aug. 1, 2025 |
Ești și tu un iubitor al Epocii Victoriene? Te atrage misterul rezolvării unei crime terifiante? Atunci, am cartea perfectă pentru tine! Am descoperit „Câinele din Baskerville” de Sir Arthur Conan Doyle acum 2 ani, în timpul unei vizite la un anticariat din Deva și știut imediat că am găsit cartea perfectă pentru nopțile de vară sub cerul liber.
Deși sunt un adevărat inițiat în misteriosul univers literar al Epocii Victoriene, puține povești mi-au dat fiori precum Câinele din Baskerville. Această capodoperă a lui Sir Arthur Conan Doyle nu este doar un simplu roman polițist, ci o aventură gotică presărată cu umbre, legende străvechi și o tensiune care pândește din fiecare pagină.
Totul începe cu o moarte misterioasă pe domeniul moșiei Baskerville, un ținut mlăștinos, învăluit în ceață și superstiții sumbre. Se spune că un câine infernal, născut din blestemul unui strămoș decăzut, bântuie aceste meleaguri și revendică vieți nevinovate. Dar oare e doar o legendă transmisă în șoaptă de localnici, sau ceva cu adevărat monstruos pândește în întuneric?
În fața acestei enigme se ridică faimosul detectiv Sherlock Holmes, însoțit de loialul său prieten, doctorul Watson. Împreună pătrund într-un joc periculos în care fiecare indiciu e o piesă dintr-un puzzle mortal. Dar atenție: nimic nu este ceea ce pare, iar răspunsurile se ascund în cele mai neașteptate colțuri.
Lectura te prinde imediat și nu îți mai dă drumul. E imposibil să nu simți frigul mlaștinii, să nu tresari la pașii din noapte sau să nu simți că cineva — sau ceva — veghează din umbră. Câinele din Baskerville e genul de carte care te obligă să citești cu sufletul la gură, să îți ții respirația la fiecare pagină și să te întrebi până la final: Este adevărul mai înfricoșător decât legenda?
Tirănescu Tudor-Andrei, Colegiul Național „Iancu de Hunedoara”, clasa a IX-a A, cercul de lectură ÎN-SEMNĂRI.
aug. 1, 2025 |
Aventurile lui Harry Potter continuă în cel de-al doilea an de studii la Hogwarts, Școala de Magie, Farmece și Vrăjitorii. Vara trece greu pentru eroul nostru, nu primește nicio scrisoare de la Ron și Hermione, prietenii lui, iar bufnița Hedwig protestează vehement față de decizia unchiului Vernon de a o închide în colivie. Vizita neașteptată a spiridușului Dobby în casa de la numărul 4 de pe Aleea Boschetelor declanșează, însă, un șir de evenimente magice ce nu prevestesc nimic bun pentru Harry. Un tort zburător o lovește pe doamna Mason, soția unui bogat constructor venit în vizită la familia Dursley, frații Weasley îl „răpesc” pe micul vrăjitor cu mașina zburătoare în toiul nopții, salvându-l de regimul anti-magie instituit de unchiul său și ducându-l la Vizuină. Spusele lui Dobby, însă, i se repetă în minte: „Harry Potter nu trebuie să se întoarcă anul acesta la Hogwarts, domnule! El este în mare pericol!”. Dar ce pericol ar putea să pândească tocmai la Hogwarts? Curând, misterul se adâncește: peronul 9¾ devine inaccesibil, mesaje amenințătoare apar scrise cu sânge pe pereții școlii, iar o voce rece și sinistră răsună pe coridoare, auzită doar de Harry.
Într-un castel învăluit de umbrele trecutului și de o amenințare nevăzută, Harry se trezește prins într-un labirint de legende, secrete și suspiciuni. Curajul, loialitatea și intuiția devin armele lui cele mai de preț, iar prietenia cu Ron și Hermione este pusă la grea încercare. În Pădurea Interzisă, păianjenii se agită, Hagrid este dus în miez de noapte la Azkaban, temuta închisoare a vrăjitorilor, iar un jurnal misterios îl poartă pe protagonistul nostru în urmă cu 50 de ani.
