sept. 26, 2022 |
„Mizerabilii”, Victor Hugo, editura „Adevarul Holding”, anul 2011, traducere de Nicolae Constantinescu.
După o îndelungată absență, în timpul căreia pot spune că am avut parte de experiențe diverse, de-a dreptul minunate, revin cu o altă recenzie. De această dată, „Mizerabilii” este romanul care m-a marcat și pe care aș dori să îl popularizez, mai ales în rândul tinerilor.
Deși are aproximativ 1500 de pagini, împărțite în trei volume, și arată destul de intimidant, pot spune că Victor Hugo este un maestru în arta scrisului: nu simți cum trec paginile, iar, la final, ai dori ca povestea să continue la nesfârșit. Prima dată, m-am întâlnit cu Victor Hugo la vârsta de zece ani, când citeam „Nôtre Dame de Paris”, care mi-a plăcut într-o anumită măsură. Presupun că descrierile lungi m-au făcut să iubesc mai puțin stilul de scriere și mai mult povestea din spatele cuvintelor, dar în „Mizerabilii” nimic nu ar fi fost la fel dacă Victor Hugo nu ar fi descris cu lux de amănunte contextul social, politic și economic al vremii.
Suntem transpuși în deceniile de după Revoluția Franceză, marcate de o secetă și de o foamete cruntă. Jean Valjean, protagonistul, este eliberat din închisoare, după ani petrecuți după gratii, din cauza faptului că furase o pâine pentru a-și hrăni nepoții și sora. Cu cartela galbenă în mână, semnul unui fost deținut, lui Valjean îi este imposibil să găsească un loc de muncă. După ce este găzduit în casa unui preot binevoitor, Valjean crede că nu mai există nicio speranță: trebuie să fure pentru existența lui. Dar preotul îi schimbă părerea și, de aici, totul continuă în mod organic: Jean Valjean devine o persoana nouă, chiar dacă nu are aceeași identitate.
Fantine este o fată săracă, extrem de frumoasă, cu un destin sumbru. Făcând sacrificii inimaginabile pentru fiica sa, Cosette, Fantine devine un simbol al tăriei și al spiritului de sacrificiu. Iar Cosette, deși nu o cunoaște, trăiește după același cod moral, sub îndrumarea lui Jean Valjean.
În același timp, Marius Pontmercy este un tânăr idealist, care dorește să se găsească pe sine în toată această tevatură politică din Parisul anului 1832. Luptând într-o revoluție doar de dragul prieteniei, Marius dorește, cu adevărat, doar să își găsească iubirea.
Finalul este unul simbolic, caracteristic lui Victor Hugo. Moartea nu ocolește nici măcar pe cei mai virtuoși oameni, iar iubirea și speranța sunt lucrurile care reprezintă o familie, nu doar legăturile de sânge. Iar, la sfârșit, nu contează dacă ești doar un mormânt nenumit, ci dacă cei din jur te vor iubi chiar si după moarte.
„Mizerabilii” este o carte sfâșietoare, amuzantă, romantică și luminoasă, toate în același timp. Este un roman ce trebuie citit, indiferent de vârstă, tocmai pentru că prezintă adevaruri general valabile, cuprinde cele mai bune exemple de caractere umane și, în final, realizăm ca ai nevoie doar de iubire pentru a avea o viață frumoasă.
Evelyn Marina Urucu, clasa a XI-a, Colegiul Național „Traian”, Drobeta Turnu Severin.
sept. 25, 2022 |
#Cartile_de_Top_ale_Yasminei
Scoala_pentru_Bine_si_Rau
#Lecturiada_O_Carte_va_rog
#Cnmb
sept. 22, 2022 |
O plimbare printre rânduri
Romanul ,,Iarna lui Isidor’’ scris de Veronica D. Niculescu și ilustrat de Radu Răileanu este considerat continuarea romanului ,,O vară cu Isidor’’, cea mai cunoscută carte a autoarei. Apărut în anul 2020 la editura Polirom, volumul conține 216 pagini.
Consider că acest text este important atât pentru mine cât și pentru alți copii din această generație și cred că ar trebui să o citești și tu !
