sept. 22, 2022 |
Povestea urmărește două protagoniste: Charlie St. Claire și Eve Gardiner. Charlie pleacă îndată după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial în Franța pentru a-și găsi verișoara dispărută. Acolo dă peste Eve și povestea începe. Cele două urmăresc un șir de semne spre posibilul loc în care era verișoara lui Charlie. Astfel se dezvăluie povestea lui Charlie. Eve a fost spioană în Primul Război Mondial, una foarte bună. Este una dintre puținele femei spioane și, mai ales, una dintre cele care au lucrat cu Alice Dubois în Primul Război Mondial.Spre deosebire de Charlie St. Claire și Eve Gardiner, Alice Dubois este o personalitate istorică adevarată, fiind una dintre spioanelecele mai căutate de către germani în perioada 1914-1918.
În opinia mea, povestea Evei a fost mult mai interesantă. Aceasta ilustrează trăsături feminine puternice. Femeie hotărâtă care excelează într-o lume condusă de bărbați, reușind împotriva tuturor prejudecăților și ideilor societății. Povestea prezintă feministe extrem de determinate.
sept. 22, 2022 |
Poate lectura într-adevăr rafina un om? Îl poate ea scoate pe acesta din lumea măruntă în care trăiește și îl poate ajuta să dobândească libertatea spiritului? Personajele principale ale romanului „Balzac și Micuța Croitoreasă chineză” de Dai Sijie ne demostrează că răspunsul este întotdeauna afirmativ la toate aceste întrebări.
Povestea urmărește aventurile a doi „tineri intelectuali” (de fapt, doi adolescenți care nici nu au terminat gimnaziul), trimiși într-un sat de pe muntele Fenixului Ceresc în perioada lor de „reeducare”, în contextul perioadei comuniste, și care ajung să se îndrăgostească de aceeași fată, fiica unui croitor local. Ne aflăm în China anilor 1971-1974, o altfel de Chină decât cea a zilelor noastre, o țară cufundată într-o perioadă sumbră a instaurării comunismului, cu toate măsurile absurde pe care le-a implicat. De plidă, intelectualii erau priviți drept „dușmani ai poporului” și condamnați pe nedrept. Cu toate că cei doi băieți provin din astfel de familii, aceștia trec prin preioade grele, în care sunt despărțiți de părinții lor și trebuie să se obișnuiască cu traiul de muncitor. Totuși, aventurile lor sunt povestite mai degrabă într-o manieră destinsă, autorul reușind să îmbine cu măiestrie momentele fericite cu cele tragice (de pildă, Luo nu încetează să îi vorbească prietenei sale despre cărțile citite chiar și atunci când se îmbolnăvește grav și nu poate să se ridice din pat).
„- Și cum îi zice la cântecul ăsta al tău? […]
– Mozart…, am dat să spun.
– Mozart ce?
– Mozart se gândește la președintele Mao, continuă Luo în locul meu.”
Deși personajul narator și prietenul său Luo încearcă să se integreze în această lume dezumanizantă, îndeplinind sarcinile grele care le sunt alocate, aceștia se salvează mental prin puterea creativitații și întreținerea pasiunilor. Astfel, pe când personajul narator este „un bun muzician”, impresionând întregul sat prin interpretarea sa la vioară a pretinsei sonate „Mozart se gândește la președintele Mao”, Luo își câștigă reputația de povestitor de filme, prin relatările expresive ale peliculelor vizionate, la îndemnul primarului. Monotonia traiului în micuțul sat de pe vârful muntelui este conturbată însă de întâlnirea cu Ochelaristul, băiat de oraș supus și el regimului de reeducare, și care deține pe ascuns traduceri interzise ale lui Balzac, Flaubert, Dumas, Hugo, Dostoievski, considedrate neprețuite de Luo și de prietenul său.
Trebuie să recunosc, nici nu am știut pe ce bijuterie literară am pus mâna atunci când am cumpărat romanul lui Dai Sijie. Este cartea ideală, care, din momentul deschiderii ei, nu mai poate fi lăsată din mână până la final. Am fost profund impresionată, și nu doar de gingășia cu care a fost scrisă cartea: de la modul sprințar în care băieții reușesc să păcălească vigilența unui primar imposibil de stupid și până la gestul final al Micuței Croitorese de a se desprinde de universul ei limitat pentru a păși spre calea devenirii ei.
Trempe Andrada, clasa a 10-a
C. N. „Emanuil Gojdu”, Oradea
mart. 11, 2022 |
Robinson Crusoe, de Daniel Defoe (mai mult…)
feb. 2, 2022 |
Invitație la lectură
Serile de iarnă alături de magia care ne înconjoară, m-au îndemnat să citesc povestea „Sora de zapadă” de Maja Lunde. Această poveste de Crăciun are ca temă, prietenia. O temă frumoasă, nu? Cum s-au împrietenit cei doi protagoniști este chiar amuzant. Haide să vă povestesc puțin!