Pe măsură ce pericolul crește, o serie de petrificări șochează întreaga comunitate magică. Elevi, pisici și chiar fantome cad victime unei forțe ancestrale, iar vechea legendă a Camerei Secretelor iese din nou la suprafață. Se vorbește despre moștenitorul lui Salazar Viperin… Dar cine este cu adevărat? Harry? Sau cineva mai viclean, ascuns chiar sub ochii tuturor?
Te las pe tine să descoperi! Grăbește-te, însă, și fii atent: monstrul lui Viperin are poftă de sânge magic!
Tirănescu Tudor-Andrei, Colegiul Național „Iancu de Hunedoara”, clasa a IX-a A, cercul de lectură ÎN-SEMNĂRI.
aug. 1, 2025 |
Familia Walker, formată din părinți și cei trei copii – Cordelia (cea mai mare, pasionată de citit), Brendan (sportiv și puțin rebel) și Eleanor (cea mai mică, dar foarte isteață) – se confruntă cu dificultăți financiare după ce tatăl lor își pierde slujba de chirurg. Când apare ocazia de a cumpăra o casă frumoasă și veche din San Francisco la un preț surprinzător de mic, părinții decid să se mute fără să bănuiască ce mister ascunde acea locuință. Deși totul este perfect la prima vedere, o siluetă întunecată privește din umbră: „o cotoroanță, o bătrână fără păr”.
La scurt timp după ce se mută, familia este atacată de o vrăjitoare sinistră, cunoscută ca Vrăjitoarea Vântului, care se dovedește a fi fiica lui Kristoff. Ea folosește magia pentru a-i transporta pe cei trei frați într-o lume fantastică, creată chiar din cărțile scrise de tatăl ei. O combinație haotică de ficțiune și coșmar: pirați, giganți canibali, orașe în ruină, războinici înaripați și soldați blestemați se împletesc într-un tărâm în care pericolul pândește la fiecare pas.
Povestea se scrie singură, iar frații de găsesc în curând într-o luptă contra fricilor interioare, secretelor familiei și trecutului misterios. Vor reuși să salveze ceea ce contează cel mai mult? O vor învinge pe Vrăjitoare? Deschide cartea și fii parte din poveste!
P.S.: Finalul te va surprinde, îți garantez eu!
P.P.S.: Dacă te temi de umbrele nopții și tresari la sunetele misterioase ale Întunericului, așteaptă până răsare Soarele ca să te apuci de citit!
Tirănescu Tudor-Andrei, Colegiul Național „Iancu de Hunedoara”, clasa a IX-a A, cercul de lectură ÎN-SEMNĂRI.
iul. 23, 2025 |
„Greenglas House” de Kate Milford
Cine a auzit de răni de abandon să ridice mâna! Hei, știu că știi, ridică mâna că e bine pentru sănătate. Dacă nu știi nu-i nimic, e recomandat să înveți ceva nou, o dată pe zi, în fiecare zi. Îți dau definiția de pe scurt, că s-ar putea să te plictisești altfel. Rănile de abandon reprezintă o durere profundă, emoțională (auci) care apare atunci când ești respins sau abandonat (bravo, ai ghicit) de o figură importantă din viața ta (aka parinții, bunicii, de cine/ce vrea suflețelul tău să se atașeze când ești mic). Pe și mai scurt, e nașpa. „Greenglas house” de Kate Milford fix despre asta vorbește, într-un mod în care o poți gestiona și înțelege. Și evident, cu niște mistere demne de un tâlhar adevărat ( trebuie să citești ca să te prinzi 😉 ). „Greeenglas house” este despre un băiat adoptat care încearcă să își găsească locul în lume și să rezolve misterele hanului parinților lui (care sunt, puncte bonus pentru asta, foarte înțelegători, răbdători și își iubesc mult copilul, spre deosebire de alte cărti unde părinții îs nașpa). Milford pune în cuvinte perfect tot cea ce simte persoajul principal (Milo), menținând în același timp și idea că este încă un copil, nu trebuie să le aibă pe toate rezolvate.
