sept. 22, 2019 |
„Bun venit în casa mea. Intră de bunăvoie, pleacă precum ţi-o fi voia şi lasă aici puţin din fericirea ce-o aduci.”
Așa te întâmpină contele Dracula la poarta casei sale din inima Carpaților. Un loc vrăjit (poate chiar blestemat) ascuns de ochii lumii într-o pădure mare și vastă.
Nu mi-am propus să citesc nimic „horror” vara aceasta și totuși am ajuns cu cartea asta în brațe. Dracula, o operă gotică cu vampiri și plină de mister a reușit să-mi capteze atenția. A fost o plăcere să intru în lumea interesantă a lui Stoker .
La început facem cunoștință cu Jonathan Harker un avocat tânăr ce vizitează Transilvania pentru a-l ajuta pe contele Dracula să cumpere o casă în Londra. Ajungând în inima Transilvaniei, o descrie ca fiind sălbatică și necercetată. Practic o lume complet diferită de casa sa, din Anglia. Harker face descoperiri îngrozitoare despre clientul său și castelul acestuia. Observă lipsa servitorilor, umbrele care îi urmăresc fiecare pas, contele care nu doarme deloc seara și multe altele. Jonathan își dă seama însă, în scurt timp, că acel conte ospitalier ascunde un secret tulburător și că dacă vrea să scape, va trebui să înfrunte bestia.
Liniște. Asta ne oferă cartea după primele capitole pline de acțiune și mister. Ne duce în Anglia unde facem cunoștință cu Mina, logodnica lui Jonathan. Următoarele câteva pagini par…”rupte” de poveste. Mi s-a părut că citeam o poveste amoroasă ceea ce m-a surprins. Încet însă, ca un ghem ce se deșiră, apar semne că lumea „ferită de rele” din Anglia este pe cale să fie tulburată de evenimente macabre și stranii. Lucy, prietena Minei este slăbită, are vise cu lilieci, este somnambulă și are două punctuleţe de gât, făcute parcă de ac. Un lunatic vorbește despre venirea „Stăpânului” său și se găsesc rămășițele unui vapor distrus la Whitby.
Pe mine m-a fascinat nu Dracula în sine, ci curiozitatea lui. Are o dorință aparte să cunoască lumea, politica și oamenii din Londra. Mi-am pus des întrebare “Ce vrea el de fapt?”. Nici acum nu sunt sigură dacă contele pur și simplu juca un joc de “pradă-prădător” cu eroii noștri sau era un om malefic, căruia îi plăcea să cauzeze suferință. Nu știam ce să cred despre conte, până în punctul în care am recitit primele capitole și am căutat semnele înșelăciunii în urletul unui lup sau în vreun motiv ascuns de un ocrotitor al pădurii. Era Dracula rău prin/din propria alegere? Malefic? Violent? Era capabil de sentimente mai nobile sau era doar un copil arogant și curios, îmbrăcat în haine de adult? Oare demonul, bestia era într-adevăr capabilă de sentimente mai nobile sau pur si simplu exista pentru a ucide și pentru a cauza suferință? Stoker a scris o operă ce va rămâne în istorie drept primul roman cu vampiri. Dracula este un roman fantastic înfășurat în mister, care merită citit.
Toth Edit
Colegiul Național Elena Ghiba Birta Arad
sept. 22, 2019 |
Scrierea unei recenzii, în general, nu reprezintă un lucru greu de făcut. Se prezintă o parte din acțiune, personajele, dar și o părere personală. Ce se întâmplă, însă, când ai de scris despre o carte care ți-a plăcut foarte mult și care ți-a transmis ceva? Lucrurile se complică. Cel puțin în cazul meu. Îmi găsesc cuvintele mai greu decât în mod normal pentru că simt că nu pot să redau chiar toate stările pe care mi le-a dat cartea respectivă. Încerc totuși. Îmi doresc să le spun și celorlalți măcar câteva informații care să le trezească interesul și care să-i facă să citească.
