„Amintirile sunt ca un roman sau viceversa. Oricat de tare te-ai stradui sa le dai forma cuvenita, contextul iti scapa, fuge incolo si incoace, iar pana la urma nici nu se mai poate numi context. E ca si cum ai incerca sa pui unul peste altul patru pisoi natafleti. Sunt calduti, dar instabili”
Ana Blandiana, Fals tratat de manipulare, Editura Humanitas, 2013
Organizată în microfilme de dimensiuni variate, care nu respectă o anumită cronologie, cartea Anei Blandiana este un exercițiu anamnezic care recompune o viață de un dramatism amar, tulburător și adesea cutremurător, fiind nu o încercare de a-și povesti viața, „ci o încercare de a o înțelege.”(p. 5). Este o carte scrisă fără bucurie, dar din necesitate, o carte a interogațiilor asupra unui destin. „O carte despre mine și timpul pe care l-am străbătut: un timp în ebuliție, bulversat de vântul bătând mereu din altă direcție a istoriei, spulberând sensurile dar nu și încăpățânarea mea de a le înțelege” (p.478).
Având ani întregi deasupra mesei de lucru o propoziție a lui Erasmus din Rotterdam, Să nu te lași folosit de nimeni!, scriitoarea își mărturisește încercările dramatice și dureroase (reușite sau ratate) de a rămâne fidelă, consecventă principiilor sale: „Au încercat să mă manipuleze oameni, adversari sau colegi, dușmani sau prieteni, instituții, cărți, credințe, idei; fiecare ieșire din singurătate și fiecare contact cu altcineva sau cu altceva a fost o încercare – uneori reușită, alteori nu – de a mă schimba și de a mă transforma în purtătoarea altui destin… Oricum, manipulată de alții sau numai de propriile mele iluzii, am fost întotdeauna liberă în sensul revoltei împotriva răului, niciodată în sensul indiferenței față de el ” (pp.5-6).
Cartea compune, prin eseuri, povestiri, pastile… care o surprind în multiple ipostaze, un portret autentic, delicat și puternic totodată, de om și scriitor, al Anei Blandiana, redând drama cu care un om își apără libertatea atât în condițiile regimului comunist concentraționar, cât și în condițiile unei vieți „eliberate”, dar încă nu „libere”, așa cum s-a întâmplat în România postcomunistă.
„Sa ucizi o pasare cantatoare” a lui Harper Lee este o carte despre problemele rasiale ale anilor 1930 si despre copilarie…
„Mierlele nu fac mare lucru, cu excepţia faptului că fac o muzică de care noi ne bucurăm. Mierlele nu mănâncă şi nu distrug grădinile oamenilor, nu îşi fac cuiburi în pătuluri, nu fac niciun lucru în afară de faptul că ele cântă din inimă pentru noi. De aceea este un păcat să ucizi o pasăre cântătoare.„
„Pistolarul” de Stephen King este un thriller ce comtine atat reimaginari ale unor western-uri cat si elemente de science fiction ce se imbina nemaipomenit prin viziunea autorului cunoscut pentru astfel de experimente.
Numeroasele „intorsaturi” ale povestii garanteaza o experienta nemaipomenita si de neuitat , asemanatoare cu cea a cartii It scrisa de acelasi autor…
Holograme, roboţi, video-cultura… Despre viitor şi cultura tehnologiei sau tehnologia culturii. Şi despre cum se scrie azi, cum se va scrie mâine.
„Eram precum călătorul acela care cutreieră țări străine si nu vrea să se întoarcă acasă cu mâna goală.” De la Paris, în Albania comunistă, trebuie să te întorci cu o poveste sentimentală. Asta asteaptă prietenii de la tine. În esenţă, un roman politic, scris foarte bine, tradus excelent. Kadare intră în raftul de elită, raftul obligatoriu. Ca fericirea.
Umbra, Ismail Kadare
Geometrie fractală, măsurarea ţărmului, a norilor, a porţiunilor care nu încap în tipare prestabilite. Cyber-spaţiu.
Comentarii recente