,,Un bărbat pe nume Ove” de Frederik Backman- o carte despre puterea transformatoare a iubirii

Un barbat pe nume Ove, Backman Fredrik | Noriel   

 ,,Înțelegea unghiurile drepte și instrucțiunile clare. Machete și schițe. Lucruri care puteau fi desenate pe hârtie. Pentru el totul era alb sau negru. Iar ea era culoare. Toată culoarea lui.”

Tuturor le e greu să exteriorizeze emoțiile care îi fac vulnerabili. Adesea, oamenii se ascund în spatele pragmatismului și principiilor morale rigide, în încercarea de a trece peste rănile adânci din trecut. Însă, uneori, avem norocul să întâlnim acele persoane suficient de răbdătoare pentru a ne scoate la iveală sensibilitatea. Acest adevăr universal al iubirii sincere este fundamentul romanului ,,Un bărbat pe nume Ove”, volumul de debut al autorului suedez Frederik Backman. Născut în 1981 în orașul Brännkyrka, Backman este apreciat pentru romanele sale sociale, în care tratează probleme moderne, precum anxietatea socială, depresia și conflictele familiale. În România, ,,Un bărbat pe nume Ove” a apărut în anul 2020, la Editura Art.

Ove este un om de vârstă mijlocie atipic. Nu numai că are o obsesie pentru muncă și ordine, dar își trăiește viața cu viziuni rigide asupra unor valori precum cinstea sau respectul. Singura care îi cunoștea latura emoțională era soția sa, Sonya, o profesoară de literatură care a murit cu scurt timp înainte de evenimentele principale ale cărții. Profund îndurerat, Ove își pierde orice voință de a trăi, până când noua sa vecină, Parvaneh, împreună cu familia ei, îl vor ajuta să descopere o perspectivă inedită asupra vieții.

Cu un ton comic prin care sunt tratate teme sumbre, precum moartea și singurătatea, cartea reușește să stârnească intersul a mii de cititori din toată lumea. Însuși protagonistul este construit ca un personaj al contrastelor, care nu sunt, însă, evidente la o lectură superficială. Printr-o analiză psihologică amplă, Backman dezvăluie un conflict interior puternic, între emoție și pragmatism, între dreptate și umanitate, dezvăluind și niște aspecte aparte despre societatea contemporană din Țările Nordice.

Deși, inițial, nu credeam că acest autor m-ar putea surprinde prin profunzimea romanelor sale, cartea mi-a întărit convingerea în importanța empatiei și a toleranței față de oamenii introvertiți din jurul meu, care, poate, nu au curajul de a-și manifesta în mod deschis latura emotivă a personalității. Recomand ,,Un bărbat pe nume Ove” celor dornici să descopere în detaliu cum iubirea poate transforma radical caracterul uman.

Diana Dindeal, clasa a XI-a, Liceul Teoretic Avram Iancu, Cluj-Napoca

Platanos de D. Ruști

„Platanos” este o povestire scrisă de Doina Ruști pentru manualul școlar. Narațiunea este o alegorie în care plantele simbolizează adolescenți, având ca temă prietenia adevărată și ca idee centrală: „la umbra marilor copaci nu cresc decât buruieni”.

Proverbul „Prieteni noi să-ți faci, dar de cei vechi să nu te lași” se potrivește foarte bine cu finalul acestei povestiri.

În primul rând, Sisinel își neglijează vechii prieteni pentru a se apropia de Platanos, un prieten recent, care îl cucerește prin poveștile și expresivitatea sa. Fascinat, Sisinel își dedică tot timpul ascultării acestuia, uitând de ceilalți.

În cele din urmă, schimbările din relația cu Platanos îl fac pe Sisinel să sufere, realizând că a renunța la prietenii de odinioară nu a fost o alegere bună.

În al doilea rând, vechii lui prieteni, Vio și Năsosu, nu îl uită și revin alături de el, aducându-i bucurie și sentimentul de apartenență.

Astfel, proverbul „Prieteni noi să-ți faci, dar de cei vechi să nu te lași” se confirmă pe deplin în deznodământul textului.