Un prim argument ar fi că această carte conține personaje animaliere și complexe, în special personajul principal, Isidor. El este un condor ce a evadat de la Zoo Băneasa cu ajutorul fetiței de 13 ani, Serena. A învățat să zboare, lucrul ce și-a propus Serena să îl ajute să facă atunci când au plecat la Sinaia (toate această se întâmplă în primul volum, O vară cu Isidor). După ce a învățat să zboare, Serena îl părăsește, iar acum este singur în sălbăticie. Fiindcă iarna se apropie, condorul își face o listă de priorități. Oamenii pot lua exemplu de aici, că dacă îți dorești ceva cu adevărat o să primești, însă trebuie să muncești pentru acel ceva, exact cum a făcut Isidor. De asemenea te învață cât de importantă e prietenia, cât de importanți sunt prietenii când ai nevoie de o reconfortare sufletească, de un schimb de idei valoroase, de un moment de încredere și iubire și cum să fii un prieten bun, apropiat, iubitor și dezinteresat, prin faptele pe care personajele din carte le fac. De exemplu: cum se împrietenește condorul cu corbul, cu buha bufnița și cu un câine mare și blând. Ei, împreună cu familia corbului, soția și cei șaptezeci și patru de copii, fac un gest incredibil de curajos și bun prin care arată altruismul și devotamentul pe care le au în suflet și ce putere a prietenie poate avea cineva/ un om/ un personaj. Textul este o alegorie despre prietenie.
În al doilea rând, volumul este cunoscut nu doar de elevii din clasele V-VIII, ci chiar și de elevii din clasele mai mici. Este o carte bună și pentru cei mai mici, deoarece în carte sunt multe ilustrații fascinante prin care copiii își pot construi o baza a unei viziuni pe care o au când citesc cartea, iar astfel li se dezvoltă imaginația și pot înțelege textul mai ușor. Romanul are multe poezii frumoase și încântătoare din care copiii se pot inspiră, își pot dezvoltă creativitatea sau poate chiar și iubirea față de animale și față de literatură. În carte se regăsesc și cântecele și ghicitori, la fel de frumoase și încântătoare ca poeziile care sunt de asemenea glumețe ,,Ce-ncepe cu S și se-ncheie cu A? O fi Serena?’’. Este o carte ușor de înțeles atât pentru copiii din clasele mai mari, cât și pentru copiii din clasele mai mici și îți poate captiva atenția foarte simplu, de la prima pagină .
Un ultim argument este că, deși animalele sunt umanizate, poți afla în paginile frumos illustrate cum trăiesc ele, unde și cât, plus alte informații despre viața și comportamentul păsăresc.. Dacă ești curios de acest lucru, cartea este potrivită pentru tine. Arată cum animalele vânează, cum mănâncă, ce mănâncă. Tot în această carte vei afla cum este să stai toată ziua închis într-o cușcă,exact cum stăteau animalele de la Zoo Băneasa, cum este să locuiești într-o pădure, exact cum trăia condorul, mai specific într-un copac până s-a mutat în casa părăsită a unui scriitor, cum animalele duc dorul de stăpânul lor, exact cum păsăroiul suferă de dorul unei copile după ce au călătorit împreună și s-au atașat unul de altul. De asemenea, dacă ești o persoană empatică, poți simți tristețea, dorul și sârguința condorului de a face bine, de a evita răul și poți înțelege mai bine prin ce trece Isidor, atașându-te de el, iar cu această legătură pe care o ai cu personajul principal, cred că vei primi o experiență de lectură mai bună, însă indiferent de tot ce am scris pe marginea cărții, conținutul ei este foarte captivant și înduioșător astfel încât nu vei regretă că ai citit-o.