Toți ne-am simțit la un moment dat ca un Milo. Însă, dintrodată, de crăciun apar în viața lui două lucruri de care nu știa că avea nevoie: Meddy, fiica cea mică a bucătăresei cumsecade, gata să își împărtășească înțelepciunea și jocul Poteci Lăturalnice. Meddy (preferata mea) este o reprezentare a prietenului perfect atunci când ai răni de abandon ( cuvântul zilei). Este acolo pentru Milo și, în același timp, îl învață că poate să se bazeze pe propria persoană și că el și Negret (vă explic mai tarziu) sunt tot ce are nevoie pentru a fi în siguranță. Cât despre Poteci Lăturalnice, nu vă zic prea multe pentru că nu vreau să vă stric plăcerea de a descâlcii singuri firul poveștii. Ce îmi permit să vă șușotesc este că e cel mai mișto joc pe care îl cunosc. Știți D&D? Este un joc asemănător doar că jucat tradițional de copiii din Nagspeake ( orașul unde se află Greenglas House). Pentru neștiutorii de dungeons and dragons (D&D), ambele sunt niște jocuri unde fiecare jucător își construiește câte un personaj după un manual și se distrează cu acel personaj pe tot parcursul jocului. Cool,nu?
Unde rămăsesem? Ah,da, Negret! Negret, poate ați ghicit deja (dacă da, vă datorez o înghețată), este personajul ales de către Milo în Poteci Lăturalice 2.0. De ce 2.0? Pentru că Meddy schimbă un pic regulile jocului și atât îmi dau voie să divulg legat de asta. Negret reprezintă la cât se poate de propriu alter egoul lui Milo sau, cel puțin, așa crede el. Este tot ce cineva care nu știe unde să se pună pe tabla de joc și-ar dori, dar (și acest dar e foarte important) creat într-un mod inteligent. Kate Milford nu a inventat un alter ego care să fie superficial sau care să nu fi avut aceleași provocări, ci a recreat personajul lui Milo doar că în alt punct din viața lui. După ce a depășit (îmi place mie să le spun, poate ca să îmi păstrez tinerețea) provocările tinereții și când a dobândit unele calități pe care nu le credea posibilie, cum ar fi curajul sau abilitate de a rămâne calm și de a-și controla emoțile, nu invers. Despre asta e, de fapt, vorba în ,,Greenglas House” de Kate Milford, cum ne vindecăm, conștient sau nu, ca să ne putem bucura de misterele vieții, chiar dacă uneori aceleași mistere ne vor și răni. Cu tot dragul vă recomand această lectură și o ciocolată caldă complementară (părinții lui Milo fac cea mai bună ciocolată caldă).
aug. 16, 2024 |
Daria Tarce
clasa a IX-a D
Cercul EMINLECTURA
Colegiul National Mihai Eminescu Oradea
“Mincinoșii sau “We Were Liers”, cum este numită cartea în varianta sa originală, de E. Lockhart este un roman de 225 de pagini (în varianta sa în limba engleză), ce urmarește povestea lui Cadence Sinclair sau Cady cum îi spuneau prietenii și familia sa, în căutarea adevarului despre ce s-a întâmplat în vara “15” sau vara în care ea și prietenii săi împlinesc 15 ani. Aceasta suferind în urma unor traume la cap, ce îi produc dureri foarte puternice și pierderi de memorie semnificative în legatură cu acea vară.
