sept. 29, 2022 |
Cartea „Visătorul” este povestea vieţii unui băieţel, pe nume Peter. După numele cărţii, Peter era o fire taaare visătore. Aş spune că de multe ori visa cu ochii deschişi la diferite fabulații din capul său. Haideţi să vedem ce se află, de fapt, în mintea visătoare a lui Peter.
Peter a avut parte de mai multe aventuri decât am avut noi în întreaga viaţă. Toate visele lui au o legătură aparte între ele, dar care nu e atât de vizibilă la prima citire. Iată câteva dintre visele lui: când păpuşile surorii lui, Kate, au prins viaţă şi l-au atacat; când a făcut schimb de corpuri cu bătrâna sa pisică; când i-a făcut pe părinţii lui şi pe Kate să dispară cu crema invizibilă; când a prins hoţul care bântuia de câtva timp cartierul său, pe doamna Goodgame; când a devenit mare bătăuş pentru o clipă şi şi-a dat seama cât de stresant este să fii unul; când a făcut schimb de corpuri cu bebeluşul Kenneth şi l-a înţeles de ce este atât de tentant să faci lucruri pe care nu le vrei; sau când a gustat din viaţa de adult şi când a aflat ce e dragostea cu adevărat. Toate aceste vise au un punct comun: pe el. Faptul că Peter apare în toate visele ne arată că nu erau visele cele pe care le visăm cu toţii noaptea, nu. Sunt vise care au un sâmbure de adevăr în ele.
Asta ne învaţă Peter, că nu trebuie să ne ferim de vise, dacă ele vin la noi. Ba mai mult, ele ne întăresc imaginaţia, atâta timp cât nu o faci cu ochi deschişi. Dacă vreţi să faceţi şi voi parte din poveştile şi invenţile lui Peter, atunci cufundaţi-vă în lumea unde imaginaţia prinde viaţă! – Alexandra Lupaş, clasa a VI-a, Şcoala Gimnazială „Oltea Doamna” Oradea.
sept. 29, 2022 |
Cronicile din Narnia” – o serie de șapte volume a scriitorului irlandez C. S. Lewis, scrisă la jumătatea secolului trecut. Narnia este un tărâm magic unde animalele au conștiință umană, unde apele și copacii prind viață, unde trăiesc pitici, centuri, fauni, uriași și misterioșii, dar pesimiștii, oameni-de-mlaștină.
Fiorosul animal de astăzi, leul, în Narnia, are rolul de viteaz, înțelept, apărător al celor buni. Astfel, leul Aslan, creatorul tărâmului, va fi mereu gata să-i ocrotească pe purtătorii de lumină, dreptate și adevăr. Aslan a creat Narnia ca un tărâm al fericirii.
Această lume nu a rămas însă mereu un ținut al fericirii. Au pătruns forțe ale răului încă din zorii timpului. Narnienii au fost nevoiți să lupte cu: vrăjitoare, uriașii cei răi, telemarini și calomerani pentru a-și păstra libertatea dar, de fiecare dată, Aslan a adus copii ce îndreptau lucrurile și care au ajuns regi și regine. Narnia este o lume în care doar copiii pot pătrunde. Nu trebuie să căutați portaluri magice către lumea ei, e nevoie doar să vă gândiți și veți ajunge acolo cât ai clipi. Ați trăi aceleași întâmplări și sentimente ca fiecare personaj: animal, pitic, faun sau centaur.
Când le-am citit a doua și a treia oară am realizat că merită toată atenția. „Cronicile din Narnia” este o carte nepieritoare, ce cred că va dăinui veacuri și va încânta sute de generații. Chiar dacă au fost scrise în secolul trecut paginile acestor cărți îi vor impresiona până și pe fanii lui „Harry Potter”.