În concluzie, textul ,,Iarnă lui Isidor’’ este un text important pentru mine și toți copiii din generația din care fac și eu parte, deoarece ne înduioșează, ne înmoaie inima, ne putem inspiră din el, ne oferă, în final, idei despre cum să scriem scrisori expresive sau chiar cărți, ne dezvoltă creativitatea și, nu în ultimul rând, aflăm ce fac animalele pentru a supraviețui dorului de cineva foarte drag de care te-ai atașat și pe care nu îl vezi mult timp. Alexandra Morodan, VIII
sept. 22, 2022 |
Textul Platanos este un text scris pentru manual. Având restricții de lungime, autoarea Doina Ruști a tăiat câteva fragmente din narațiune. Textul Platanos este o alegorie plante-adolescenți, tema textului este prietenia, adevărata prietenie, iar ideea centrală este ,, la umbra marilor copaci nu cresc decât buruieni.”
Consider că proverbul ,,Prieteni noi să-ți faci, dar de cei bătrâni să nu te lasi” este foarte potrivit cu finalul narațiunii Platanos de Doina Ruști.
În primul rând, vedem cum Sisinel își părăsește vechii prieteni în schimbul unuia recent, numit Platanos, ,,un tip iluminat de acea clemență interioară” care îi uimește cu povestirile lui, îi fascinează prin limbaj și expresivitate și le acaparează atenția. ,,Îmi doream să îl ascult, dacă s-ar fi putut ore în șir, mai ales să-i pun acele întrebări pe care nu îndrăzneam să le pun altcuiva.” ,, Nu îndrăzneam să-l întrerupem, iar noaptea, în loc să dormim, ne gândeam la ceea ce ne spusese.”
Transformările prin care trec cei doi prieteni îi provoacă suferință lui Sisinel astfel că își dă seama că ideea de a-i abandona pe ceilalți prieteni nu a fost una prea fericită.
În al doilea rând, observăm din text că vechii prieteni ai lui Sisinel, Vio și Năsosu, nu l-au uitat, sunt și ei aduși lângă Platanos și Sisinel, făcându-l pe acesta fericit. „Prin lumina cețoasă, zăream culorile dimprejur cu o plăcere imensă. Vocea pe care n-o mai auzisem demult era a lui Vio, iar nu departe de mine se înșirau ceilalți, vechii mei prieteni.”
Potrivit argumentelor prezentate, proverbul ,,Prieteni noi să-ți faci, dar de cei bătrâni să nu te lasi” este perfect de asociat cu finalul narațiunii. ( Radu Gibescu , Liceul Tehnologic Electrotimiș, clasa a-VIII-a)
sept. 22, 2022 |
Sub aripa lui IsiDor
Pentru sufletul meu, O vară cu Isidor este o carte care sensibilizează , atinge sufletul oricărui copil. De asemenea, acest text este foarte important atât pentru mine, cât şi pentru cei din generația mea. Această carte deschide orizontul imaginației, cu ajutorul ei am învățat cât este de important să fii bun. Autoarea cărții ,Veronica D. Niculescu este cunoscută si pentru publicarea cărții Iarna lui Isidor, al doilea volum al acestei serii și, mai nou, pentru Pescărușul de la geam, volum lansat în aprilie, 2022, la Timișoara.
Un prim argument ar fi acela că în text putem observa valorile prieteniei strânse dintre Serena si condorul Isidor. Cu cât am avansat în a citii această carte, pătrundeam in lumea fascinantă a celor doua personaje, trăiam împreună sentimente de îngrijorare, prietenie cât şi de mila. Aveam fel si fel de emoții, plăcute si mai puțin plăcute. Un lucru remarcabil al acestui roman este faptul că a fost scris din perspectiva unei fetițe de doar treisprezece ani, ceea ce mă duce cu gândul la o asemănare între mine şi ea.
Un al doilea argument ar fi că textul ne învață cât de importantă este încrederea , autoarea, Veronica D. Niculescu , le-a insuflat-o celor două personaje, încă din prima zi in care s-au întâlnit.
De asemenea, aceasta carte ilustrează personificarea, îi atribuie lui Isidor însuşiri umane. Acesta putea sa scrie, sa citească şi chiar să se roage.
În al treilea rând, această carte descrie peisaje frumoase din țara noastră şi aspecte importante de la Castelul Peleş. Totodată, arată cum mereu Serena îl ia pe Isidor oriunde cu ea, l-a ascuns sub pat, l-a purtat chiar şi în bagaj. Ea a făcut tot posibilul ca Isidor sa fie bine, ceea ce este un exemplu foarte bun pentru copii din generația mea.