Am cumpărat acestă carte în urmă cu doi ani, datorită recomandărilor ce îmi tot apăreau pe rețelele de socializare în legătură cu ea, Inițial am fost sceptică în a o citi fiindcă cumpărasem cartea în limba engleză, neputând să o găsesc la momenul acela în limba română. După un an în care cartea a stat in biblioteca mea, fiind neatinsă, m-am decis să îi acord o șansă vara trecută și am fost complet surprinsă de subiectul acesteia și de modul în care autoarea a reușit să mă țină cu sufletul la gură pe toată perioada lecturării acesteia. Încă de când am luat-o în mână nu am putut să o mai las jos, reușind să citesc într-o noapte aproape jumătate din ea.
În primele pagini ale carții se regăsesc o hartă cu insula pe care familia Sinclair își petrecea verile, ce ajută cititorul să vizualizeze mai bine unde se desfășoară acțiunea și un arbore genealogic prezentând legăturile dintre personajele din carte, lucru care este foarte folositor pe parcursul lecturii. Cartea începe cu prezentarea familiei Sinclair, o familie foarte bogată, aparent familia perfectă, americană, toți membrii fiind atletici, înalți, blonzi și frumoși. Averea lor provine de la „capul familiei”, Harris Sinclair, bunicul lui Cadence, ce deține și insula Beechwood, pe care familia își petrecea vacanțele de vara. Cadence si grupul ei de prieteni format din Johnny, Mirren și Gat sunt denumiți de către adulții de pe insulă ca fiind “mincinoșii”, de aici provenind și numele cărții. “Mincinoșii” este structurată în cinci părți, ce descos încet-încet adevărul despre ce s-a întâmplat în vara “15”.
În prima parte, pe lângă prezentarea familiei, ni se povestește despre vara “14”, vară în care Gat, nepotul iubitului lui Carrie (mătușa lui Cadence) și personajul principal al poveștii noastre, Cadence, se îndrăgostesc. Urmând ca în următorul an, în vara “15”, aceștia să își continuie relația în ciuda faptului că, Gat avea o iubită acasă. Tot în acea vară Cadence suferă cumplitul accident, în urma căruia, ajunsă de pe Beechwood înapoi acasă, este confuză în legătură cu faptul ca nu primește nicio veste de la pritenii săi. De asemenea, părinții lui Cadence divorțează înainte de acea vară, fiind prima vară în care tatăl ei nu vine cu ea și mama sa pe insulă. În vara “16” Cadence merge în Europa alături de tatăl ei, în loc să meargă pe insulă, ca în fiecare an. Aceasta e în continuare tulburată în legătură cu faptul că nu este căutată de niciunul dintre prietenii ei.
În a doua parte a romanului, mama lui Cadence participă la un proiect în care își donează o mare parte din lucruri, vrând să nu mai fie atât de materialistă, Cadence insistă în a merge înapoi pe insulă în vara în care are 17 ani, mama cedând cerințelor fetei și aranjând ca ea să meargă pe insulă pentru patru săptămâni.
În a treia parte a cărții, Cadence ajunge în Beechwood în speranța de a-și aduce aminte ce s-a petrecut în vara în care avea 15 ani. După ce începe să își aducă aminte mici părți din acea vară, aceasta și-a dat seama că mama sa pe nume Penny și mătușile sale, Carrie și Bess, se certau în legătură cu împărțirea averii tatălui lor, Harris. Pe insulă, aceasta mai observă și faptul că casa cea mai mare, cea a bunicului și bunicii ei, a fost remodelată, iar lucrurile bunicii sale lipseau cu desăvârșire, lucru ce o lasă nedumerită, aceasta neștiind (din cauza pierderilor de memorie) că bunica sa, Tipper, murise.
În a patra parte, fata își reamintește că în vara “15”, a avut loc un incendiu, pe care ea și grupul ei de prieteni l-au pus la cale pentru a distruge “simbolul” (adică casa bunicilor săi) a tot ce era greșit în sânul familiei lor și motivul tuturor disputelor între membrii acesteia. Cadence, amintindu-și acest amănunt, se simte mândră inițial, planul lor fiind un success, reușind să oprească disputele din familie.