Recomand aceaste cărți tuturor copiilor sau adulților ce vor să se detașeze de lumea prezentă și să trăiască în magicul tărâm al Narniei unde bunătatea e răsplătită înmiit. Când veți citi aceste cărți nu le veți mai putea lăsa din mână! (Andrei Marius Țiplic, clasa a V-a A, Colegiul Național ”Gheorghe Lazăr”, Sibiu)
sept. 29, 2022 |
“Încearcă să fii fericită. Nemernicii aceia nu vor suporta fericirea ta.”
Acum o săptămână am terminat cartea aceasta şi, chiar dacă la început eram puţin sceptică, până la final a ajuns să-mi placă foarte mult.
Cartea tratează un subiect sensibil, anume bullying-ul – un fenomen din ce în ce mai des întâlnit şi pentru care, din păcate, nu se găsesc întotdeauna soluţii potrivite, la timp.
La un an după atentatele din 11 septembrie 2001, Shirin este agresată atât verbal, cât şi fizic doar pentru că aparţine unei anumite rase, are o anumită religie şi poartă o anumită vestimentaţie. Se tot mută împreună cu familia ei dintr-un oraş în altul, în speranţa unui viitor mai bun, iar la un moment dat, Ocean James apare în viaţa ei şi totul se schimbă. Cei doi tineri provin din lumi total diferite, iar pentru Shirin a devenit aproape imposibil să creadă în sinceritatea altcuiva, să aibă din nou încredere în ceilalţi.
Oare va reuşi Shirin să fie ea însăşi? De câtă iubire, bucurie şi speranţă este nevoie pentru ca, dincolo de suferinţă, să ne putem găsi un nou drum, să ne recăpătăm încrederea în oameni, în noi înşine? Tahereh Mafi încearcă să deschidă, în sufletul cititorului, o fereastră către răspunsul la aceste întrebări.
sept. 27, 2022 |
Țineți minte o frază? Sigur că o să o țineți minte, pentru că s-ar putea să fie utilă, mpcar când o să aveți o zi grea la matematică: „Mie, culmea culmilor mi se pare că trebuie să rezolv tot felul de probleme și de ecuații despre care nu cred că or să îmi fie de folos vreodată. Că doar nu n-o să mă fac matematiciană!’’
Cartea a primit Mențiunea specială a juriului la Concursul de manuscrise Polirom Junior, ediția 2018. Îmi vine mai greu să înțeleg de ce. Cartea a fost amuzantă, dar nu am înțeles nimic. Adică, nu știu cum să spun, am înțeles cuvintele, am înțeles cam ce ar trebui să se întâmple cu personajele, dar nu am înțeles ce este această carte, care e șpilul din spatele construcției, dacă este un vis, sau dacă lucrurile se întâmplă așa (în sensul unei povești fără coordonată temporală bine structurată)… Dacă este un joc pe calculator. Dacă este plasată într-o alta lume/dimensiune… distopie? Mie mi s-a părut un pic nebună cartea asta. Mai e de lucrat la coordonatele spațio-temporale, zic eu, pentru că autoarea a lăsat prea multe puncte de suspensie la acest aspect. Mie, cititor fiind, nu îmi place să decid sau, mai rău, să rămână atât de ambiguu totul. Firul narativ este un fel de copiere după „Alice în țara minunilor”, dar mult mai ciudată. Cred că titlul ăsta a fost ales ca să aibă marketing bun, căci copiilor le plac dragonii.
Cartea începe cu viața unei fetițe care nu își înțelege părinții. Aceștia o întreabă dacă vrea să se joace la calculator, iar ea le spune că nu vrea și că vrea să vadă niște știri. Noaptea, fetița nu poate să doarma și a văzut cum a venit un vânt, iar părinții ei au dispărut. S-a întâlnit prima dată cu Cavalerul (la final s-a dovedit că acesta era Mugur – băiatul care își dorea să devină cavaler), apoi s-a întâlnit cu dragonul Smoc Gălbui. Fetița a plecat împreună cu cei doi să își caute părinții, dar Smoc Gălbui le-a propus ca el și cavalerul să meargă pe o partea a drumului, iar fetița pe cealaltă.
