Odată ce oamenii de știință anunță că în două luni un asteroid va eradica mai mult de 60% din populația întregii planete, valorile și dorințele capătă altă nuanță. Înainte de venirea asteroidului, oamenii și-au permis să se eticheteze: sportivul, proscrisa, ratatul și tocilara, dar apoi au privit cu toții spre cer și totul s-a schimbat. Au două luni pentru a renunța la stereotipuri, pentru a lăsa în urmă ceva care va dăinui chiar și după sfârșitul lumii. Două luni pentru a trăi cu adevărat.

„Și am privit cu toții spre cer…” este un roman apocaliptic optimist, înspăimântător și înduioșător, toate în același timp, evidențiind o realitate dură a secolului 21: prezentul ne scapă printre degete. Distribuția realistă de adolescenți care se luptă cu probleme de familie, identitate și loialitate oferă o amplă perspectivă asupra vieții prin diferiți ochi. Oricât de diferiți sunt aceștia, ei ating un punct comun în realizarea că s-au gândit atât de mult la viitor încât nu s-au bucurat de fiecare moment așa cum se cuvine și decid să nu mai facă aceeași greșeală în, potențial,  ultimele zile pe care le mai au de trăit.

Povestea tulburătoare nu mi-a dat de ales, am fost atât de captivată de cele relatate încât nu am dat drumul cărții din mână până nu am terminat-o, motiv pentru care o recomand tuturor celor de vârsta mea și nu numai. Damaris Parasca, elevă în clasa a IX-a la Colegiul Național Moise Nicoară din Arad