apr. 30, 2019 |
“21 de lecții pentru secolul XXI” este primul volum de non-ficțiune pe care l-am citit. La început, nu știam dacă îmi va plăcea sau nu, de vreme ce nu am abordat niciodată acest tip de lectură. La final, cred că acesta este textul cu care ar trebui să înceapă toți cei de vârsta mea și nu numai!
Autorul Yuval Noah Harari se oprește asupra mai multor teme în jurul cărora se învârte curiozitatea generației noastre și mai important, vorbește despre cum vor evolua lucrurile pe măsură ce trec anii. De la “Provcarea tehnologică”, “Provocarea politică”, “Disperarea și speranța” până la “Adevărul” și “Flexibilitatea”, toate părți ale acestui volum, ele vizează baza pe care orice tânăr sau tânără de azi ar trebui să o știe, pentru a nu se rătăci când va veni ziua de mâine. Cel puțin eu mi-am dat seama că, înainte de a citi această carte, nu eram conștientă de multe adevăruri ale societății în care trăim.
Chiar de la primele pagini, m-am convins că acest text este demn de prețuit, deoarece autorul explică în termeni clari, fără fraze alambicate și înțelesuri ascunse, pentru a nu-i încurca pe cei mai tineri dintre noi. Ce am apreciat eu cel mai mult este că informația devine foarte accesibilă, datorită lui Harari, care prezintă fapte concrete, dintr-o perspectiva obiectivă, astfel incluzându-i pe toți, nu numai pe cei dintr-o anumită regiune sau de o anumită vârstă.
Pentru a încheia, această carte mi-a pus la dispoziție o sumă de conținuturi altfel greu accesibile la vârsta mea, totodată, plasându-mă în actualitate, și sunt convinsă că acesta va fi cazul cu mulți dintre cei ce se vor hotarî să o citească!
apr. 30, 2019 |
Cartea prezintă o societate distopică, unde cetățenii au renunțat la cărți, bazându-se aproape în totalitate pe tehnologie. La început, guvernul a interzis cărțile, schimbând atribuțiile pompierilor. Aceștia urmau să ardă cărțile, nu să stingă incendii. Cu timpul, oamenii nu s-au mai gândit la cărți, acestea trezindu-le sentimente neliniștitoare, greu de înțeles, aducând nefericire.
În acest context, Montag, un pompier, se întâlnește cu Clarisse McClellan, o fată care se mutase în cartierul lui și care își punea multe întrebări, acestea tulburându-l și interesându-l pe Montag. După ce va fi chemat la datorie pentru a arde casa unei bătrâne, rămâne profund bulversat, gândindu-se că femeia a refuzat să iasă din casă, arzând împreună cu cărțile ei. În acea noapte, Montag deschide pentru prima dată o carte. Nu înțelegea în totalitate ce sentiment se trezește în sufletul său, dar știa că lumea nu ar fi trebuit să renunțe la cărți. Prin urmare, se reîntâlnește cu un bătrân pe care îl cunoștea de mai de mult și care îl va ajuta să înțeleagă mesajul cărților, Faber.
Montag este suspecatat de șeful său, Beatty. Acesta nu știe cum să se comporte acum la muncă, iar soția sa îl denunță, urmând să își ardă propria locuinţă. Ura lui față de pompieri crește atunci și își îndreaptă aruncătorul de foc asupra șefului său, acesta transformându-se în cenușa. Ia mai multe cărți și fuge, fiind urmărit de poliție, dar reușește să scape. Pierde cărțile, dar are norocul să se întâlneasca cu un grup de oameni ce trăia pe lânga pustiile căi ferate. Aceștia știau că vor fi prinși dacă dețineau cărți, așa că au devenit ei înșiși cărți vii: fiecare a memorat o anumita carte, devenind cartea respectivă. Montag este entuziasmat să găsească oameni ca el, sperând ca într-o zi omenirea să iubească din nou cărțile
În opinia mea, “Fahrenheit 451” abordează o temă de actualitate: dispariția cărții. Dialogul dinamizează acțiunea, iar pasajele descriptive sunt puține, dar semnificative.
În primul rând, acțiunea se concentrează asupra unui singur personaj, Montag. Este urmărită evoluția acestuia, de la omul care se mulțumea cu o rutină simplă la căutătorul de adevăr, dornic să își riște viața pentru a se cultiva și pentru a schimba societatea în care trăiește.