Cheptanariu Sofia, clasa a-VIII-a
Liceul Tehnologic Electrotimis
Profesor coord. Docolin Garofița SorinaPlatanos.jpeg

„Harry Potter și Pocalul de Foc” de J.K.Rowling

 

Există cărți care te poartă departe de tine însuți, și există cărți care, sub pretextul unei povești fantastice, te aruncă într-o confruntare neașteptată cu propria ta curiozitate, teamă și dorință de adevăr. „Harry Potter și Pocalul de Foc”, apărut prima dată în România la Editura Egmont, este un asemenea volum.

Lumea Hogwarts-ului, deja familiară, se deschide acum spre orizonturi mai vaste, unde magia nu mai este doar un decor, ci un teren de încercare nemiloasă. Un turneu legendar, Turnirul celor Trei Vrăjitori, adună laolaltă școli și culturi magice într-o competiție unde gloria se plătește scump, iar pericolul pândește la fiecare colț de vrajă. Însă, când numele lui Harry apare în mod inexplicabil printre concurenți, jocul se transformă într-o încrengătură de enigme și amenințări care depășesc limitele unei simple competiții.

Întunericul își face simțită prezența nu doar în afara zidurilor, ci și în inima unor personaje. Prieteniile sunt puse la încercare, încrederea devine o monedă rară, iar taina unor forțe vechi și malefice începe să iasă la suprafață. Cititorul este atras într-un carusel de probe fantastice, secrete ascunse cu grijă și dezvăluiri care schimbă pentru totdeauna felul în care este privită lumea vrăjitorilor.

Cine este vinovatul pentru dezastrul de la Cupa Mondială de Vâjhaț? Ce secrete ascunde misteriosul Igor Karkarof? La ce teste vor fi supuși Harry, Ron și Hermione? Deschide cartea și… să înceapă magia!

Tirănescu Tudor-Andrei, Colegiul Național „Iancu de Hunedoara”, clasa a IX-a A, cercul de lectură ÎN-SEMNĂRI.

„Percy Jackson și Olimpienii: Hoțul Fulgerului” de Rick Riordan

 

Imaginează-ți că viața ta aparent banală, cu școală plictisitoare, profesori enervanți și prieteni ciudați, se transformă într-o epopee grecească, unde monștrii ies din umbre, zeii antici te urmăresc din Olimp, iar tu… tu ești cheia unui război divin. Asta trăiește Percy Jackson, un băiat de doisprezece ani, etichetat cu dislexie și ADHD, persecutat de tatăl vitreg, profesorii neînțelegători și personaje misterioase care vor… sa îl omoare.  Ar fi prea mult de îndurat pentru un adolescent obișnuit? Cu siguranță! Dar nu și pentru Percy, în ale cărui vene se ascunde sângele unui zeu!

Acuzat că a furat fulgerul lui Zeus, Percy, fiul lui Poseidon, are la dispoziție zece zile să-l găsească, să oprească un război și să… nu moară încercând. Îl ajută un tânăr satir cu suflet mare, Grover, și o fiică a Atenei, Annabeth Chase, înarmată cu inteligență și mult curaj. Împreună, pornesc într-o misiune care ar putea schimba soarta Olimpului. Este Hades cel vinovat? Sau, poate, cineva mult mai vechi, mai puternic, mai… mai malefic?

Monștri, capcane, profeții și adevăruri greu de înghițit, totul începe aici. Și nu se mai oprește. Nici tu, până nu dezvălui misterul!

Tirănescu Tudor-Andrei, Colegiul Național „Iancu de Hunedoara”, clasa a IX-a A, cercul de lectură ÎN-SEMNĂRI.

,,Tristețea îngerilor” de Jon Kalman Stefansson- un roman în care frigul devine aproape un personaj

Tristetea ingerilor - Jon Kalman Stefansson

,,Dacă Diavolul a mai făcut ceva pe lumea asta înafară de bani, atunci a făcut ninsoarea care se abate peste munți”

Islanda, la sfârșit de secol XIX. Izolați aproape complet de restul lumii, islandezii  se dovedesc a fi mai rezistenți ca nimeni alții la condițiile extreme care, în fiecare dintre iernile aproape veșnice, iau viața a milioane de pescari și călători. Acest cadru tăcut, poate chiar deprimant, stă la baza ,,Trilogiei fiordurilor”, seria care i-a adus faimă internațională lui Jon Kalman Stefansson. Născut în Reykjavik, în 1963, autorul s-a remarcat prin scrierile sale de factură psihologică și filozofică, în care sunt preluate elemente din Saga vikingă și transpuse în cheie modernistă. Volumul ,,Tristețea îngerilor” este a doua parte a trilogiei. În decursul carierei sale literare, Jon Kalman Stefansson a fost distins cu Premiul Librarilor Islandezi (2017) și nominalizat de patru ori la Premiul Literar Islandez.

