Lupul de stepă de Hermann Hesse

aug. 5, 2019 | 0 comentarii

Lupul de stepă, poate cea mai cunoscută carte scrisă de Hermann Hesse, este în esență călătoria spirituală a unui om spre cunoaștere de sine și lupta permanentă între viciu și vindecare, răzvrătire și acceptare.

Protagonistul romanului este Harry Haller, un bărbat de 47 de ani ce trăiește o viață monotonă și tristă simțindu-se mai degrabă mort decât viu. Un intelectual convins, Harry s-a retras din sfera publică fiind oripilat de cultura modernă europeană ce se năștea în acel secol. Și-a pierdut familia, locul de muncă și casa, fiind transformat într-un lup de stepă, izolat, singur și fără un scop exceptând dorința sa nestăpânită de a se sinucide. Astfel trăiește pentru a vâna taverne pe timp de noapte și pentru a-și analiza existența pe timp de zi. Dualitatea îl caracterizează, „lupul de stepă” care dorește izolare și răzvrătire și omul, intelectualul ce caută cultura, societatea și iubirea. Cu toate că dorește să se sinucidă, Harry Haller este legat cu încăpățânare de existența sa mizeră pe care uneori o urăște, iar alteori o adoră.

În anii 60, Hermann Hesse a declarat că ”Lupul de stepă„ a fost cea mai neînțeleasă operă a sa. El a simțit că majoritatea cititorilor săi s-au identificat cu rebeliunea și disperarea lui Harry, dar au ignorat călătoria sa din punctul în care o întâlnește pe frumoasa Hermine, până la finalul cărții. Hermine îi deschide ochii lui Harry, arătându-i că viața nu este așa serioasă cum o considera el și că o mentalitate alb-negru nu îi va fi de folos. Harry învață astfel treptat că are mult mai multe suflete decât și-ar fi putut închipui și că trebuie să le lase pe fiecare în parte să se dezvolte pentru a deveni Harry Haller în întregime, nescindat.

Nuvela devine bizară, chiar ireală din momentul în care Haller străbate Teatrul Magic. Experiența sa în acest loc este oarecum haotică și pare chiar patologică fiindcă nici personajul, nici cititorii nu pot spune cu exactitate ce este real, indus datorită drogurilor sau ce derivă din propria nebunie a lui Haller. Totuși aceasta este partea cea mai interesantă a cărții, partea cea mai intensă care va duce sau nu la o rezolvare a identității personajului.

Lupul de stepă este o carte despre sinucidere, dar și despre lupta dusă pentru a supraviețui. Trecând prin toată tortura și disperarea existenței, ajungem în final să realizăm că avem de fapt de a face cu un subiect nu atât de șocant, dar cu siguranță mult mai important: vindecarea.

În fine, este o carte ”NUMAI PENTRU NEBUNI”.

Todor Alexandra Camelia

Colegiul Național Elena Ghiba Birta Arad

Lupul de stepă, poate cea mai cunoscută carte scrisă de Hermann Hesse, este în esență călătoria spirituală a unui om spre cunoaștere de sine și lupta permanentă între viciu și vindecare, răzvrătire și acceptare.

Protagonistul romanului este Harry Haller, un bărbat de 47 de ani ce trăiește o viață monotonă și tristă simțindu-se mai degrabă mort decât viu. Un intelectual convins, Harry s-a retras din sfera publică fiind oripilat de cultura modernă europeană ce se năștea în acel secol. Și-a pierdut familia, locul de muncă și casa, fiind transformat într-un lup de stepă, izolat, singur și fără un scop exceptând dorința sa nestăpânită de a se sinucide. Astfel trăiește pentru a vâna taverne pe timp de noapte și pentru a-și analiza existența pe timp de zi. Dualitatea îl caracterizează, „lupul de stepă” care dorește izolare și răzvrătire și omul, intelectualul ce caută cultura, societatea și iubirea. Cu toate că dorește să se sinucidă, Harry Haller este legat cu încăpățânare de existența sa mizeră pe care uneori o urăște, iar alteori o adoră.

În anii 60, Hermann Hesse a declarat că ”Lupul de stepă„ a fost cea mai neînțeleasă operă a sa. El a simțit că majoritatea cititorilor săi s-au identificat cu rebeliunea și disperarea lui Harry, dar au ignorat călătoria sa din punctul în care o întâlnește pe frumoasa Hermine, până la finalul cărții. Hermine îi deschide ochii lui Harry, arătându-i că viața nu este așa serioasă cum o considera el și că o mentalitate alb-negru nu îi va fi de folos. Harry învață astfel treptat că are mult mai multe suflete decât și-ar fi putut închipui și că trebuie să le lase pe fiecare în parte să se dezvolte pentru a deveni Harry Haller în întregime, nescindat.

Nuvela devine bizară, chiar ireală din momentul în care Haller străbate Teatrul Magic. Experiența sa în acest loc este oarecum haotică și pare chiar patologică fiindcă nici personajul, nici cititorii nu pot spune cu exactitate ce este real, indus datorită drogurilor sau ce derivă din propria nebunie a lui Haller. Totuși aceasta este partea cea mai interesantă a cărții, partea cea mai intensă care va duce sau nu la o rezolvare a identității personajului.

Lupul de stepă este o carte despre sinucidere, dar și despre lupta dusă pentru a supraviețui. Trecând prin toată tortura și disperarea existenței, ajungem în final să realizăm că avem de fapt de a face cu un subiect nu atât de șocant, dar cu siguranță mult mai important: vindecarea.

