Cartea mi s-a părut frumoasă, plină de aventuri și de întâmplări interesante, dar din păcate nu este destul de interesantă ca să mă atragă, cum au făcut-o alte cărți (iar pe alocuri frazele erau uneori și puțin lacrimogen-imprecise pentru gustul meu – iată un exemplu: „Întoarse capul și îl căută pe Jack, iar în ochii săi era mai mult decât o urmă de tristețe”)
Povestea începe cam așa: Tom era unul din cei 7 frați din familia de aventurieri Inimă-Curată. Frații lui Tom porneau foarte des în diverse aventuri, dar acesta nu mergea, deoarece el nu avea cei 12 ani necesari pentru a intra în mijlocul provocărilor. În timp ce toți frații lui erau plecați într-una dintre aventuri, Tom și-a organizat ziua de naștere: urma să împlinească faimoșii 12 ani. Frații lui Tom au promis că se vor întoarce până când va fi ziua lui de naștere, dar din păcate nu a fost așa, căci tocmai fuseseră prinși de mizerabilul de Ormestone, un om rău. Fix de ziua lui Tom, acesta primește de la un spiriduș transformat într-o cioară pe nume Voioșie, o scrisoare scrisă chiar de Maestrul Departamentului De Povești, în care i se spunea că trebuie să plece în salvarea fraților lui.
Uimit că aceasta va fi prima lui aventură, Tom plecă cu prietenul său, Voioșie chiar de a doua zi. La început merseseră destul de mult, ceea ce a fost foarte obositor pentru ei. De-abia după călătoria cea grea, găsiră un oraș în care era un castel cu un imens gard de spini și țepi. Tom tăie gardul cu sabia lui de lemn, deoarece nu avea încă una adevărată, intră în castel și găsi o prințesă. Aceasta era Frumoasa din pădurea adormită, care îl rugă să o salveze, dar Tom îi spuse că e în misiune să își salveze frații, și că după ce îi găsește și îi aduce cu bine o să vină să o ia chiar fratele lui.
Trecuse prin mai multe povești cu prințese care trebuiau salvate, până când ajunse la povestea „Jack și vrejul de fasole”. Până la urmă a ajuns să se urce pe vrej. Când a ajuns acolo sus, se întâlni cu mizerabilul de Ormestone. Atunci când l-a văzut prima oară, Tom nu știa că este chiar el, având în vedere faptul că îl mai văzuse vreodată pe mizerabil, dar își aminti de o descriere a acestuia auzită de la tata și imediat cum își dădu seama că stă în fața lui, se scuză și o zbughi din castel.
Alergă ce alergă până când ajunse la un alt castel unde erau prinși frații lui (își dădu seama că acolo sunt frații lui pentru că era singurul castel cu un uriaș drept paznic). La un moment dat, intră și Ormestone în castel, și îi spuse uriașului că mai este un Inimă-Curată acolo. Cum auzi, Tom se hotărî să își facă un plan, care, ciudat, începea cu a ieși din ascunzătoare gata de luptă (pare curată nebunie să te arunci în fața dușmanului aproape neînarmat, nu?!). Zis și făcut. Ieși cu sabia pregătită în teacă. Așa cum Tom prevăzuse, Ormestone îl prinse și îl închise într-o cușcă de lemn care era legată cu sfoară groasă.
Uriașul plecă, iar când Tom se văzu singur cu Ormestone, tăie cu un gest rapid sfoara și se eliberă. Ormestone se văzu nevoit să folosească batista magică (o batistă care, dacă ți se pune la nas, te face să adormi) și încercă astfel să i-o aducă la nas lui Tom, dar acesta se zbătu și reuși să îl facă pe Ormestone să atingă batista cu nasul, provocându-i astfel adormirea. Când Tom se văzu liber, plecase să caute cheile închisorilor în care erau frații lui.
Când își găsi frații, îi eliberă și plecară din castel, dar evident, uriașul fugea după ei. Toți coborâră pe vrejul de fasole al lui Jacki, mai puțin Tom, care se ascunse undeva până trecuse uriașul de el și se duse înapoi la castel unde a așteptat până s-a trezit Ormestone. Atunci începu să îl urmărească deoarece era sigur că se duce acolo unde era închis tatăl lui. Tom s-a ținut după el o vreme, dar, la un moment dat, Ormestone s-a urcat pe o navă și nu mai putu să îl urmărească. Se ducea spre Ținutul Poveștilor Întunecate. Acolo era prins tatăl lui Tom, care, la fel ca frații lui, plecase într-o aventură din care nu s-a mai întors.
Tom se duse înapoi la locul cu vrejul dar acesta era tăiat de frații lui ca să nu fie prinși de uriaș. În acel moment Tom își aminti că mai are în buzunar încă o sămânță de fasole. Îi dădu drumul și crescu imediat. Coborî pe pământ și ajunse cu bine.
(Dacă vreți să aflați ce s-a întâmplat cu tatăl lui Tom vă recomand să citiți cartea)
Acum să explic de ce nu mi s-a părut chiar atât de interesantă uneori: știu, e foarte amuzant că eroul călătorește prin alte cărți și prin alte basme, practic, aventurile lui îl fac să traverseze povești care nu sunt ale lui. Și e destul de amuzant acest aspect, dar pentru mine este un „teren cunoscut”, pentru că mi s-au citit de mică sau am citit în clasele primare toate acele povești pe care le traversează Tom și nu o face foarte diferit de eroii lor originali. Nu e ca și cum ai răsturnările de situație complet uluitoare din „rescrierile sau 2.0-urile lui Creangă” ori poveștile ciudate ale lui Neil Gaiman. Ca procedeu totuși, aceasta a fost o carte unică, nu am mai văzut ceva asemănător până acum, deci de aceea aș recomanda-o spre lectură.
Comentarii recente