După pierderea celui mai bun prieten, răpus de viscolul polar, băiatul, protagonistul fără nume al cărții, luptă cu stafiile trecutului afundându-se în lectură. Cu toate acestea, la sfârșitul unei ierni violente care nu cutează să facă loc anotimpului cald, eroul cărții este forțat să îl acompanieze pe poștașul Jens prin pustiul străpuns de zăpezi al Scandinaviei. Aflat la limita între copilărie și maturitate, băiatul  duce o călătorie primejdioasă de descoperire a sinelui, în care caracterul îi este testat de natura nemiloasă a Islandei.

,,Tristețea îngerilor” este un roman despre traume și speranță pierdută, scris, totuși, într-un ton sensibil, care așterne peste răceala tipică literaturii nordice un strat de emoție. Pe măsură ce se a finalul drumului lor se apropie, Jens și băiatul învață să se accepte unul pe altul și dezvoltă o prietenie din necesitate, cu un soi aparte de profunzime, concretizată în clipele de cumpănă, când viața le este în pericol. Pe lângă parcursul personajelor principale, cititorii au ocazia de a se familiariza cu modul de trai din trecut al comunitățiilor din Europa de Nord, o zonă puțin explorată în beletristica de masă. Mi s-a părut inedit felul în care autorul reușește să dea celor mai simpli oameni povești profunde, pe care le-am trăit intens cu fiecare pagină citită, fie că a fost vorba de amărăciune, moarte, sau inocența naivă a copiilor protejați încă de frigul mistuitor (cel propriu-zis, sau unul metaforic, dat de neajunsurile unei vieți în singurătate, în așteptarea primăverii).

Totodată, titlul volumului este o metaforă pentru zăpada care înconjoară lumea îngustă a personajelor, un fel de constantă în viața islandezilor din acele vremuri și un element des întâlnit ca motiv literar la scriitorii din această țară. Am ales să citesc și să scriu depsre acest roman datorită pasiunii pentru cultura islandeză, care impresionează tocmai prin simplitatea ei. Literatura scandinavă dă, în opinia mea, șansa publicului cititor să descopere semnificații adânci în cele mai banale imagini ale vieții cotidiene.

În final, aș recomanda volumul ,,Tristețea îngerior” (sau, de ce nu, toată trilogia) oricui dorește o o lectură provocatoare, dar care dă senzația de liniște interioară și poate de nostalgie după iernile înzăpezite de altădată. Cei suficient de curioși să descopere cartea vor găsi un bildungsroman extrem de reușit, în care eroul se descoperă pe sine înconjurat de tristețea iernii eterne.

Diana Dindeal, clasa a XI-a, Liceul Teoretic Avram Iancu, Cluj-Napoca

 

 

 

„Harry Potter și Prizonierul de la Azkaban” de J.K.Rowling

 

Cel de al treilea volum al „Vrăjii Literelor”, așa cum am numit universul lui J.K.Rowling după a 4 (re)lectură, „Harry Potter și Prizonierul din Azkaban”, nu începe cu o luptă, ci cu o evadare. Un fugar periculos, Sirius Black, dispare din cea mai bine păzită închisoare a lumii magice fără să lase urmă. De aici, totul devine instabil, iar amenințarea pare să-l vizeze direct pe Harry.

Dar ceea ce face ca această carte să stea aparte în serie nu e doar pericolul care pândește din umbră. Este senzația că trecutul prinde glas. Că lucrurile spuse până acum nu mai ajung. O hartă furată, un animal misterios, un profesor blând cu secrete bine ascunse. Toate se împletesc într-un puzzle care vorbește despre loialitate, trădare și identitate.

Fiecare pas pe coridoarele de la Hogwarts dezvăluie o nouă fisură în ceea ce părea sigur. Și când timpul devine maleabil, cine deține, de fapt, adevărul? Nu e o carte despre magie. E o carte despre ce faci atunci  când descoperi că tot ce știai s-ar putea să fi fost doar o minciună bine spusă. Și tocmai de aceea… e imposibil s-o lași din mână.