Există cărți pe care le citești și cărți în care intri ca într-un adânc al cunoașterii de sine. „O călătorie spre centrul Pământului” face parte din a doua categorie. Jules Verne reușește să transforme o idee aproape nebunească într-o aventură atât de convingătoare, încât, după câteva capitole, începi să privești harta lumii cu o oarecare suspiciune: ce oare se (mai) ascunde sub pământul pe care pășim în fiecare zi?
Cel mai mult mi-a plăcut sentimentul de explorare pe care îl construiește Verne. Profesorul Lidenbrock, cu energia lui aproape contagioasă, Axel, prins între curiozitate și teamă, și Hans, calmul care ține întreaga expediție în echilibru, formează un trio pe care îl urmărești cu plăcere. Mi s-a părut fascinant felul în care știința, imaginația și aventura se întâlnesc aici fără să se împiedice una de alta. Verne scrie cu mintea unui om fascinat de posibilitățile viitorului, iar asta se simte la fiecare pagină.
Cartea are și ceva din farmecul veritabilelor povești de aventuri: hărți, manuscrise misterioase, peisaje imposibile, creaturi preistorice și senzația că lumea încă păstrează teritorii neîntinate de om.
Am închis cartea cu impresia că, uneori, cea mai bună destinație pentru o aventură se află chiar sub picioarele noastre. Dacă vreți o carte care să vă trezească pofta de explorare și să vă facă imaginația să lucreze, merită să coborâți în adâncurile Pământului alături de Verne.
Tudor Tirănescu, clasa a X-a A
Cercul de lectură ÎN-SEMNĂRI