Michael Ende, Povestea fără sfârșit
Băieții din Strada Pal, de Molnar Ferenc
Băieții din Strada Pal, de Molnar Ferenc – Mihnea Ștefan Rîpă, Clasa a VI-a, Colegiul Național „Vasile Alecsandri” Bacău
Ferenc Molnár este pseudonimul literar al lui Ferenc Neumann, publicist și scriitor maghiar. „Băieții din strada Pal”, un roman pentru adolescenți , aparținând scriitorului maghiar Ferenc Molnar, a fost publicat pentru prima data in 1906. Autorul a scris si piese de teatru: “Avocatul”, “Diavolul”, “Lebada”, “Maresalul”, “Santinela” etc.
Motivul pentru care eu recomand cartea este acela că se încadrează in tiparul cărților de acțiune și aventură, care sunt preferatele mele. Eu nu am mai citit până acum o astfel de carte, cu un punct culminant cu atât de mult suspans și cu un deznodământ destul de ciudat și de trist. Alt motiv este că acțiunea ia repede o întorsătură de situație, lucru care te va captiva și mai mult, atrăgându-te în lumea cărții ca să afli ce se va întâmpla.
Două grupuri de băieți din Budapesta (Băieții din Strada Pal și Cămășile Roșii) încep niște conflicte minore, dar care treptat vor duce la o lupta crâncenă pentru locul de joacă al Băieților din Strada Pal. Totul a început printr-un einstand (Când unul dintre băieții mai voinici îi găsește pe alți băieți mai slabi ca el jucându-se cu niște mingi, iar băiatul voinic vrea sa pună mâna pe ele, acesta striga “einstand!”, și le fură mingile) al Pasztorilor, care erau doi frați robuști din Cămășile Roșii. Aceștia au furat mingile lui Nemecsek. El i-a spus despre acest incident liderului Băieților din Strada Pal, pe nume Boka, care i-a răspuns foarte calm că va lua măsuri. La un moment dat, el i-a luat pe Nemecsek și Csonakos, doi prieteni de încredere de-ai lui, într-o misiune de spionaj a taberei inamice. În acea seară, ei au descoperit că liderul adjunct, pe nume Gereb, i-a trădat, divulgând secretele Băieților din Strada Pal celor din grupul Cămășilor Roșii, dar și mai rău, ei au aflat că Liderul Cămășilor Roșii (Ats Feri) , plănuia o campanie de cucerire a maidanului Băieților din Strada Pal. Boka imediat și-a anunțat grupul despre ce îi așteaptă și au început antrenamentele pentru apărarea locului lor de joaca. În acea zi toata lumea a muncit din răsputeri pentru a construi fortărețe și ziduri de apărare, iar în final au izbutit. În ziua luptei, toată lumea era tristă, deoarece li s-a adus la cunoștință că Nemecsek s-a îmbolnăvit de pneumonie, dar nu au lăsat această stare să le afecteze eficiența în luptă. A fost o luptă grea, dar datorită strategiei militare excepționale a lui Boka, Băieții din Strada Pal au învins Cămășile Roșii, cărora le venea să intre în pământ de rușine. Toata lumea era fericită de această victorie importantă. Următoare zi, toată gașca de băieți s-a dus acasă la Nemecsek ca să vadă cum se mai simțea, dar el era din ce în ce mai rău, până când băiatul și-a dat duhul și s-a dus la cer. Toți băieții îl jeleau pe Nemecsek. El se îmbolnăvise in misiunea de spionaj a taberei inamice. Murise pentru o cauză nobilă. Nimeni nu s-ar fi gândit că această „joacă” prostească l-ar fi costat viața pe bietul copil.
„De ce plânge mama” – I.D. Sîrbu
De ce plânge mama?
Editura Arthur, 2022
Începutul cărții, chiar și titlul „ De ce plânge mama?” nu sunt aspectele care te vor face să îndrăgești cartea imediat. Vei prinde drag de ea când vei descoperi cât de complexe și inedite sunt construite personajele și câtă emoție și trăire transmite subiectul ales de autor. S-ar putea spune că este chiar unul de actualitate.
