Cel de al treilea volum al „Vrăjii Literelor”, așa cum am numit universul lui J.K.Rowling după a 4 (re)lectură, „Harry Potter și Prizonierul din Azkaban”, nu începe cu o luptă, ci cu o evadare. Un fugar periculos, Sirius Black, dispare din cea mai bine păzită închisoare a lumii magice fără să lase urmă. De aici, totul devine instabil, iar amenințarea pare să-l vizeze direct pe Harry.
Dar ceea ce face ca această carte să stea aparte în serie nu e doar pericolul care pândește din umbră. Este senzația că trecutul prinde glas. Că lucrurile spuse până acum nu mai ajung. O hartă furată, un animal misterios, un profesor blând cu secrete bine ascunse. Toate se împletesc într-un puzzle care vorbește despre loialitate, trădare și identitate.
Fiecare pas pe coridoarele de la Hogwarts dezvăluie o nouă fisură în ceea ce părea sigur. Și când timpul devine maleabil, cine deține, de fapt, adevărul? Nu e o carte despre magie. E o carte despre ce faci atunci când descoperi că tot ce știai s-ar putea să fi fost doar o minciună bine spusă. Și tocmai de aceea… e imposibil s-o lași din mână.