În fine, este o carte ”NUMAI PENTRU NEBUNI”.

Todor Alexandra Camelia

Colegiul Național Elena Ghiba Birta Arad

It- Stephen King

aug. 4, 2019 | 0 comentarii

„Maybe there aren’t any such things as good friends or bad friends – maybe there are just friends, people who stand by you when you’re hurt and who help you feel not so lonely. Maybe they’re always worth being scared for, and hoping for, and living for. Maybe worth dying for too, if that’s what has to be. No good friends. No bad friends. Only people you want, need to be with; people who build their houses in your heart.”

Lisa Graff, Aproape sigur

aug. 4, 2019 | 1 comentariu

„Aproape sigur” scrisă de Lisa Graff.
Albie, un elev de clasa a V-a, nu este cel mai deștept, nici cel mai înalt, nici cel mai bun la sport și nici cel mai bun la desen. El este APROAPE bun. Lui îi plac gogoșile și ursuleții gumati. Într-o zi, acesta este dat afara de la școala Manhattan, pentru ca nu putea tine pasul cu cerințele ei și pentru ca nu avea note bune. Lui Albie îi place să citească Căpitanul Chilot, dar mama lui nu este de acord, deoarece nu este o carte de vârsta lui (acelea fiind cărți pentru copii mai mici). Cel mai bun prieten a lui Albie, Erlan, sta la același etaj cu el și provine dintr-o familie cu doua perechi de tripleti. La un moment dat, familia lui participa la o emisiune, iar cu banii obținuti se muta într-o casa mai mare, în cealaltă parte a orașului. La noua școală, Albie își face noi prieteni, dar lui îi face placere sa stea cu o fata numita Betsy, care era batjocorita de „copiii rai”. Și la noua școala, pe Albie copiii îl numesc„tont”, deoarece are un defect de vorbire, este bâlbâit. Apoi, apare și bona lui Albie, Calista. Aceasta este studenta la arte și vine sa aibă grija de el. Calista îl ajuta pe Albie, cu timpul, sa vadă lucrurile altfel și sa facă alegeri corecte în viata.
Cartea aceasta mi-a plăcut foarte mult! M-a impresionat faptul că Albie a reușit să treacă peste toate obstacolele pe care le-a întâlnit, chiar dacă lui îi era puțin teamă. Propun această carte, deoarece, te învață să îți apreciezi calitățile, defectele și să nu te dai niciodată bătut.
Alexia C., clasa a VI-a, Liceul Teoretic Elf

Atlasul Norilor – David Mitchell

aug. 3, 2019 | 0 comentarii

„Ce chestie, puterea, timpul, gravitaţia şi iubirea. Forţele care te doboară pe bune – toate sunt invizibile”

E-un rege nebun in Danemarca

aug. 2, 2019 | 0 comentarii

Dario Fo a scris un roman despre Christian al VII-lea al Danemarcei care cuprinde atat drame de palat cat si o recomstituire extrem de competenta a vietii la curtea regala de la sfarsitul secolului al XVIII-lea…
„A fi nebun nu este neapărat un rău, ba uneori nebunii se dovedesc mai buni.”

 “Tatuatorul de la Auchwitz”, de Heather Morris – Recenzie –

aug. 1, 2019 | 0 comentarii

“Tatuatorul de la Auchwitz”, de Heather Morris

Un nume sumbru pentru o carte, aș putea spune. Un nume sumbru în spatele căruia se ascunde o poveste de supraviețuire, în care umanitatea se află la cel mai josnic nivel și firul subțire al existenței este prins în mâinile unor oameni diabolici.
Tatuatorul de la Auschwitz se bazează pe povestea din spatele unuia dintre cele mai puternice simboluri ale Holocaustului: numerele verzi-albăstrui tatuate pe brațele prizonierilor. Rupt din sânul familiei și adus la Auschwitz, tânărului Lale i se oferă ocazia de a fi Tätowierer. Deși este dureros pentru el să-și rănească semenii și vede acest act ca pe unul de profanare, Lale înțelege că aceasta ar putea fi singura lui șansă la supraviețuire. De la masa la care lucrează, nu i se permite să ridice capul sau să intre în vorbă cu prizonierii. Dar într-o zi, surprinde privirea unei fete, al cărei nume îl va afla în urma unor mari eforturi: Gita.
Nu pot continua cu descrierea cărții, căci asta ar însemna să stric suspansul care se naște citind-o. Este o carte brutală ar spune unii, căci descrie ororile petrecute de prizonierii celebrului Auschwitz, însă lumea creată de autoare combină perfect povestea de dragoste a doi oameni ce împărtășesc aceeași suferință cu adevărul dur din spatele nazismului.
Aceasta a ajuns să fie cartea preferată și aș recomanda-o chiar și celor care nu sunt pasionați de tema respectivă. Am trăit fiecare moment alături de personaje și am pătruns adânc în universul creat, descoperind tainele istoriei și povestea unui om, unui erou chiar, ce și-a propus să supraviețuiască infernului.

„Tatuatorul de la Auschwitz”, de Heather Morris, Editura Humanitas, Colecția „Raftul Denisei”, București, 2018

Sofia Deaconeasa, Clasa a IX-a, C. N. „Mircea cel Batran”, Rm. Valcea