O carte extrem de tristă. M-a impresionat foarte mult deoarece a fost prima mea carte cu un final atât de trist. M-am atașat de eroii acestei cărți, dar am suferit mult pentru că au ajuns victime ale holocaustului.
Bruno, un băiat de 9 ani, care trăiește la Berlin, împreună cu tatăl, mama și sora lui sunt o familie ce își duc viața fără probleme. Tatăl este și managerul unui lagăr. Bruno are trei prieteni foarte buni colegi cu el, Karl, Daniel și Martin.
Într-o noapte, după vizita lui Fury, întreaga familie a fost obligată să se munte într-o casă neprietenoasă separată de lagăr, de un gard de sârmă ghimpată. În noua locuință singurătatea era foarte apăsătoare.
Când într-o zi, se plimba de-a lungul gardului, a observat un punct care deveni o Pată, care deveni un Strop, care deveni o Siluetă, care deveni un Băiat. Acesta era Shmuel, cel care va deveni prietenul lui cel mai bun. Prietenia dintre cei doi s-a legat foarte repede și firesc.
Discuțiile dintre micii prieteni se desfășurau în condiții speciale, numai lângă gardul lagărului, cei doi fiind separați de acesta. Într-o zi Shmuel decide să îi spună lui Bruno povestea vieții lui scurte. Îi spune despre casa lui la Cracovia, despre ceasul lui grozav ce a fost furat de soldați când l-au prins și deportat în lagăr și transportați cu un tren în condiții mizere.
Dar într-o zi, tatăl lui Shmuel dispare. Acesta îl roagă pe Bruno să îl ajute. Acesta știind că va fi ultima lor zi împreună decid ca Bruno să se deghizeze într-un evreu și să intre în lagăr. Aspectele prezentate în ultimele capitole sunt deosebit de triste. M-au impresionat enorm și-mi vor rămâne mult timp în memoria mea. Nu voi putea uita vreodată crimele făcute de naziști și suferințele inimaginabile ale victimele Holocaustului.
Comentarii recente