În al doilea rând, unele întâmplări sunt previzibile, naratorul creând un sentiment de siguranță iluzorie, dar îl dizolvă de multe ori. În plus, mi se pare înfiorătoare societatea prezentată în roman, oamenii dând impresia că au renunțat la sentimente și la gândire, limitându-se la distracții repetitive și la renunțarea la sine. Unele reacții ale acestora sunt nefirești, fiind incapabili să perceapă ce nu poate fi văzut sau atins. Sunt limitați, îngrozitor fiind modul în care copiii erau crescuți: dați la școală de la câteva luni, ajungând în adolescență să se omoare între ei, exact ca niște animale. Oamenii nu se mai întrebau de ce trec avioane de armată deasupra lor, dacă este război, ei mulțumindu-se cu mașinile ce puteau atinge o viteză inimaginabilă.
Cred că “Fahrenheit 451” este o carte de actualitate care conturează o societate distopică în care oamenii au renunțat la gândirea liberă datorată cărților, naratorul prezentând dorința unui pompier de a schimba societatea și ca întotdeauna schimbarea începe de la sine însuși.
apr. 30, 2019 |
„Fata cu palton albastru” este o carte care prezintă o poveste care putea exista, dar nu ar fi fost posibilă din mai multe motive. Primul motiv se referă la faptul că protagonista nu ar fi trăit mai mult de o lună, din cauza riscurilor pe care și le asumă. Desigur că pare extraordinar să ai puterea de a cumpăra marfă de pe piața neagră, însă sunt foarte multe pericole care însoțesc această activitate, pe care trebuie să ți le asumi, mai ales în timpul războiului. Războiul are mereu povești triste și bulversante, din punctul meu de vedere, dar sunt totodată, fascinante.
Hanneke Bakker este angajata unui antreprenor de pompe funebre, iar la sfârșitul programului, este trimisă de acesta să cumpere și să vândă alimente pe care le procura de pe piața neagră. Totuși, într-o zi obișnuită, Hanneke a fost rugată de una dintre clientele ei să găsească o fată evreică, pe care aceasta a adăpostit-o, după ce părinții ei au fost uciși de naziști. Astfel, Hanneke pornește în căutarea lui Mirjam și află lucruri care o șochează.
De ce mi-a plăcut această carte? Pentru că desfășurarea evenimentelor nu îți dau voie să te plictisești, totul petrecându-se într-un ritm alert. Romanul surprinde prin soluțiile uimitoare pe care le găsesc personajele. Autoarea tratează un subiect destul de comun în literatura contemporană, cu multă subtilitate și empatie.
„Fata cu palton albastru” nu este simpla poveste a unei fete dispărute. Este povestea a mii de evrei, din timpul celui de-al doilea război mondial, dispăruți după ce au fost strânși în centre și deportați în lagăre. Știm ce a însemnat Holocaustul și cu fiecare poveste de felul acesta ne îngrozim și mai mult. Nimeni nu a ținut cont că unii erau bătrâni sau doar niște prunci. Pentru Hitler toți erau un pericol și trebuiau exterminați. Cum sunt vânați, unde sunt ținuți până la deportare și în ce condiții, cum devine un șir de evrei, mergând spre gară cu armele îndreptate spre ei, o normalitate de zi cu zi – despre asta e vorba în acest roman pe care îl consider demn de a fi citit pentru povestea sa consistentă și pentru a învăța să nu repetăm istoria.
apr. 30, 2019 |
Aș irosi foarte mult timp făcând un rezumat celor două volume, totuși nu pot vorbi despre ele fără o mică introducere, fără a sublinia ideea esențială.
Nu am avut niciodată o părere bună despre romanele grafice. Le vedeam ca pe un fel de filme. Totul este deja ”scris”, iar tu nu îți mai poți pune imaginația în funcțiune. Această părere negativă s-a schimbat când am început sa citesc romanul. Am început să citesc primul volum la școală, cu gândul că nu trebuie să rețin foarte multe lucruri din carte. Am savurat fiecare imagine și fiecare cuvânt. Pe lângă faptul că ilustrațiile nu m-au deranjat deloc, în spatele acestora a existat o poveste foarte emoționantă, o parte din istorie care nu se învață la școală. Impresionant este că, după toate lucrurile prin care a trecut Marjane Satrapi, aceasta a avut curajul să își pună amintirile pe hârtie, într-un mod nu foarte trist, cu multe scene amuzante, care fac un cititor să digere mai ușor subiectul serios al romanului.
Tema principală este istoria. Istoria, în general, aduce în discuție războiul. Acțiunea romanului se petrece în timpul războiului Iraniano-Irakian din anii 80 și subliniază curajul unei fete. Acesta reiese din diferite fapte precum supraviețuirea pe străzi, departe de acasă și încercarea de a se opune noului sistem.
Marjane este pusă în fața unor încercări pe care nu toată lumea le poate trăi și, sunt sigură, mulți s-ar lăsa învinși de viață.
