinicii și Constructorii, toate corupte, mincinoase și greșit concepute, doar una pare să fie mai rezonabilă, cea pe care o alege Tara. Rapid, aflăm că nu a existat niciodată o „alegere bună”. Ni se impune să ne amintim că nu poți pune 301 sau orice număr de oameni ce aparțin unortipologii diferite, care au idealuri și visuri care nu se armonizează și să te aștepți ca asta să funcționeze. A crea un sistem este un joc de trial and error. Alex Moldovan ne arată aici că orice idolatrizăm în prezent (e.g. salvarea planetei), dus la extremă, poate să pară minunat, dar aceleași greșeli se repetă constant. Ce facem ca să nu se întâmple asta? Nimeni nu știe, dar, mai bine, măcar să recunoaștem extremismul (chiar și cu ajutorul unei cărți) înainte de a fi prea târziu.