dec. 15, 2019 |
Neuro-economistul american Paul Zak afirmă răspicat faptul că omul este o ființă foarte socială întrucât creierul uman reacționează mai intens la vederea chipurilor semenilor decât la oricare alte lucruri din Univers. Cartea acestuia debutează cu studiul altruismului și al comportamentului moral care este posibil, în primă instanță, secreției unor hormoni dintre care cel mai complex, plurivalent și spectaculos fiind oxitocina.
Oxitocina este, conform studiilor lui Zak, molecula morală deoarece aceast hormon peptidic este asociat stărilor noaste de bine, creşte gradul de empatie, asigură legătura afectivă primară cu ceilalţi, creşte încrederea în sine şi în ceilalţi, sudează legăturile interumane şi le face mai stabile. ”Ceea ce vreau să spun este că, o singură moleculă–pe care, apropo, cercetători ca mine o pot manipula în laborator–explică de ce unii oameni sunt amabili și generoși și alții niște nemernici fără inimă, de ce unii înșală și fură, iar în alții poți avea încredere până în pânzele albe, de ce unii soți sunt mai fideli decât alții și, mergând pe aceeași linie, de ce femeile sunt mai drăguțe și mai amabile decât bărbații.”
În carte ne este prezentat acest hormon fără de egal din punct de vedere științific, economic, dar și din punct de vedere religios: ”Dumnezeu e iubire. Dumnezeu este în tine. Oxitocina e iubire. Oxitocina e în tine. ” (Paul J. Zak)
Andreea Daniela Bondor, clasa a XI-a
Colegiul Național ”Eudoxiu Hurmuzachi” Rădăuți
dec. 15, 2019 |
„Războiul unui slujitor devotat”, carte apărută relativ recent, transpune în cele peste 400 de pagini, cu sute de note de subsol explicative, jurnalul secretarului personal al regilor României (Carol I și Ferdinand Întregitorul), Louis Basset. Filogerman (absolvent al Facultății de Litere din cadrul Universității din Neuchâtel), scrierile sale dezvăluie o față mai puțin văzută a istoriei Primului Război Mondial (începând cu anul 1916), precum și perioada anilor imediat următori. Cartea nu este axată neapărat pe ceea ce privește beligeranța României, întrucât, în cea mai mare parte a războiului, acesta a trăit în străinătate, ca măsură de protecție acordată de regele Ferdinand. Raportându-se la cursul conflagrației pe fonturile principale din est și vest, Basset face o serie de remarci încărcate de un puternic caracter tragic – „Nu mai există umanitate. […] Nu avem numai rație de pâine, ci și de adevăr […] Ambele tabere se luptă pentru a-și domina, cuceri și extermina adversarul […] Masele hipnotizate de propagandă sunt mânate precum oile la abator și se supun benevol!”, dovedindu-se totodată un vizionar – „Asemenea lui Ludendorff, și Aliații vor dori o victorie completă, implicit zdrobirea adversarului, iar această zdrobire va germina un război, în 20 sau 30 de ani. Ca Franța după 1870, Germania nu va avea decât un singur gând, revanșa”. Basset nu se sfiește să critice unele personalități ale epocii, creându-le un portret de neimaginat în prezent, precum Ionel Brătianu (prim-ministrul Marii Uniri „a băgat țara într-un dezastru, iar țara va blestema multă vreme aventura sa!”). Finalul manuscrisului prezintă două aspecte, a căror asemănare cu prezentul este pe deplin stranie: pe de o parte, secretarul critică oamenii politici români ai vremii, deoarece România Mare, stat învingător în război, este un stat fără infrastructură, la mai bine de doi ani de la finalizarea războiului și din cauza lungilor dispute privind aprobarea legii bugetului.
Cosmin Țugui
Colegiul Național ”Eudoxiu Hurmuzachi„ Rădăuți 
dec. 15, 2019 |
”PE ARIPILE VÂNTULUI”, Margaret Mitchell
Un titlu bine cunoscut care inspira aventura si iubire, pe fundalul Războiului Civil American, dar, din păcate, dimensiunea cârtii ii sperie pe mulți. Gândește-te ca vizionezi serialul tău favorit, episod după episod ești nerăbdător sa vezi ce se mai întâmpla cu personajele tale favorite si cum decurge povestea, nu-I așa ca ai vrea ca serialul sa aibă cat mai multe episoade posibile pentru ca acțiunea e mult prea interesanta? Ei bine eu cred ca aceasta carte este exact serialul care nu ai vrea sa se mai termine pentru ca, la sfârșitul povestii, te simți foarte atatsat de protagoniștii romanului.