Într-o seară, la bazinul de înot, Hedvig stătea cu nasul lipit de fereastră privind înăuntru. Cănd ieși din bazin, afară, Kristian a făcut cunoștință cu Hedvig.
Cei doi s-au împrietenit uimitor de repede și au descoperit lucruri noi despre ei. Apoi timpul a trecut și cei doi se înțelegeau tot mai bine pe zi ce trecea.
Într-o zi Kristian si Hedvig au decis să construiască o soră de zăpadă. Au făcut o soră de zăpadă minunată! La vederea ei, Kristian și-a amintit de sora lui, Iunia, care murise.
Dacă doriți să aflați ce s-a întâmplat cu cei doi prieteni, vă invit să citiți povestea!
Eu, la sfîrșitul lecturii, am simțit bucurie dar și tristețe. Nu vă dezvălui alte amănunte ca să nu stric suspansul și farmecul lecturii voastre. Pot să vă spun că mă simt fericită că de Crăciun am putut să mă bucur de această poveste alături de cei apropiați.
Popa Maya, clasa a V-a Școala Gim. Nr. 11, Oradea
feb. 2, 2022 |
Această carte este printre preferatele mele, deoarece este o carte de aventură, în care se întâmplă o sumedenie de lucruri interesante.
În carte, este vorba despre William, un băiețel de zece ani și despre un Dinozaur care a fost găsit de piticii lui Moș Crăciun. Acesta a primit numele de Crăciunozaur, deoarece piticii l-au găsit în perioada Crăciunului.
Iar acum, dacă vorbim puțin despre William, acesta este înnebunit după dinozauri. Toate lucrurile lui sunt cu dinozauri. De Crăciun, William își dorea tot ce nu îi putea aduce Moș Crăciun, dar totodată, își dorea un dinozaur de jucărie. Dar el nu s-a gândit vreodată că din greșeală, Moș Crăciun îi va aduce un dinozaur adevărat. Când William a văzut dinozaurul în sufrageria lui, s-a speriat. Dar și Crăciunozaurul a fost foarte speriat.
După puțin timp, s-au împrietenit și au petrecut foarte mult timp împreună. Într-o seară, William a văzut dinozaurul de pluș care trebuia să fie cadoul lui de Crăciun. Atunci, și-a dat seama că Moș Crăciun nu-i adusese un dinozaur adevărat în dar, ci un dinozaur de pluș, pe nume Pluși.
După ce Moș Crăciun a observat că dinozaurul lipsește, s-a reîntors după Crăciunozaur. L-a găsit și a plecat înapoi la Polul Nord, amândoi luându-și la revedere de la William.
Cam asta s-a întâmplat …
Mie mi-a plăcut enorm de mult lectura, nu doar pentru că e aventură, ci și pentru că a fost o carte emoționantă, pe care am citit-o cu mare plăcere!
Eu vă recomand această carte tuturor iubitorilor de aventuri!
Flonta Maria, cls. a V-a, Șc. Gim. Nr. 11, Oradea
feb. 2, 2022 |
În această carte este vorba despre Grinch, un monstru care ura Crăciunul. Îl ura atât de tare, încât voia să îl distrugă. Într-o zi, i-a venit o idee cumplită! S-a gândit să se costumeze în Moș Crăciun și să se strecoare în casele oamenilor și să le fure toate ornamentele de Crăciun și mai ales, bradul.
Așa că, în noaptea de Ajun, acesta s-a costumat în Moș Crăciun, și pentru că nu avea un ren, i-a pus cățelului său o pereche de urechi de ren și l-a înhămat la o sanie.
Când a intrat în prima casă, a furat toate aranjamentele de Crăciun și bradul de Crăciun și le-a pus pe sanie. La fel a procedat și cu restul caselor.
Dar, când a vrut să fure bradul dintr-o casă, o fetiță pe nume Cindy-Lou, care nu avea nici doi ani, l-a văzut și l-a întrebat de ce le ia bradul. Grinch era deștept, așa că i-a spus că unul dintre becuri nu funcționează. Fetița l-a crezut, și-a luat un pahar cu apă și a plecat din nou la culcare, așa că Grinch își putea duce planul la bun sfârșit. A luat toate cadourile și toate ornamentele de Crăciun, le-a pus pe sanie și l-a trimis pe câinele lui cu ele până sus pe o stâncă.
Grinch și-a dat seama că spiritul Crăciunului nu a putut fi oprit și de aceea Grinch nu mai urăște Crăciunul. Și tot el a fost cel care a împărțit toate darurile oamenilor din Cinești.
Mie mi-a plăcut această carte deoarece a fost amuzantă și pentru că m-a învățat că trebuie să ne recunoaștem greșelile.
Flonta Maria, cls. a V-a, Șc. Gim. Nr. 11, Oradea
Comentarii recente