oct. 1, 2022 |
În cartea „Ivan cel fără de seamăn„ de Katherine Applegate, este vorba despre o gorilă care se numea Ivan. Acesta era capul de afiș în arena circului din Mallul Big Top. Lui Ivan îi plăcea să deseneze, să simtă căldura soarelui pe burtă, să se uite la desene animate și să stea de vorbă cu prietenii lui: Stella, un elefant, Bob, un câine vagabond și Julia, o fetiță de zece ani. Totul se schimbă o dată cu venirea micuței Ruby, puiul de elefant care trebuia să treacă, ca toți ceilalți, prin chinul dresurii. Gheara, nuiaua cu cârlig, va trezi în Ivan furia adevărată, menită s-o protejeze pe Ruby? Oare va reuși Ivan să-și respecte promisiunea de a-i oferi lui Ruby un loc unde să fie fericită? Continuarea poveștii o veți afla citind cartea și descoperind minunatele aventuri lui Ivan cel fără de seamăn. Ce mi-a plăcut cel mai mult la această lectură a fost faptul că a fost redată din perspectiva lui Ivan, la persoana întâi, astfel a reușit să îmi transmită mai profund toate emoțiile și durerile, pe care le simțea atunci. Consider că Ivan este o gorilă blândă, sufletistă, capabilă de o empatie pe care rar o putem găsi chiar și la oameni. Povestea lui Ivan este una emoționantă, dureroasă, ne vorbește de speranță, frumusețea prieteniei, recâștigarea încrederii, voință și vise. Din această poveste consider că am învățat o sumedenie de lucruri noi, importante, care mă vor ajuta în viață. În carte, am remarcat câteva citate frumoase și utile:
*„Oamenii te pot lua uneori prin surprindere”
* „am înțeles pe dată că trebuia să-mi uit trecutul dacă voiam să am un viitor”
*„promisiunile te leagă pentru totdeauna”
*„amintirile sunt prețioase, datorită lor știm cine suntem”
*„dacă îți dai timp suficient, te înveți cu aproape orice”
*„cred că cel mai greu lucru atunci când ești părinte, e să-ți ferești copiii de orice rău, să-i protejezi”
Vă recomand cu drag să citiți cartea „Ivan cel fără de seamăn” de Katherine Applegate.
Maya Carla Popa, clasa a-VI-a, Școala Gimnazială Nr. 11, Oradea
oct. 1, 2022 |
Cartea “Înneguratul început” este primul volum al seriei din care face parte. Aceasta ne împărtăşeşte începutul poveştii tragice a celor trei fraţi Baudelaire. Violet, Klaus şi Sunny sunt nişte copii încântători şi inventivi, dar mai sunt şi foarte ghinionişti .
Evenimentele triste din viaţa acestora încep într-o dimineaţă pe când aceştia se aflau la plaja Nisipurile Nesărate. Cei trei locuiau împreuna cu părinţii lor într-un conac superb în inima unui oraş murdar şi forfotitor. În acea dimineaţă tristă şi mohorâtă aceştia aveau să primească vestea cumplită că părinţii lor au murit într-un incendiu chiar la conacul familiei de la domnul Poe, un prieten de familie. În urma morţii părinţilor, aceştia au rămas singurii moştenitori ai imensei averi a familiei Baudelaire.
Pentru că nu aveau unde să se ducă, domnul Poe a decis că cei trei fraţi vor fi daţi în grija unui unchi îndepărtat, pe nume Contele Olaf. Olaf era un om negru la suflet şi hain care avea să le facă acestor copii numai neplăceri doar pentru a pune mâna pe averea lor. Le dădea sarcini de făcut, inimaginabil de grele pentru nişte copii. Fraţii trebuie să dea dovadă de inteligenţă şi iscusinţă pentru a dejuca planurile malefice ale unchiului lor.
Într-un final, aceştia descoperă ce pune la cale cu adevărat Contele Olaf şi reuşesc să scape din ghearele lui malefice, dar nu pentru mult timp.
Maria-Luisa Budău 
oct. 1, 2022 |
„Viața ca o pradă”, Marin Preda, editura „Marin Preda”, anul 1993.
Ador să citesc scriitura lui Marin Preda, iar Viața ca o pradă mi-a reconfirmat aprecierea mea pentru autorii români. Revenirea mea spre Preda a început dintr-un imbold de moment. Am luat, pur și simplu, Viața ca o pradădin bibliotecă și m-am lăsat purtată de cuvinte în poveste.