Din această carte vei învăța că o echipă este întotdeauna de neînvins, atâta timp cât luptă pentru un scop comun. Înstrăinarea unuia dintre părinți afectează viața copiilor, iar acest lucru le-a dat curaj Ligiei și lui Radu să parcurgă un drum foarte lung și să își creeze o nouă perspectivă prin care să privească lumea din jur. Dragostea și dorul pe care cei doi frați îl simt față de mama lor, le oferă curajul și puterea necesară. Atunci când în joc este vorba despre o persoană dragă, problemele adulților capată o rezolvare chiar și prin ochii unor copii.
(Alexia Petruțu, Colegiul Național „Vasile ALecsandri” Bacău)
„Splendida cetate a celor o mie de sori”, de Khaled Hosseini
„Splendida cetate a celor o mie de sori”, Khaled Hosseini, editura „Niculescu”, anul 2020, traducere de Crenguța Napristoc.
Am aflat despre Khaled Hosseini, pentru prima dată, pe internet. Câteva citate în engleză din „Splendida cetate a celor o mie de sori” mi-au apărut în fața ochilor și am decis, pe loc, să citesc această carte. Bineînțeles, au mai trecut câteva luni până când am ajuns la acest roman, dar nu am regretat niciun moment alegerea de a intra în universul creat de Khaled Hosseini.
„Spledida cetate a celor o mie de sori” este întruchiparea vieții în Afghanistan, mai exact în Kabul, capitala ce se află într-un proces de autodistrugere tocmai din cauza luptelor ideologice interne. Cu o acțiune ce se desfășoară pe mai bine de patruzeci de ani, romanul este o adevărată epopee în care întâlnim multe personaje, cu un destin similar: Mariam și Laila sunt soțiile lui Rasheed, un om fără scrupule, ce crede în inferioritatea femeilor în societate.
Mariam este rezultatul unirii dintre o servitoare și un cunoscut om de afaceri. Cu o viață plină de greutăți și fără nicio bucurie în aproape toată existența ei, Mariam crede că poate să găsească un anumit grad de fericire alături de Rasheed, soțul ei în urma unei căsătorii forțate. Dar totul cade în ruină în momentul în care Rasheed îi impune lui Mariam să poarte burqa, bazându-se pe considerente religioase. Apoi, Mariam pierde o sarcină, iar viața și speranțele ei se năruie.
Pe de altă parte, Laila este fiica a două persoane ce s-au căsătorit din dragoste. Tatăl ei, un profesor concediat de comuniști, este un adevărat cărturar, dar are o înfățișare mai puțin masculină, dacă este să-i dăm crezare lui Rasheed. Laila trăiește într-o familie destrămată de conflictul militar din Afghanistan, după ce ambii ei frați sunt uciși pe front. Marea ei iubire, Tariq, fuge din Kabul, lăsând-o cu inima frântă. Mai mult, părinții ei sunt uciși într-un atac cu bombă, Laila ajungând singură pe lume. Însă, Rasheed, abia așteptând să profite de tinerețea și frumusețea Lailei, o cere în căsătorie. Laila acceptă, dar nu datorită motivelor știute de Rasheed, ci pentru că tânăra este însărcinată cu copilul lui Tariq. De aici, destinele lui Mariam si al Lailei se întretaie. Lupta lor pentru eliberare dintr-o căsătorie abuzivă fizic și emoțional este abia la început.
Astfel, pe fundalul unei țări fărâmițate politic, lupta pentru emancipare a femeilor este aproape stopată. Khaled Hosseini suprinde perfect această atmosferă, iar stilul său de scriere este plin de sensibilitate și lirism, prezentând într-un mod diferit războiul și cum acesta influențează viața.
Evelyn Marina Urucu, clasa a XI-a, Colegiul Național „Traian”, Drobeta-Turnu Severin.
Singur pe lume, de Hector Malot
,,Cărțile noastre. Cărțile care ne-au făcut oameni”
Am citit destul de multe cărți și nu am una favorită, dar dintre lecturile mele cele mai recente, cea din care am învățat cele mai multe lucruri este Singur pe lume de Hector Malot.