”Persepolis” prezintă o poveste pentru oameni puternici sau pentru oameni care vor să descopere și altă perspectivă a lumii în care trăim. Totuși, nu trebuie să faci parte din una dintre aceste categorii ca să o poți citi. Ți-o recomand cu mare drag, căci sunt sigură că te va binedispune.
apr. 30, 2019 |
„O mie noua sute optzeci si patru
George Orwell
Winston Smith, membru al Partidului Exterior al Oceaniei, nu crede in binefacerile pe care le aduce Partidul asupra societatii, ba dimpotriva, vede exact ceea ce fac superiorii si se revolta in tacere, ceea ce ei numesc “crimagandit”. Acesta cunoaste o tanara cu care ajunge sa isi petreaca mare parte din timpul liber si care ii impartaseste aceeasi revolta impotriva Fratelui cel Mare. Mai tarziu, il cunoaste si pe O’Brien, membru al Partidului Interior, ce considera ca si acesta impartaseste aceleasi ganduri cu el si ca face parte dintr-o organizatie secreta, ce avea sa se ridice impotriva Fratelui cel Mare/Big Brother. Smith se increde in O’Brien, care se dovedeste a fi unul din oamenii devotati ai SOCENG, si este prins si dus in cladirea Ministerului Iubirii, unde este torturat si determinat sa il iubeasca pe Fratele cel Mare si sa creada ca tot ce fac conducatorii este benefic. Dupa ce O’Brien s-a asigurat ca Winston a invatat sa il iubeasca pe Fratele cel Mare si sa creada ceea ce le spune Partidul, fara a pune la indoiala actiunile si deciziile luate de acesta, l-a eliberat pe Smith, care nu a mai reprezentat o amenintare.
Cartea „O mie noua sute optzeci si patru”, de George Orwell, prezinta o societate aflata sub un regim totalitar, unde oamenii sunt supravegheati permanent prin intermediul unor dispozitive TV si manipulati de catre Partid. Oamenilor li se reduce numarul de cuvinte din vocabular, iar cartile marilor clasici sunt interzise, toate acestea participand la inchiderea orizontului intelectual, la scaderea nivelului de inteligenta. Partidul nu dorea o societate inteligenta, doarece o astfel de societate este greu de manipulat, prin urmare nu poti exercita control absolut asupra ei, existand riscul unor rascoale. De asemenea, relatiile apropiate dintre oameni reprezentau o amenintare pentru conducatori, intrucat sentimentele de iubire fata de familie sau prieteni sunt superioare sentimetul de supunere pe care trebuiau sa il aiba fata de Partid. Prin urmare, s-au folosit diferite metode prin care un cetatean a fost instrainat de sentimentul de iubire si dreptate, prin neincrederea sadita intre oameni. A fost introdus conceptul de uniformizare a societatii, oamenii trebuiau sa se comporte si sa gandeasca dupa un tipar, iar cei ce nu se supuneau, aveau sa fie reeducati prin mijloace brutale.
Recomand romanul, intrucat prezinta caracteristicile societatiilor aflate sub autoritatea unui regim totalitar, prezentand adevarata fata si efectele pe care le poate avea asupra oamenilor.”
apr. 30, 2019 |
Unii oameni ar putea spune că toate distopiile sunt la fel. Până la urmă, toate aceste modificări ale trecutului, prezentului sau viitorului au la bază aceleași lucruri: un erou sau o eroină, un sistem opresiv sau un soi de conducere pe care să fie înverșunat, un trădător, un plan și mici ajutoare cu același mod de gândire. Însă nu aș putea spune că nu există diferențe majore între povești, judecând doar după schelet. Le-aș organiza după esență, provenită din capriciile, experiențele, temerile sau chiar speranțele foarte diferiților autori.
“Povestea slujitoarei” îi aparține lui Offred, care a pierdut totul în urma instaurării unei conduceri care promovează ordinea, pacea și îndreptarea rasei umane într-un mod autoritar. Această lume nefericită este împânzită de culori primare si puternice ale veșmintelor, care îi împart pe oameni în categorii sociale. O versiune de coșmar a viitorului umanității, în care femeia este degradată, decăzută la statutul de “uter umblător”, o piesă fertilă în acest puzzle. Cu toții sunt prinși într-o monotonie oarecum palpitantă, revolta plutind subtil în aer.
Deși am putea spune că citim aceste pagini cu neliniște, această distopie este una dintre cele mai incitante. Sunt relatate gânduri pe care suntem obișnuiți să le ascundem sub preș, pitite într-un colț împreună cu pânzele de păianjen. Cele mai ascunse și rușinoase dorințe ies la lumină atunci când ura și furia preiau controlul.
Când ne gândim la o eroină, ne gândim la hotărâre. Aici, Offred se lasă pradă slăbiciunilor, este cuprinsă de anxietate și depresie și există momente când nimic nu mai contează. Aceasta este esența acestui roman: adevărul și gândurile neprelucrate.
În concluzie, aceasta este o carte care merită cu adevărat citită!
Comentarii recente