Așa se întâmplă și acum, când scriu despre o carte care m-a emoționat mult. Este vorba despre Un fiu de Alejandro Palomas. Am început să citesc această carte fără să fi auzit o altă părere sau să cunosc câteva date despre autor. Nu regret absolut deloc faptul că am citit-o. Merită.
Cartea spune povestea unui băiețel deosebit, Guillermo, dezmierdat Guille care trăiește doar cu tatăl său, mama fiind plecată la muncă în altă țară. Guille pare un copil fericit, susține diriginta sa, Sonia. Niște semne de întrebare vor apărea însă în mintea dirigintei, când întrebat ceea ce dorește să devină când va fi mare, băiețelul răspunde că vrea să fie Mary Poppins. Nu ca ea, ci ea însăși. Sonia decide să intervină. A observat de-a lungul timpului că Guille nu pare afectat de plecarea mamei, ba mai mult, nici nu dorește să vorbească despre acest lucru. La școală are o singură prietenă, pe Nazia, o fetiță pakistaneză, iar în rest își petrece timpul în lumea cărților. Fericirea lui pare doar de fațadă. În sprijinul Soniei apare Maria, consilierul școlii. Guille ajunge în cabinetul Mariei, iar de acolo începe adevărata aventură spre sufletul copilului. El se deschide încet în fața consilierei și ajunge să îi spună povestea și trăirile sale așa cum poate el mai bine – prin desene și câteva cuvinte. Lipsa figurii materne este resimțită. Prezența fizică a tatălui nu este suficientă căci acesta este, din punct de vedere al sufletului și gândului, mult prea departe de copil. Adevărata bătălie se dă în mintea băiețelului. Terapia aceasta îl ajută și scoate la iveală faptul că băiatul este mai puternic decât s-ar fi bănuit că este un copil de vârsta lui.
Povestea se conturează treptat, asemeni unui puzzle, prin adunarea frânturilor de informații din fiecare capitol în parte. Nici capitolele nu sunt structurate mai prejos, ci într-un mod aparte, din patru perspective diferite. Capitolele alternează de la Guille, la Manu, la Sonia și la Maria, respectiv copilul, tatăl acestuia, învățătoarea și în final, consiliera lui Guille.
Nu rămâne decât să recomand cartea. Da, citiți-o! Merită, merită, merită. Este o carte specială, care pur și simplu te sensibilizează. Temele pe care autorul le alege sunt foarte delicate, îți ajung la suflet. Impactul pierderilor este observat atât asupra adulților, care, uneori se pierd în suferința lor și uită de copiii care resimt diferit, cât și asupra copiilor care au mai multă maturitate și forță interioară. Pe de altă parte, este discutată și problema refugiaților care nu se adaptează, dar care nici nu sunt ajutați să se integreze. De asemenea, este adusă în vedere și problema femeilor pakistaneze care sunt căsătorite de mici copile, chiar și cu rude de-ale acestora. De asemenea, ni se arată și influența pe care o au profesorii asupra elevilor – profesori care pot aduce o schimbare în viața lor dacă încearcă să îi cunoască mai bine, dincolo de primele aparențe.
Așadar, deși pare un roman scurt ca întindere, mesajul pe care îl transmite este mult mai puternic. Cartea este plină de inocență, de gingășie, de frumusețe, de emoție. Este despre pierdere, despre regăsirea puterii de a merge mai departe atunci când viața nu îți aduce numai bucurii. Este despre familie, despre părinți, despre copii. Este despre legăturile ce se formează între oameni și despre importanța acestor relații. Într-un cuvânt: „Supercalifragilisticexpialidocious”.
Lectură plăcută!
Aioanei Denisa
Colegiul Național Elena Ghiba Birta Arad
Aioanei Denisa
Colegiul Național Elena Ghiba Birta Arad
sept. 22, 2019 |
“Pentru mine chimia reprezenta un nor confuz de posibilități care-mi învăluia viitorul în falduri negre sfâșiate de fulgere de foc, asemeni norului ce ascundea muntele Sinai.”
Chimia, știința care i-a permis omului să înțeleagă și să stăpânească materia a conturat destinul lui Primo Levi, personaj principal și totodată autor al volumului intitulat Sistemul Periodic.