Așadar, aceasta carte îţi poate deschide noi căi pentru acest tip de lectură, totodată aici am învăţat cât de puternica poate fi prietenia dintre un om și un animal. Vă recomand călduros să o citiţi, astfel vă veți împrieteni și voi pentru multtimp cu un condor care vă atinge sufletul cu aripa lui.
Csiki Karina, VII, Liceu Tehnologic Electrotimiș, Timișoara
sept. 22, 2022 |
O prietenie sinceră în lumea lui Isidor
Theodora Docolin
Temele acestei cărți sunt prietenia și călătoria.
Consider că această carte scrisă de Veronica D. Niculescu, este potrivită pentru orice vârstă deoarece ne vorbește despre tema prieteniei, din care toți putem învăța câte ceva. În clasa a-VIII-a la examen textele din subiectul de examen pe tema călătoriei și a prieteniei pot fi asociate cu succes cu acest text.
Această carte este captivantă și interesantă, plină de duioșie, aventură și sentimente pozitive. Prietenia dintre cele două personaje Serena și Isidor este o prietenie strânsă, adevărată și loială.
În această carte este vorba despre o fetiță, Serena, în vârstă de 13 ani, care locuiește împreună cu familia sa în București. Serena este pasionată de fotografii și de plante. Ea se hotărăște să îl salveze pe Isidor, condorul, cel mai bătrân locatar de la Zoo Băneasa, după ce vede știrea de la televizor cu moartea bătrânului cimpanzeu locatar de acolo.
Serena și familia ei merg împreună la Zoo să îl vadă pe condorul Isidor. Serena își propune să elibereze condorul fără știrea părinților săi și să îl învețe să zboare pentru a-l putea elibera. Părinții Serenei își luaseră liber și merseseră la un seminar din Sinaia. Serena eliberează condorul și îl duce în camera ei unde îl ascunde o perioadă de timp până învață să zboare și apoi îi dă drumul în libertate.
Isidor nu mai știa să zboare deoarece a fost ținut în captivitate mult timp. Cei doi au devenit foarte buni prieteni și se înțelegeau ca frații chiar dacă Isidor nu putea vorbi sau zbura. Serena a fost anunțată de către părinți că vor pleca la mare peste câteva zile și a decis să plece mai repede la Sinaia la pensiunea unde au fost cazați părinții ei când au fost la seminar și să le lase un bilet părinților pentru a-i anunța că se vor întâlni la mare.
Când au ajuns la Sinaia, au observat că pensiunea era părăsită și nelocuită de nimeni și au ales o cameră de la mansardă cu pat și sobă. Isidor se comporta precum un om învățând să scrie și să citească, împreună cu Serena. În fiecare zi făceau exerciții de zbor dar era în zadar. Până într-o zi când se aflau pe aleea din fața vilei lor când condorul, fără să își dea seama, a reușit să se desprindă cu picioarele de pe pământ și să își ia zborul. Serena, uimită dar și speriată a pornit să îl caute crezând că nu îl va mai revedea vreodată.
L-a gasit după câteva zile în timp ce facea poze în fața castelului Peleș, pe balconul castelului speriat probabil că nu mai avea să se întâlnească cu cea mai bună prietenă a lui, Serena. S-au îbrățișat fericiți și s-au întors la vilă. Părinții Serenei, speriați de dispariția ei, au căutat-o și au găsit-o la Sinaia. Cei doi prieteni și-au luat rămas bun, iar Isidor i-a mărturisit că este pregătit să rămână singur deoarece știe să zboare datorită ei, că are un adăpost și că poate să se hrănească și singur.
Așadar, recomand cu entuziasm acestă carte în care se regăsește un model de prietenie adevărată și loială dintre un copil și un animal.
Theodora Docolin, Colegiul Național Pedagogic Carmen Sylva, clasa a-VIII-a, Profesor Gabor Aneta.
Comentarii recente