Beletristica reprezintă o formă de artă. Așadar, orice operă literară trebuie să fie judecată după meritul său artistic. Arta, pe de altă parte, are un unic scop primordial – estetica.
În Lumea Sofiei, Jostein Gaarder împletește ficțiunea cu nonficțiunea, într-un roman ce își propune să fie primul tău manual de filozofie (occidentală). În pofida formatului inovator, ideile cărții se pierd într-o poveste-struțocămilă, ce își propune mai mult decât poate realiza, ajungând să ne arate că, într-adevăr, însemnătatea unei cărți poate fi diminuată de o narațiune stângace, semi-acceptabilă.
Sofia, o fetiță norvegiană de 14 ani, primește o succesiune de scrisori stranii de la un individ ce se autointitulează viitorul său profesor de filozofie. Cursul prin corespondență debutează cu întrebarea Cine ești tu?, care o determină pe adolescentă să inițieze un proces de introspecție. În urma întrebărilor, apar și răspunsurile, sub forma unor lecții de filozofie – formulate aproape ca într-un manual –, prezentând marii gânditori ai lumii vestice, din Grecia Antică până în modernitate. Sofia se afundă în lumea filozofiei, fapt ce o ajută să vadă cu alți ochi lumea ce o înconjoară, ce pare din ce în ce mai stranie, pe zi ce trece. Pe rând, personajele descoperă că ele, la rândul lor, fac parte dintr-o carte, transformând-o într-un soi de metanarațiune – o carte într-o carte.
Lumea Sofiei, din punctul meu de vedere, eșuează în a fi o poveste, în timp ce excelează în a fi un ghid de filozofie. Cele două planuri, literar și nonliterar, trebuie disjunse.
Partea ficțională a cărții este punctul de plecare pentru încadrarea operei pe raftul de beletristică. Povestea comite cel mai mare păcat prin faptul că este neinteresantă. Ritmul de desfășurare a evenimentelor este inconsecvent, lent și nestimulant la început, iar, spre final, mulțumitor, dar uneori grăbit. Rarisimele momente de conflict au impact neglijabil asupra universului ficțional și asupra personajelor, alminteri plate, superficiale și utilizate mai mult ca instrumente didactice decât narative. Acțiunile și replicile protagonistei par artificiale și aproape robotice, nereușind să genereze credibilitate și imersiunea necesară pentru ca elementele fanteziste să fie convingătoare. În consecință, tensiunea între personaje este, deseori, nerealistă și stereotipică, iar întorsătura de situație finală este neverosimilă.
Vocea textuală afectează modul în care percepem o poveste. Aceasta reflectă perspectiva autorului asupra lumii literare, iar fiecare structură utilizată contribuie la tonalitatea operei și influențează major – deși nu pare – modul în care vedem întâmplările. În Lumea Sofiei, vocea textuală este reprezentată de naratorul omniscient, care este iritant și fundamental incongruent cu povestea propusă. De ce? Protagonista se află într-un proces constant de descoperire a lumii înconjurătoare, de educație, împinsă fiind de o curiozitate uluitoare. Publicul-țintă este format, majoritar, din adolescenți care i se aseamănă Sofiei, adolescenți deopotrivă de curioși și tenace, care vor să-și deschidă orizontul prin filozofie, înțelegând universul odată cu Sofia. Naratorul, pe de altă parte, tinde să distrugă orice soi de mister și satisfacție în urma înțelegerii, parcă grăbind procesul, atunci când intervine pentru a relua ideea cu subiect și predicat. Astfel, impulsul educațional este adesea anihilat.
Lumea Sofiei ca lucrare nonliterară își atinge scopul cu brio – te învață filozofie! Istoria filozofiei este prezentată cronologic, cu nuanțele necesare, însă fără informații extra, de specialitate, care ar încărca un tânăr. Secvențele explicative fiind adesea redate epistolar, stilul pedant al expeditorului tinde să deranjeze, dar nu este un factor major și contribuie la caracterizarea indirectă a filozofului.
Luând în seamă cele două realități ale cărții, un verdict nu ar putea reda în totalitate valoare acesteia. Opera Lumea Sofiei ajunge să se remarce prin lucrurile pe care le face cu jumătate de măsură: este semi-închegată, semi-interesantă, semi-artistică, semi-educațională, semi, semi, semi.