Cu toții suntem uneori luați prin surprindere de apariții neașteptate, de evenimente inopinate sau de propriile reacții parcă străine de noi. O astfel de apariție se insinuează discret în viața unui cuplu de intelectuali, consolați cu ideea unei existențe în doi, fără copii sau animale de companie, un el și o ea fără nume, din romanul scriitorului japonez contemporan Takashi Hiraide, „Pisica musafir”, apărut la Editura Polirom, în 2022. Încă de la prima frază, cartea ne învăluie în poezia confesiunii personajului narator, care descrie intrarea pisicii Mica în casa lor:
„Prima dată a apărut ca un nor zdrențuit. Un vălătuc plutitor ce se înfiora ușor dintr-o parte în alta, parcă suflat de o boare de vânt.”
Animalul de companie al băiețelului din vecini nu ezită să sară gardul și să găsească un al doilea cămin în casa de oaspeți, unde perechea locuia în chirie. Astfel, între cei trei se înfiripă o puternică legătură afectivă, care colorează existența monotonă și scoate la lumină instinctul ludic atât al omului, cât și al felinei. Fără să abunde în acțiuni, romanul urmărește totuși un fir narativ în care căutările oamenilor sunt punctate de aparițiile și disparițiile felinei. Totodată, textul oferă și prețioase informații despre cultura și mentalitatea niponă. De pildă, despre cultura de grup, bazată pe o distincție clară între membrii grupului și outsideri, cunoscută ca dihotomia uchi (înăuntru) și soto (în afară). Despre cum influențează această perspectivă modul de relaționare dintre oameni, despre cum un ghemotoc blănos ne poate domestici sau despre finalul epocii Shova în centrul orașului Tokyo veți afla parcurgând romanul „Pisica musafir”.
Ioana Trempe
Profesoară la Școala Gimnazială „Oltea Doamna” Oradea
Comentarii recente