Veronica Niculescu, O vară cu Isidor

oct. 9, 2022 | 0 comentarii

Cercul Lectură, cultură, cuvânt, Tg. Jiu, Școala Gimnazială Constantin Săvescu

https://www.facebook.com/100009801160589/videos/pcb.3292337494126125/1137557473247614/?type=3&theater&ifg=1

Inocenții de Ioana Pârvulescu, Recenzie Theodora Docolin, Colegiul Național Pedagogic Timișoara

oct. 9, 2022 | 0 comentarii

Inocenții

Ioana Pârvulescu

Inocenții este al treilea roman publicat de Ioana Pârvulescu, după Viața începe vineri (2009) și Viitorul începe luni (2012). Viața începe vineri a obținut Premiul Uniunii Europene pentru literatură ; romanul este tradus în peste 10 limbi europene și are 335 pagini.

Întâmplările petrecute în această carte au fost trăite și povestite de personajul principal Ana. Ea locuiește în casa de pe strada Maiakovski numită și sfântul Ioan.Casa era locuită de 14 persoane : 4 copii : Ana, Dina, Doru, Matei, 6 adulți și 4 bătrâni . În imaginația Anei, naratoarea cărții, casa lor arăta așa: „Pe atunci casele erau desenate ca o față de om, cu două ferestre care erau ochii , jos la mijloc o poartă boltită care era gura, iar în ochi erau puse ghivece cu flori roșii. ”  În copilăria Anei toate casele aveau față de om.

Dina avea două rânduri de mame și tați ceea ce provoca mari încurcături. Ana era descrisă cu fața ca luna plină, iar ochii rotunzi și negri . Mătușa lor este profesoară de geografie și este numită de copii Tanti iar soțul ei, Nenea Ionel, era doctor . Mama-mare era bunica iar tata-mare era bunicul . Mamaia-Maia era bunica paternă . Înăuntrul casei se petreceau o grămadă de ciudățenii. Pentru cei patru copii casa era atrăgătoare, un loc de explorat.

În capitolul „SIL” este vorba despre mama-mare pe numele ei Ana-Dora-Sara, care este președinta și inițiatoarea societății SIL, (Societatea de Îndreptat Lumea) . Ea le-a dat celor 4 copii câte un carnețel pe care să îl completeze și să îl păstreze. Copiii vor face parte din SIL. Scopurile generale ale societății SIL erau : sănătate, bună  purtare, bună învățătură, îndreptarea lumii. Scopurile particulare erau : să nu se certe uni cu alții, să vorbească cu oamenii mari, să fie foarte ordonați. Mama-mare le-a explicat că atunci când ajung acasă să nu își arunce paltonul, swetărul, fularul, mănușile peste tot, să aibă un loc unde să le pună mereu. La pagina 1 a carnețelului mai erau scrise patru lucruri numite „ Virtuțile Anei” : cumpătare, curaj, prudență și dreptate.

La un moment dat, cei patru copii au găsit un cățel căruia i-au dat numele Miticuțu pe care îl hrăneau în fiecare zi . Dupa câteva zile a dispărut. Vecina lor căruia nu îi plăceau câini și copii le-a spus că au venit hingherii și l-au luat, iar din blana lui vor face mănușii. Când au auzit copiii s-au dus acasă pentru a-l ruga pe Nenea Ionel să îi ajute cu găsirea câinelui. A doua zi Nenea Ionel a venit cu Miticuțu acasă la copii, câinele fiind rănit și cu sînge . Bunica lor a sunat un veterinar să îl vindece . După ce s-a vindecat, Miticuțu a primit o lesă roșie și frumoasă . În fiecare zi, Nenea Ionel mergea cu el l-a plimbare. Peste câteva zile au aflat că vecina lor a murit în somn, dar copii au considerat că este o moarte prea ușoară pentru un om atât de rău. Miticuțu a murit de bătrînețe pentru că avea 11 ani .

În capitolul „ Secretul Anticarului”, se povestește cum copiii erau nerebdători să afle secretul Anticarului. Anticarul avea obișnuința să păstreze obiecte vechi, dar de mare valoare. Unchiul lor era un om important pentru copii deoarece era cunoscut ca omul care a inventat pixul cu pastă. El avea o barbă cât toate zilele, o barbă cu fire albe și negre foarte crețe, iar deasupra ochilor, sprâncenele erau ca streșinele de la casa lor. În magazinul lui de comori, așa cum ziceau copii, el ținea nenumărate obiecte de scamatorie, baghete ca niște tuburi din care ieșeau metri întregi de șaluri colorate subțiri ca pânza de păianjen, sfere roșii cu cavități ascunse, cărți de joc cu diverse trucuri și doi porumbei albi care se lăsau mângâiați pe aripi. El avea un secret foarte mare pe care nu îl dezvăluia nimănui, anume ziua lui de naștere.