‘’Scarlet O’Hara nu era frumoasa, dar barbarii nu-si dădeau seama de asta când erau sub farmecul ei.”, ea este fata unei nobile franceze educate, care a crescut-o strict, după regulile acelor vremuri, si a unui irlandez cu pofta de viața, neînfricat, dispus sa riște orice. O extrema apare in prim plan, apoi ce-a de pe fundal ii ia locul. Acțiune sinuoasa si neprevăzuta, suspans si lacrimi, moment de fericire si agonie. Aceasta tanara de 16 ani este prezentata la începutul romanului si este atent ilustrata pe parcursul dezvoltării sale, lectorul parcurgând astfel viața ei din umbra.
Romanele de tip psihologic, istoric si romantic se reunesc intr-un întreg si formează aceasta capodopera a secolului XX, a cărei poveste consider ca ar trebui măcar auzita, daca nu citita, de fiecare individ in parte deoarece ilustrează modul in care viața se poate schimba radical la 180 de grade si marchează tăria de caracter si ambiția pe care trebuie sa o ai ca sa preiei frâiele vieții pentru a o readuce pe linia de plutire.
Elev: Oancea Roxana Teodora
Colegiul Național ”Gheorghe Munteanu Murgoci”, Brăila
dec. 15, 2019 |
ÎMPĂRATUL MUȘTELOR, William Gerald Golding
Sir William Gerald Golding a fost un romancier britanic laureat al Premiului Nobel pentru literatură în anul 1983. El a participat la cel de-al Doilea Război Mondial făcând parte din Marina Britanică.
Experiența războiului l-a marcat profund făcându-l să vadă transformările prin care trece o ființă umană care este pusă în fața unor situații critice. El a văzut felul în care inocența pierde teren în favoarea „părții întunecate” care face inevitabil parte din fiecare om.
Aceasta este și tema romanului „Împăratul muștelor” o analiză fină a felului în care această metamorfozare reușește să sculpteze din materialul brut al copilăriei formele complexe ale ființei adulte.
Cadrul acestei transformări este o insulă pustie din mijlocul Pacificului, unde un grup de copii este obligat să supraviețuiască în urma prăbușirii unui avion. Ei sunt nevoiți să construiască o societate, unde în mod firește apar lideri care se vor lupta pentru putere din motive diferite. Ralph pentru binele comun, iar Jack pentru felul în care îl face să se simtă această putere. Antagonismul dintre cele două personaje, doi adolescenți forțați să ia decizii și să îi îndrume pe ceilalți, este evidențiat pe tot parcursul lecturii. Ralph pierde teren având un scop plictisitor din punctul de vedere al celorlalți: Menținerea unui foc de semnalizare pentru a fi găsiți și salvați. Spre deosebire de el, Jack atrage din ce în ce mai mulți susținători instigând la violență care e mascată la început sub forma nevoii de a obține hrană, și întreținută ulterior prin cruciada împotriva „fiarei” care-i pândește ascunsă pe insulă, și care simbolizează cele mai adânci temeri ale fiecăruia dintre ei. Din păcate apar și victime colaterale, copii care își vor găsi sfârșitul pe insulă. Simon, un băiat inteligent, este ucis exact atunci când realizează că fiara este de fapt calea greșită pe care o propune jack și Piggy cel mai loial susținător și onorabil prieten al lui Ralph.
Cel mai mult l-a acest roman m-a captivat felul în care autorul a conturat personajele, fiecare având corespondent în tipologia umană în toată complexitatea ei, indiferent dacă ești copil sau adult, aflat pe o insula pustie, în curtea școlii sau în oricare alt loc din societatea în care trăim.
Cine este Împăratul Muștelor? Cine v-a supraviețui acestui test crud de maturizare? Câtă lumină și cât întuneric va rămâne în fiecare participant la finalul acestei aventuri? Sunt întrebări pe care le deslușești parcurgând pagină cu pagină această cuceritoare lectură, care la sfârșit te va face să reflectezi la cuvintele spuse de însuși autorul ei: „Copilăria este o boală de care scapi pe măsură ce crești”.