Preda începe prin a-și prezenta copilăria, cu întâmplări tipice unui sat din Câmpia Română. Tânărul Preda are, încă de la început, aspirații înalte. A dorit să meargă la școală, să devină profesor, să fie recunoscut. Această dorință îl împinge spre meleaguri necunoscute, la școli din Transilvania și din București, fără a reveni în satul natal. Aceasta depărtare de rădăcini a avut, ca principal motiv, relația deficitară dintre Preda și tatăl său. Asemănarea dintre acesta din urmă și Ilie Moromete, personaj al romanului Moromeții, este ușor de sesizat, iar, spre finalul cărții, chiar Marin Preda recunoaște că reîntoarcerea în zilele copilăriei sale a reprezentat un punct de sprijin în opera acestuia.
Clarificând acest aspect, ne este mult mai ușor să înțelegem procesul de scriere descris în Viața ca o pradă. Marin Preda prezintă confruntarea din mintea unui scriitor, atunci când trebuie să creeze, dar inspirația nu îl găsește. Din cuvintele sale, realizăm că actul de a scrie este o artă, care trebuie tratată ca atare. Tocmai de aceea, Marin Preda reușește să poarte cititorul în prezent, în trecut și în viitor, prin toate sferele sociale și politice. Întâlnirile cu legionarii, cu comuniștii, cu simplii muncitori în fabrici sau cu oamenii de cultură bucureșteni își păstrează autenticitatea și actualitatea, în ciuda a mai bine de jumătate de secol care ne desparte de momentul scrierii romanului.
Astfel, nu putem să nu afirmăm că aceastăcarte este o capodoperă. Dacă ar fi să fac o comparație, am iubit Viața ca o pradă la fel de mult precum Delirul și Moromeții. Prezentând o societate fărâmițată, Marin Preda reușește să surprindă toate tipologiile umane și le plasează într-un cadru ce nouă, generației născute și crescute în democrație, ni se pare de neînchipuit, dar care este o realitate, încă, prezentă în lume.
Evelyn Marina Urucu, clasa a XI-a, Colegiul Național „Traian”, Drobeta-Turnu Severin.
sept. 29, 2022 |
Recenzie de carte⭐
,,Ickabog’’ de J.K. Rowling
Titlul Ickabog…sună ca un nume de dinozaur, nu?
Ei bine, este ceva asemănător. Ickabogul este un monstru, care există, care îi mănâncă doar pe cei care cred în el. Înfățișarea acestuia este diferita pentru toți, fiecare își imaginează creatura de care îi este cel mai mult frică.
Poate că unii sunt atrași de autoarea cărții, fiind vorba de binecunocuta serie ,,Harry Potter’’.
Alții citesc descrierea și poate se înfricoșează îndeajuns sa fie curioși să afle cine este Ickabog…Dar sunt si cei care nu dau importanță acestor informații pentru că vor sa știe conținutul, personajele,
acțiunea… Și de aceea, vă prezint un element care vă poate stârni curiozitatea…La maximum!
Mai ales pentru pasionații de istorie, această carte poate arăta un aspect al Evului Mediu, printr-o maniera… mai copilărească. Aceasta carte nu face parte din categoria ,,Istorie’’ de la Arthur, dar euam asociat-o cu lectia de istorie,despre Reformă si Contrareformă. Acest eveniment a avut loc prin secolul al XVI-lea. A reprezentat o miscare socio-politică si ideologică, îndreptată împotriva Bisericii Catolice. Această inițiativă a venit din partea oamenilor educați,care și-au dat seama de nedreptățile din jurul lor. Chiar dacă Contrareforma nu a învins Reforma, foarte mulți oameni bănuiți de trădare față de biserică și lipsa credinței în Dumnezeu au cazut în mainile Inchizitiei fiind omorâți.
Ceva foarte asemănător are loc și în cartea noastră. Ickabog începe doar ca un zvon, o poveste de adormit copiii. Dar, atunci când câțiva mocirloveni vin cu plângeri la Regele Fred cel Neînfricat, sfetnicilor Stupitu și Clapon li se aprinde beculețul ideilor. Aceștia ajung să îi facă pe toți cetățenii dinCornucopia, o țară perfectă și plină de voioșie înainte, să creadă în Ickabog. Cei ce dadeau dovada de trădare, cei care nu credeau în Ickabog, care și-au dat seama ca ceva este putred la mijloc, erau … vă dați voi seama! Toate acestea până când cea mai vestita bucatareasa din Ecleria… a făcut prăjituri… glumesc… veți afla voi ce a făcut… Aceasta carte este un rollercoaster emoțional, o aventura pe care o traiește oricine se distreaza printre paginile sale. Chiar de numele personajelor sunt oarecum comice, acestea sunt nemaipomenite, ele sunt cele care te fac să nu lași cartea din mână.