Copiii deveneau foarte curioși în privința zilei lui de naștere pentru că doreau să îi cumpere un ceas antiacvatic. El nu le-a dezvăluit nimic, dar după multe rugăminți le-a spus un indiciu, anume că ziua lui se află scrisă în titlul unei cărți din anticariatul său. Ei au tot căutat printre cărți, dar nu au găsit nimic. După ce au început școala, au avut mult mai puțin timp să treacă pe la unchiul lor anticarul, iar într-o zi au primit vestea că murise deoarece fusese foarte bolnav. Într-una din zile au găsit în anticariat cartea Maitreyi scrisă de Mircea Eliade și astfel și-au dat seama că ziua anticarului era pe trei mai.

În capitolul „Clopoțeii” este vorba despre casă și despre Tâmpa. Într-o vară copiii se gândeau la tunelul care pornește de pe șaua Tâmpei unde se află un altar al cetății Brașov și o peșteră căreia copiii voiau să îi descopere intrarea. Una dintre numeroasele flori admirate de pe Tâmpa este clopoțelul. Sunt trei feluri de clopoței: cei mai frumoși stau aninați pe un singur fir, cu o cupa sau două enorme deschise spre pământ, apoi sunt unii micuți și liliachii, cu niște cupe formate din cinci petale ascuțite întoarse în sus, atât de fragile că s-ar putea destrăma în aer, iar cei care îi plăceau mai puțin Anei, erau șifonați și înghesuiți de jur împrejur pe câte o tijă. Florile se numesc așa deoarece se aseamănă foarte mult cu niște clopoței.

Găsind intrarea, copiii s-au apucat să sape pentru a găsii indicii. Matei  a găsit în groapă o piatră interesantă cu cercuri și s-a întrebat ce ar putea să însemne. Pe când copiii studiau cu de-amănuntul piatra, un om înalt și bărbos a apărut de după o stâncă și i-a întrebat mânios ce fac și ce caută ei acolo. Ei, îngroziți, au luat-o la fugă și de-abia când au ajuns în oraș omul care credeau ei că locuiește în aceea peșteră s-a întors înapoi. Îngroziți, au decis să nu se mai întoarcă acolo niciodată.

În capitolul„ Aro” vechi este vorba despre  Hotelul numit Aro în care a locuit cândva tatăl copiilor. Hotelul se află în centrul orașului și este situat în spatele casei lor. Într-o duminică după prânz, Ana cu Matei și cu prietenul lor, Cici, se jucau pe-afară când le-a venit ideea să urce pe terasa Hotelului Aro. Au luat costumele de baie și au plecat toți trei sus de tot pe terasa hotelului. Copii s-au hotărât să îi arate și prietenului lor unde a locuit tatăl lor la 10 ani ca și oaspete permanent al hotelului. El a locuit la camera 240 chiar lângă lift.

Recomand această carte pentru întâmplările palpitante, pentru fragmentele descriptive, pentru personajele bine realizate și mai cu seamă pentru ideile interesante pe care le poți afla din paginile sale.

Theodora Docolin, clasa a VIII –a , Colegiul Național Pedagogic „Carmen Sylva”

Marile speranțe Recenzie

oct. 9, 2022 | 0 comentarii

                                                   MARILE SPERANȚE

                                                                                                     CHARLES DICKENS

Autorul cărții Marile speranțe este Charles Dickens. Acest romancier a scris și alte opere literare importante precum Aventurile lui Oliver Twist, David Copperfield, Poveste de Crăciun. Marile speranțe (în engleză Great Expectations) este un roman scris în 1860 –1861.

În acest roman este vorba despre un băiat pe nume  Pirrip Philip, Pip, crescut de sora sa, doamna Gargery și de soțul acesteia, fierarul Joe Gargery. Plimbându-se seara prin cimitir, prin ținutul mlaștinilor măturate de vânt, dintr-o dată, apare un om enigmatic  spunându-i lui Pip că este înfometat și  de aceea să îi aducă mâncare și o pilă cu care își va tăia cătușele. Speriat, băiatul  fugie spre acasă, găsește o plăcintă cu carne pe care o pune deoparte, nu  doarme toată noaptea muncindu-se cu gândul că sora sa ar putea descoperi  absența plăcintei  din bucătărie, pregătită pentru sărbătoarea ce se apropia și,  a doua zi, dis-de- dimineață, merge în  cimitir pentru a-i duce omului hrana și pila.  Personajul înfricoșător era un pușcăriaș  căutat de poliție. În cele din urmă, el este găsit de soldați.