În ultima parte, a cincea, fata află adevarul, reușind să își aducă aminte în totalitate acea vara a accidentului, aflând că de fapt toată lumea îi ascundea adevărul că ea a fost singura supraviețuitoare a focului, fiind și cea care aprinsese chibritul, atât mincinoșii, cât si câinii bunicului său fiind prinși în foc, neputând să iasă la timp cum presupunea planul. Cartea se încheie într-o notă tristă, Cadence cu durere în suflet se simte incredibil de vinovată și rănită.
Cartea abordează subiecte mai puțin plăcute cum ar fi divorțul, trauma și moartea, lucruri care s-ar putea să îndemne unele persoane în a nu lectura această carte. Eu însă aș recomanda-o oricui, fiindcă e o carte foarte captivantă, plină de mister și răsturnări de situații.
aug. 16, 2024 |
Sarah Țepele
Clasa a IX-a E
Cercul de lectură Aripi
Colegiul Național Emanuil Gojdu Oradea
Încă de mica am fost pasionată de lectură. Și mi-am putut ostoi această nevoie încurajată fiind de familie și profesori. O povestire pe care o îndrăgesc foarte mult e povestirea „Ciorbă de bolovan”, de Vasile Voiculescu. M-a captivat gingășia sufletului său, identificabilă în frumoasele însușiri cu care ți-a înzestrat personajele, în mesajul profund pe care dorește să-l pună în lumină, și, totodată, sinceritatea lui, modul în care ilustrează realitatea dureroasă a societății, oferind cititorului o imagine cât mai autentică, neîndulcită, folosind un limbaj plăcut și armonios colorat cu meșteșugite cuvinte.
Universul său literar se pogoară într-un mic cătun, Flămânzii-Vechi, al cărui nume arată drept condiția lamentabilă a bieților săteni, în a căror case, în fiece dimineață, se auzeau scâncetele micuților înfometați, amintindu-le astfel de chinul insuportabil. Dar, pe neașteptate, într-o zi ca toate celelalte, s-a ivit în sat un străin misterios, diferit de localnicii care, de multă vreme, nu mai știau zâmbi, căci în sufletele lor s-a așternut mâhnirea, apoi ura și egoismul. Văzându-i în această stare, a colindat gospodăriile, încercând să vorbească cu ei, cu speranța de a mai afla, încaltea, un strop de bunătate, de omenie. I-a aflat dezbinați, subjugați de instinctul de supraviețuire, care nu le îngăduia să se ajute, să găsească împreună o soluție. Vasăzică, omul nostru s-a pus pe treabă, cu gândul de a le arăta că nu există stavilă pe care să n-o treacă, atâta vreme cât ei sunt uniți, animați de puterea dragostei. Vă spun doar că va reuși să-i scape, învățându-i că și dacă ar fi săraci material, asta nu-i împiedică să fie săraci și sufletește, pentru că și din cea mai lucie sărăcie poți să scoți ceva, dacă ai bunăvoință. Va folosi un mic meșteșug, o alegorie, asemeni unui bun pedagog, ca să le deschidă ochii, să-i scoată afară din negură.
Vă las pe voi, dragi iubitori ai lecturii, să vedeți cum se va sfârși acest dialog dintre străin și poporeni, cum vor răspunde receptorii mesajului său și cine se ascunde în spatele tainicului personaj. Sper că veți afla și în această operă învățături frumoase, care vă vor ajuta. Poate că, citind-o, o să înțelegem mai bine și lumea noastră, atât de asemănătoare cu cea ilustrată aici, o să găsim soluții pentru ea, pentru durerile pe care le poartă, având pilda minunatului salvator și a purtării sale exemplare.
Lectură plăcută!
Comentarii recente