Vrei să știi dacă Ickabogul chiar există? Atunci, va trebui să citești singur cartea, pentru că eu nu vreau sa descopere Lord Stupitu că îi sunt necredincioasă și împrăștii secretele!
sept. 29, 2022 |
Aceasta este prima carte scrisă de Mircea Eliade. A fost creată în anul 1920, dar publicată doar in anul 1989.
În această carte este vorba despre viața autorului in perioada liceului, adolescenței.
Acesta povestește în detaliu propriile sale trăiri, în ideea de a le arăta cititorilor că nu sunt singuri in anumite situații dificile. Ne povestește despre greutățile întâmpinate la anumite materii si despre corigență, despre prietenii lui, prima sa indrăgosteală, și fel si fel de peripetii.
Este o carte interesantă, care atrage atenția chiar și celor care nu citesc in general de plăcere, le poate schimba opinia despre citit acestora.
Recomand această carte publicului larg, dar mai ales adolescenților liceeni, tinerilor adulți, deoarece este o carte care este puțin mai greu de perceput pentru micii cititori, si consider ca cei din categoriile menționate vor fi cei mai atrași de aceasta.
sept. 29, 2022 |
Cartea pe care urmează să v-o prezint se numeşte „Grădina Secretă” şi este una dintre operele literare clasice, scrise şi publicate în secolul trecut, mai precis în 1911.
În carte este vorba despre o fetiţă bolnăvicioasă şi nu chiar amabilă cu cei din jurul ei. Numele ei era Mary Lennox şi locuia în India. Faptul că provenea dintr-o familie bogată şi că era o fire foarte răzgâiată o făcea pe Mary să nu fie conştientă de tot ce are, ci era urâcioasă mai tot timpul. Din cauza unei epidemii de holeră, Mary rămâne orfană şi este trimisă la conacul unchiului său din Anglia, Archibald Craven, unde micuţa răzgâiată nu are habar cât de mult îi va schimba viaţa acea mutare. Între timp, studiind casa bizară a unchiului său, Mary îl întâlneşte pe verişorul ei, Colin Craven, un băieţel la fel de bolnăvicios ca şi ea. În acel moment, suferea de o boală rară, foarte greu de tratat, dar cunoscând-o Mary şi întâlnindu-se zilnic cu ea pentru discuţia zilnică de prânz îți schimbă părerea inițială despre fată. Într-o zi, pe când Mary se plimba prin grădina de legume a unchiului său, o pasăre micuţă, dar adorabilă îi atrage atenţia, anume un măcăleandru. Aceasta, fascinată de penajul de un roşu aprins al păsării, îl urmăreşte din zbor, până ce dă de o poartă secretă. A doua zi, Mary îi spune lui Colin despre descoperirea ei şi îl convinge să vină cu ea şi să deschidă poarta. Zis şi făcut. Cu ajutorul lui Dickon, fratele mai mic al Marthei, menajera lui Mary, cei doi îl strecoară afară pe Colin şi se îndreaptă către grădina secretă găsită de Mary, deschizând porţile secrete. Şi uite că, găsind grădina secretă printr-un eveniment hazliu, Mary se schimbă radical din fetiţa îndărătnică într-una care zâmbeşte fericită şi care îşi face prieteni uşor.
Intrând cu Mary în grădina ei secretă, care se poate spune că a devenit, uşor uşor, lumea ei magică, asistăm la schimbare ei în bine, de aici şi învăţătura pe care am tras-o, că niciodată nu e prea târziu să-ţi schimbi atitudinea faţă de ceilalţi. Pentru asta, trebuie să-i mulţumim lui Frances Hodgson Burnett pentru că ne-a ajutat să învăţăm lucruri folositoare în viaţa de zi cu zi şi pentru faptul că, în acelaşi timp, ne-am cufundat într-o lume magică, ce n-o vom uita niciodată. – Alexandra Lupaş, clasa a VI-a, Şcoala Gimnazială „Oltea Doamna” Oradea.
Comentarii recente