Scrierea de față este o colecție de povestiri scurte, fiecare dintre ele fiind centrată în jurul unui element din Tabelul lui Mendeleev –argon, hidrogen, mercur etc. Aceste substanțe, mai mult sau mai puțin stabile din punct de vedere chimic reprezintă simboluri sau metafore pentru anumite momente semnificative din viața autorului. Spre exemplu, primul capitol, intitulat Argon prezintă originile și genograma autorului. Întrebarea (firească) ar fi “De ce argon?” Pentru că “există în aerul pe care îl respirăm așa-zisele gaze inerte, atât de mulțumite de condiția lor, încât nu intervin în nicio altă reacție chimică.” Asemenea familiei autorului, aceste gaze inerte se mai numesc și nobile. Rămâne însă de văzut dacă toți nobilii sunt inerți și dacă toți inerții sunt nobili.
Fiecare capitol poartă denumirea altui element chimic și povestea unei alte etape din viața personajului nostru –hidrogenul și electroliza apei îi deschid pasiunea pentru chimie, un experiment cu potasiu îi marchează viața de student la Institutul de Chimie etc.
Viața acestei persoane, deși în aparență plăcută, orientată în jurul pasiunii sale, are de suferit din pricina celui de-Al Doilea Război Mondial și a legilor rasiale din Italia fascistă. Aceste legi absurde, gândite parcă împotriva oamenilor îi afectează viața profesională –Levi este nevoit să-și schimbe identitatea și serviciul, dar îi declanșează și o criză de natură morală, făcându-l să-și pună la îndoială capacitatea de a iubi o femeie.
Pe măsură ce războiul acaparează Europa, Levi cade victimă celei mai mari crime comise de om împotriva omului, pe care istoria o numește Holocaust. După ororile trăite la Auschwitz, scrie un volum de memorii, care (încă) adresează omenirii o întrebare (retorică) –Mai este oare acesta un om?
Demnitatea, lipsa de autocompătimire cu care a fost scrisă această carte l-a transformat pe Primo Levi într-o voce universală, a tuturor oamenilor care au trăit ororile acelui regim abominabil.
Uluitoare este capacitatea de a ierta a acestui om, față de un coleg german care „nu aflase niciodată de vreun element care să fie îndreptat spre uciderea evreilor.” Levi l-a iertat pe acest individ, dar a încheiat capitolul Vanadiu într-o notă sumbră –„De Auschwitz este responsabil fiecare german. Fiecare om este responsabil pentru Aushwitz.”
Pentru aceia care vor avea răbdarea și curiozitatea de a citi până la Carbon, pentru care până la momentul respectiv (anul 1970) nu a fost găsită o metodă de a izola un atom singular. Un chimist ar putea să vă dea o explicație științifică pentru acest fenomen. Eu, din ipostaza mea de simplu cititor, voi spune că acest atom de carbon a dat prestigiul și structura complicată a unei substanțe create în laborator pe libertatea de a călători peste Alpi, de a traversa Mediterana, pentru ca apoi, să intervină, cu mândrie în procesele de fotosinteză și în componența aerului pe care îl respir eu, tu și alte șapte miliarde de oameni. De ce a ales această viață de pribeag, în locul vreunei distincții acordate de Ordinul Chimiștilor, rămâne un mister.
Îmbinând rigurozitatea textului științific, câteva artificii literare și un puternic iz autobiografic, Sistemul Periodic spune povestea unui om de știință și a unui spirit care a sfidat moartea, uitarea și răutatea. De ce? Fiindcă iubea viața și libertatea. Iubea să fie om.
Ioana Alani
Colegiul Național Elena Ghiba Birta Arad
sept. 17, 2019 |
Ultima carte pe care am citit-o a fost ,,Singur pe lume ‘’de Hector Malot, e un roman fenomenal. Povestea unui băiețel prietenos, amabil, educat, Remi, care a trecut prin multe peripeții. Remi a avut parte de multe aventuri palpitante, unele poate nu tocmai frumoase. Totuși, a fost puternic, un băiețel minunat de care toți erau mândri. El avea niște câini cu care dădea spectacole, în îndrumarea unui bătrân ce avea grijă de el. Până la final Remi își găsește părinții săi adevărați.