Autorul povestește despre un băiat orfan, pe nume Remi, care este vândut de către soțul doicii sale unui artist stradal. Copilul în vârstă de numai opt ani trece prin cele mai cumplite orori, trăind pe străzi, fără vreun adăpost și ajungând la limita supraviețuirii. Acesta decide să-și găsească familia pierdută, căutând-o ani la rând. Într-un final, reușește să-și întâlnească fratele și mama, descoperind că are rădăcini nobile.
Am selectat un citat care mi-a plăcut foarte mult: Dacă trăiești prezentul, repari trecutul și câștigi viitorul. Cu alte cuvinte, trebuie să fii focusat pe prezent, ca să te poți bucura de viață și frumusețile ei. Singur pe lume mi-a adus aminte de cartea Și soarele e o stea, de Nicola Yoon. În ambele texte am observat oglindirea unui principiu – că oricât de mult ne-am dori, unele lucruri nu pot fi schimbate. Uneori, trebuie să lași totul pe seama destinului și să iei o pauză de la problemele întâmpinate.
Din această carte atât de tristă, care are totuși un final fericit, am învățat să fiu recunoscătoare că am o familie care mă iubește și mă susține, că sunt sănătoasă și nu trebuie să-mi fac griji pentru ziua de mâine. Am descoperit, încă o dată, câtă putere au banii asupra oamenilor și câte nedreptăți există din cauza acestora. Am rămas foarte marcată de lupta continuă a personajului principal, dovedind o tărie de oțel. Am mai învățat că de multe ori soarta este prea crudă cu niște copii mult prea inocenți pentru lumea asta atât de rea: Remi nu are pe nimeni care să-i fie alături și să-i aline suferința, în timp ce fratele său nu se poate bucura de familie și bogăție, deoarece este răpus de boală.
Mesajul pe care îl transmite cartea Singur pe lume este că viața are nespus de multe suișuri și coborâșuri, că trebuie să te zbați la nesfârșit ca să-ți atingi țelul și că nicio faptă nu rămâne nerăsplătită, dar nu în ultimul rând, că nimic nu se compară cu adevărata dragoste de mamă.
Patricia Tamaș, cls. a VIII-a, Școala Gimnazială Nr. 11, Oradea
Cartea memoriei de Lara Avery
Sammie este o adolescentă care abia așteaptă să termine liceul și să-și facă un viitor departe de orășelul în care trăiește. Aceasta face parte din echipa de dezbateri a școlii, este o elevă model și își dorește să termine anul ca șefă de promoție.
Nimic nu-i poate sta în cale decât o boală foarte rară numită NPC, prin care Sammie începe să-și piardă memoria, iar această situație are să-i schimbe radical întreg viitorul.
M-a impresionat nespus de mult ambiția lui Sammie încă de la începutul cărții. Ea nu a încetat să lupte până la ultima suflare, era foarte determinată și absolut convinsă că va avea un viitor strălucit, dar eu am învățat că trebuie să ne oprim din a ne planifica viața pe care ne-o dorim, pentru a trăi viața ce ne așteaptă. Cred că Sammie nu a înțeles faptul că nu noi ne scriem destinul, nu poți hotărî ziua în care vei muri și nu poți schimba realitatea.
Încă de când am citit rândurile de pe ultima copertă a cărții, mi-a rămas în minte această descriere: „O carte sinceră, amuzantă și dulce-amăruie. O lectură chiar de neuitat.”.
La final, moartea lui Sammie te izbește precum un tzunami. Știai ce avea să se petreacă, dar sperai ca lucrurile să capete o întorsătură care să schimbe radical situația.
Sammie nu a pierdut lupta cu boala. A câștigat-o, cu toate că majoritatea lumii ar spune că nu există suferință mai mare decât moartea. Eu sunt de părere că decât să te zbați între viață și moarte pe lumea aceasta, mai bine îți petreci veacul … în lumea de … dincolo…
Tamaș Patricia, cls. a VIII-a, Școala Gimnazială Nr. 11, Oradea
Comentarii recente