De aici, firul întâmplărilor seamănă mai degrabă cu un joc video: fetița a mers foarte mult și a obosit; a trecut pe lângă o poiată de găini și găina i-a spus că are un loc liber în care se poate odihni. Apoi, la un han l-a găsit pe prietenul ei, care nu mai știa cine este și spăla un pahar. Pentru a găsi ieșirea spre casă, fata a început să primească indicii. Și așa a ajuns să vorbească cu un pește care vedea totul invers, apoi cu un copac, apoi cu un măgar care avea mâini și care era regele animalelor. Apoi a fost foarte trăsnit când a vorbit cu un aligator care își spăla picioarele într-un lighean. Apoi a vorbit cu un porc spinos care stătea în fața casei lui, fără să intre, pentru că el aștepta să se întoarcă acasă (bizar!). Apoi fata a urmărit o barză și, pe coridor, a fost luată de un trol care a ținut-o prizonieră alături de prietenii ei într-un palat. Niciunul dintre ei nu își amintea de unde veneau și cine sunt. Apoi a observat niște statui ce arătau ca ei, dar mult mai rău. Au reușit să fugă de statui cu norul și au început să caute drumul către casa. Au vorbit cu un sac și au descoperit cuvintele magice „Bună ziua”, „Bună seara”.
Până la urmă, s-au întors la castelul păzit de troli unde au fost atacați și au ajuns acasă la un trol. Aici a descoperit că trolii sunt părinții ei, doar că statuile de piatră i-au pus pe părinți să se deghizeze. Apoi a venit din nou Smoc Gălbui și au zburat acasă…
Romanul seamănă cu „Alice în țara minunilor” și cu „Războiul solomonarilor”, dar „Războiul solomonarilor” a fost mult mai frumoasă, firul poveștii a fost mult mai îngrijit și fiecare detaliu era plasat astfel încât să observi și să îți explici legătura din carte. În cartea asta am facut-o lată, că nu am înțeles ceva: toate acestea se întâmplă în visul fetei? E o alegorie, ca la fabule, ca să învățăm că nu trebuie să ne pierdem mult timp pe calculator? Sunt întâmplări ale unui roman distopic sau ale unui basm-roman? Personajele par să fie amestecate la întâmplare din tot felul de povești și de jocuri video pentru copii, acesta fiind primul defect pentru care nu recomand cartea. Defectul 2 – a copiat „Alice în țara minunilor” ca atmosferă și fel de a „încâlci” lucrurile. Defectul 3 – niciun capitol nu seamănă cu celălalt, legătura, trecerea între ele e șubredă. Și cred că sunt furate mai multe idei din alte cărți.
sept. 27, 2022 |
„Necredincioasa”, Ayaan Hirsi Ali, editura „RAO”, anul 2011, traducere de Maria Dobrinoiu.
Ayaan Hirsi Ali nu este doar o femeie musulmană care își spune povestea, ea este un politician abil, o susținătoare a drepturilor femeilor și cea care condamnă practicile traditionale de mutilare în rândul copiilor și adulților. În „Necredincioasa”, Hirsi Ali prezintă nu doar viața sa, ci explică problemele cel mai adânc înrădăcinate ale acestei religii monoteiste, fără a-i condamna, însă, pe adepții ei.
Tânăra Ayaan, fiica unui influent politician, se naște în cel mai nepotrivit moment: este vremea războiului civil din Somalia. Crescând într-un cămin abuziv, cu un tată mai mult absent, Ayaan oscilează între a-l urî pe Allah și a-l idolatriza. Chiar dacă este victimă a mutilării genitale, Ayaan dorește să își trăiască viața. Orice pornire de rebeliune îi este diminuată de mama sa, ce consideră că orice păcat al fiicei se va abate și asupra ei.