Sorin Ţarălungă, clasa a VII-a D, Şc. Gim. Nr. 11, Oradea, proaspăt venit din Moldova…
sept. 6, 2019 |
Cărțile de top nu sunt doar cele în limba română. De aceea, în următoarele rânduri doresc să vă vorbesc despre o carte cu o semnificație specială pentru mine, ca om: Andreas, de Andreas Steinhöffel. Acesta este un roman de maturizare pentru adolescenți, ce îl are în prim plan pe Felix Winter, un băiat de 11 ani, care are ghinionul teribil de a suferi două accidente triste chiar de ziua lui de naştere: este lovit în cap de una dintre cifrele unu pe care tatăl le folosea pentru a decora casa şi, mai apoi, proiectat de maşina mamei, care urma să parcheze automobilul în garaj. Băiatul stă in comă 253 de zile, iar autorul remarcă acest număr, întrucât acesta reprezenta şi numărul zilelor în care mama sa fusese însărcinată cu el. Ideea de accident devine cu mult mai profundă, întrucât, la ieşirea din comă, Felix este un alt elev, cu o personalitate total diferită, cu plăceri realmente opuse şi cu un dar de a citi stările interioare ale oamenilor din jur. Treptat, el îşi recapată memoria, dar nu şi statutul său de dinante, el devenind acum adolescent şi nemaifiind un simplu băiețel.
Cartea are o semnificație aparte pentru mine deoarece este primul meu roman citit cap-coadă în limba germană, iar, practic, mă regăsesc oarecum şi în ideea generală a poveştii, întrucât maturizarea în învățarea unei limbi străine este constituită şi dintr-o astfel de etapă – citirea unei cărți in acea limbă.
sept. 5, 2019 |
Printre titlurile mele preferate se regăsește și acest thriller SF, care a reprezentat primul meu contact cu scrierile autoarei Marie Lu. Aceasta a reușit să mă impresioneze cu acest roman, atât prin personajele deosebite pe care le-a creat, cât și prin întorsăturile de situație care mă lăsau fără cuvinte.
Acest roman pornește de la ideea celebrului joc răspândit în întreaga lume, Warcross, care pentru unii reprezintă un stil de viață, iar pentru alții o încercare de a evada din realitate.
Pentru Emika Chen, o tânără hackeriţă care se străduiește să supraviețuiască de una singură în nemilosul New York, este singura șansă de a obține banii necesari pentru a nu fi evacuată din apartamentul în care locuiește. Aceasta pătrunde în jocul de deschidere al Campionatului Internațional de Warcross din acel an, însă lucrurile nu se petrec deloc conform planului ei, iar în loc să fie arestată, așa cum se aștepta, acesteia îi este oferită șansa de a-l ajuta pe creatorul jocului, Hideo Tanaka, să descopere cine este responsabil pentru problemele de securitate ale jocului. Peste noapte, Emika ajunge într-o lume cu totul diferită, a celebrității, bogăției și a secretelor periculoase.
În mod obișnuit, nu sunt o fană a cărților foarte detaliate, dar de această dată, felul în care autoarea îmbină descrierea amplă cu ritmul alert al acțiunii, m-a facut să simt că acțiunea se desfășoară în fața mea.
Am apreciat în mod special diversitatea personajelor și schimbările prin care acestea trec de-a lungul romanului. În plus, acestea sunt bine conturate, fiecare având câte o poveste, iar interacțiunea dintre ele este foarte interesantă și chiar haioasă pe alocuri.
Finalul este unul de-a dreptul uluitor, deloc previzibil și nu cred că m-aș fi putut gândi la unul mai potrivit decât acesta.
Chiar dacă nu sunteți fanii acestui gen, sunt convinsă că această carte va fi o excepție, întrucât există câte ceva pentru gustul fiecăruia, stilul autoarei fiind unul versatil, iar povestea una plină de surprize.
– Cătălina Bădoi
Comentarii recente