Elev: Hodiș Sara-Maria
Colegiul Național ”Gheorghe Munteanu Murgoci”, Brăila
dec. 15, 2019 |
Prin ochii fetiței de clasa a V-a, romanul atinge ca subiect „simplitatea și căutarea fericirii, câteva cuvinte-cheie fiind: bucurie, uimire, modestie, cadou, nevoie. E frumos cum e prezentat Charlie: „cineva isteț, iubitor, sufletist, ca tine!”.
Mi-a plăcut cartea, pentru că aceasta transmite gândul că, dacă ești modest, onest, bun și știi să te comporți, lumea te va îndrăgi și vei ajunge departe.
Charlie era un băiețel sărac și modest. Locuia într-o casă, de fapt, într-o mare înghesuială, cu părinții și cu cei patru bunici. Doar de ziua lui primea câte o ciocolată. Aniversarea se apropia, când tatăl lui se întoarse, într-o bună zi, de la muncă și aduse vestea că în ciocolata Wonka sunt ascunse cinci bilete de aur, care ar putea aduce o vizită gratuită a fabricii celor ce le găseau. Printre găsitori, cu multe peripeții, se va număra și Charlie, care intră în posesia ultimului bilet, pitit într-un batonaș de cinci cenți. Cel mai frumos moment din viața lui este umbrit însă de vestea că tatăl a rămas șomer. Totuși, familia îl sprijină cât se poate și Charlie ajunge să viziteze fabrica de ciocolată alături de patru puși răsfățați care se vor pierde pe drum, în cursul aventurii, pentru că sunt răutăcioși, nerespectuoși, lipsiți de suflet. La final, Willy Wonka îi lasă lui Charlie fabrica aceasta fermecată ce ar putea deveni salvarea familiei sale.
dec. 15, 2019 |
„Roman pe tema prieteniei. Cuvintele-cheie (la aprecierea tânărului de 11 ani) ar fi rezistența, legăturile speciale, prietenia animalelor, depășirea obstacolelor.
„N-am simțit semnele” e una din frazele cu rezonanță tristă, „onorată societate”. Mie mi-a plăcut cel mai mult lucrul care m-a făcut că citesc cartea, adică prietenia dintre toate personajele importante și legăturile create între oameni și necuvântătoare. Eu cred că personajul meu preferat este Rémi, deoarece am fost impresionat de reacțiile sale la întâmplările prin care trece și de gândurile lui.
A fost odată ca niciodată un băiat pe nume Rémi, care a fost abandonat de părinți când era mic și adoptat de o doică. Aceasta era o femeie foarte bună și a avut o mare influență asupra lui. Din păcate, bărbatul ei a avut un accident și a trebuit să îl vândă (!) pe Rémi unui muzicant pe nume Vitalis. Dar, din fericire, Vitalis era și el un om bun, de la care băiatul a avut multe de învățat.
Bătrânul era înconjurat de patru animăluțe: Capi, Zerbino, Dolce și Inimioară/Suflețel – trei câini și o maimuțică.
Ei au plecat la drum, ocazie cu care Rémi a descoperit lumea, cu bune, cu rele și a învățat să cânte, să citească și să scrie. În drumul lor, a cunoscut o mulțime de oameni (de exemplu, pe Arthur și mama lui, pe Mattia, Garofoli, Lise, tatăl ei, Moș Pierre și familia celor doi).
După ce a stat doi ani la Moș Pierre, a plecat din nou în lume, dar, de data aceasta, cu Mattia și Capi, căci Zerbino, Dolce și Suflețel muriseră între timp, în tot felul de situații triste. Drumul lor, început la Paris, i-a făcut să colinde țara până la Varses și, acolo, s-au întâlnit cu Alexis, unul dintre frații Lisei (familia trebuise să se destrame când Moș Pierre, florar de meserie, rămase dator pe urma unei calamități și l-au închis la datornici). Alexis lucra în mină și când, accidentându-se, nu mai poate să intre în schimb, Rémi îi ia locul. Din păcate, o galerie se surpă și mulți oameni au murit, dar, din fericire, el a scăpat cu bine.
Apoi, a plecat din nou cu Mattia să își caute vechea doică, de la care, regăsind-o, află că e căutat de propria familie (va descoperi cu uimire că mama lui e tocmai mama lui Arthur).
În final, aflăm cum Rémi s-a căsătorit cu Lise, au avut o viață foarte frumoasă și, la botezul primului copil, i-a invitat pe toți prietenii la o cină festivă, prilej cu care Mattia și Rémi decid să înființeze un program de ajutorare a muzicanților ambulanți.”
Comentarii recente