Plecând din Somalia spre un trai mai bun, familia Hirsi Ali ajunge în Arabia Saudită, unde islamismul extrem îi șochează până și pe cei mai musulmani somalezi. Apoi, urmează mutările în țări „păgâne”: Etiopia și Kenya. Totul se continuă cu drame familiale: nunți forțate, fugi în Occident și, cel mai important, cu ajungerea lui Ayaan în Olanda, unde primește șansa de a avea o nouă viață. Însă, bucuria este de scurtă durată. Atacurile teroriste ce o vizează pe Ayaan nu fac decât să aducă opinia publică de partea ei, iar fanaticii să fie condamnați. Olanda este zguduită de asasinate, de bătăi și violuri. Iar Ayaan se află în mijlocul lor.
„Necredincioasa” este un roman autobiografic ce merită citit. Conținând atât de multe informații despre islam și folclorul somalez, această carte poate fi considerată chiar un dicționar. Viața lui Ayaan Hirsi Ali mi s-a revelat în cel mai minunat mod. Simțeam nevoia de o lectură care să mă emoționeze când am ales-o din bibliotecă. Dar, în niciun moment, nu m-am așteptat să devină un roman care trebuie citit de orice persoană doritoare să îsi facă o opinie sinceră despre ce înseamă a fi refugiat de religie islamică și femeie, în același timp.
Evelyn Marina Urucu, clasa a XI-a, Colegiul Național „Traian”, Drobeta-Turnu Severin.
sept. 27, 2022 |
„Fructele mâniei”, John Steinbeck, editura „Adevarul”, anul 2011, traducere de Dumitru Mazilu.
M-am reîntâlnit cu John Steinbeck la exact patru ani după ce am citit „Șoareci și oameni”, o adevărată capodoperă literară. Însă, de această dată, am descoperit „Fructele mâniei”, un roman dureros de adevărat, despre un subiect prea puțin mediatizat: urmările crizei economice a anilor 1920, suprapuse cu dezastrul ecologic ce a afectat toată preeria americană.
Protagoniștii sunt o familie din Oklahoma, care dorește un trai mai bun și, astfel, decide să plece spre „țara făgăduinței”: California, singurul stat american care nu fusese afectat de furia naturii. Familia Joad pornește la drum, dar acest grup atipic (un fost deținut, un preot scos din funcție, doi îndrăgostiți, părinți dornici de îmbogățire, bunici sceptici și tineri aventurieri) se împuținează văzând cu ochii. La finalul călătoriei apare întrebarea: „Noi ce facem acum?” la care nu poate să răspundă nimeni.
Steinbeck ne poartă prin taberele de muncitori, pe plantații de bumbac și de piersici, prin secetă și prin furtună. Facem cunoștință cu corupția din clasa politică americană si cu cruzimea poliției californiene. Cu stilul său brutal, caracteristic, Steinbeck nu menajează cititorii și prezintă realitatea așa cum este ea, fără a îndulci adevărul.
Cred că tocmai de aceea „Fructele mâniei” mi-a plăcut atât de mult. Lăsând la o parte povestea tragică a familiei Joad, romanul este o lecție de istorie, prea puțin cunoscută, mai ales, de americani. Cunoașteam în mare parte modul cum Statele Unite ale Americii au fost lovite de Marea Criză, dar „Fructele mâniei” nu este un tratat de istorie, ci prezintă, inclusiv, disperarea, foamea, durerea și deznădejdea oamenilor. Deși Steinbeck lasă un final deschis, putem realiza că aceste „fructe ale mâniei”, menționate de nenumărate ori în roman, devin cruciale în viitoarea societate americană.
Pot doar să îndemn pe oricine să citească această carte. În final, „Fructele mâniei” nu dezamăgește cititorul în niciun fel, iar Steinbeck continuă să scrie pentru suflete într-un mod lejer, ironic, dar plin de durere.
Evelyn Marina Urucu, clasa a XI-a, Colegiul Național „Traian”, Drobeta-Turnu Severin.
Comentarii recente