Când Pip trebuie să meargă la domnișoara Havisham să joace cărți cu fiica ei, băiatul se îndrăgostește de Estella, fiica adoptivă care se poarta arogant, făcându-l să sufere. Ea este o domnișoara draguță, educată și încrezută. Jucând cărti si plimbându-se cu Estella, Pip se simte inferior și lipsit de educație. Când îl iubește, când îl urășe și din această cauză, Pip își simte sufletul răvășit de durere. Doamna Havisham dorește ca Pip să  fie ucenicul lui Joe,așa că băiatul și tutorele său semnează  actele în prezența unui notar și a domnului Pumblechook.  În timp ce  băiatul este ucenicul fierarului, i se face dor de Estella și îi spune lui Joe că ar vrea să o viziteze pe  domnișoara Havisham deoarece, de cand a facut actele, Pip nu o mai văzuse. Pip si-a luat jumatate de zi libera, iar Orlick, angajatul lui Joe dorește și el liber. Joe si Orlick se ceartă. Aude și sora lui Pip discuția și intervine în  cearta cu Orlick. Acesta ii vorbeste urât doamnei Gargery. Joe și  Orlick se încaieră. Pip este primit de domnisoara Havisham care îi spune că Estella este plecată în străinatate. Domnisoara Havisham  vede cum  băiatul suferă când își  dă seama că a pierdut-o pe Estella. Acesta pleacă dezamăgit .Când ajunge acasă, o găsește pe sora sa lovită bestial în ceafă, cu ceva bont și greu, și întinsă  pe podea, aproape inconștientă. Lângă femeie se afla o cătușă tăiată cu pila. Pip este convins că fierul este al ocnașului din cimitir, iar pila cu care fusese tăiat era a lui Joe. După lovituri, doamna Gargery rămâne țintuită la pat fără a mai putea vorbi vreodată.

Într-o seară un bărbat, dorește  să vorbească cu domnul Joe si cu Pip.  Bărbatul era un avocat care le spuse ca se afla acolo deoarece pe Pip il asteaptau MARILE SPERANTE. Cineva dorea sa ii lase o avere mare. Pip primește  educație la Londra pe spezele acestui străin care nu își dezvăluie identitatea.

Toti erau tristi, inclusiv Pip deoarece nici el nu se putea bucura de această imensă schimbare. Joe anulează contractul lui Pip. În tumultul emoțiilor și sentimentelor, băiatul o jignește pe Biddy, apoi merge iar la domnisoara Havisham să iși ia rămas bun crezându-o cauza norocului său.

După ce Pip călătorește timp de 5 ore, ajunge la Londra. Acolo unde trebuia să locuiască, era oribil, ca o groapă de gunoi. Băiatul se întâlnește cu Herbert Pocket, personaj pe care îl cunoscuse în trecut, la domnișoara Havisham acasă, și, foarte bucurosi cei doi încep o prietenie trainică și de durată.. Pip află de la Herbert Pocket că Estella nu este fata domnisoarei Havisham, ci ca este infiata, si nu se stie cine sunt parintii ei biologici. El locuiește o vreme în casa domnului Pocket care îi este mentor și  indrumator de studii.

Mie mi-a plăcut foarte mult această carte plină de întâmplări și personaje misterioase. Îmi plac întâmplările neașteptate și  descrierile:  domnișoara Havișan care poartă rochia din ziua nunții chiar și la o vârstă înaintată;  ocnașul Abel Magwitch zis și Provis, bărbat misterios, la vreo 60 de ani,  vânjos, călit, ars de soare, bătut de vânt, îmbrăcat în haine aspre, cu o batistă înfășurată în jurul capului și  privirea fixă, fost partener de afaceri nu tocmai curate cu domnul Compeyson; Estella, iubită și adorată de Pip încât este prezentă în fiecare priveliște văzută de el, în lumina soarelui, în foșnetul vântului, în valurile neliniștite ale mării, în păduri și chiar pe străzile din Londra unde băiatul se plimbă sau viețuiește.

Este o carte tristă deaorece părinții si frații lui Pip nu mai trăiesc. Este însă o carte interesanta. Temele literare pe care le regăsiți în paginile ei sunt: copilăria, familia, educația, dragostea, adolescența, libertatea, timpul.

Citiți Marile speranțe pentru a vedea cum un copil sărman ajunge un bărbat cu maniere ireproșabile, cât de puternice sunt sentimentele sale pentru Estella, cum Compeyson și Magwitch evadează, cum binefăcătorul lui Pip ajunge în Londra și ce idealuri are el.

Pentru toate acestea, cartea merită citită!

Petrea Lavinia, clasa a-VIII-a, Liceul Tehnologic Electrotimiș,

Prof. Docolin Garofița Sorina

seria „Percy Jackson și Olimpienii” de Rick Riordan – o propunere video pentru cărți de vacanță de Mihnea Tudose (Liceul Internațional IOANID)

oct. 8, 2022 | 0 comentarii

O serie care mi-a plăcut foarte mult și presupun că v-ar plăcea multora dintre vo. Ca să aflați părerea mea, deschideți link-ul

https://www.facebook.com/100044569295475/videos/548703513010185/

,,Noaptea despărțirii” de Jennifer A. Nielsen

oct. 8, 2022 | 0 comentarii