Omul de zăpadă care voia să întâlnească soarele de M.Vișniec

omul de zapada............jpg

În această carte este vorba despre un Om de zăpadă care nu știa că  zăpada se va sfârși vreodată. Dar, într-o zi, când o Rândunică a sosit prea repede, din cauză că a fost păcălită, aceasta i-a spus Omului de zăpadă că în curând se va topi. Acesta nu o crede, deci ea l-a sfătuit să meargă să vorbească cu Domnul Soare. Omul de zăpadă, încântat de idee, a pornit a doua zi spre Domnul Soare, dar nu înainte de a-i oferi Rândunicii paiele din mătura lui, pentru un cuib cât mai pufos.

Pe drum, s-a întâlnit cu un Lup răcit. Lupul a vrut să îl mănânce, dar Omul de zăpadă i-a explicat că dacă l-ar mânca, i-ar fi și mai foame și l-ar durea și mai tare gâtul. Când a plecat, i-a dat în dar Lupului căciulița și fularul său. Lupul i-a mulțumit și a plecat la drum.

Omul de zăpadă s-a mai întâlnit și cu un Iepuraș căruia i-a oferit morcovul său, rămânând astfel fără nas. Iepurașul i-a mulțumit, iar Omul de zăpadă și-a văzut de drum.

Pe măsură ce se apropia mai mult de Domnul Soare, pe atât de slăbit se simțea Omul de zăpadă! Pe drum, de câte ori s-a mai întâlnit cu câte o viețuitoare, le-a oferit și acestora câte ceva, până când, atunci când a ajuns la Domnul Soare, nu i-a mai rămas decât pipa.

După ce a stat puțin de vorbă Domnul Soare cu Omul de zăpadă, acesta i-a oferit trei dorințe. Omul de zăpadă nu și-a dorit prea multe, dar și-a dorit să nu fie uitat de copii. Domnul Soare i-a promis și i-a zâmbit, iar apoi Omul de zăpadă s-a topit de tot.

Din această carte am învățat că trebuie să fii bun la suflet și să îi ajuți pe alții, deoarece aceste lucruri bune se vor întoarce! Am mai învățat că nu trebuie să te dai bătut, ci să lupți pentru visurile tale!

Flonta Maria, cls. a V-a, Șc. Gim. Nr. 11, Oradea

 

Povesteste-mi ceva de Sharon Creech

Povesteşte-mi ceva – Povesteste-mi ceva - Sharon Creech.jpgde Sharon Creech

În cartea “Povesteşte-mi ceva” este vorba despre o fetiţă pe nume Salamanca Tree Hiddle, mama ei a plecat în Lewstone. Tatăl ei se îndrăgosteşte de o femeie şi rămâne cu femeia aceea în timp ce Sal merge să îşi vadă mama. Sal nu o îndrăgea pe femeia aceea. La scurtă vreme Sal si bunicii ei au plecat catre Lewstone. Pe drum Sal le povesteşte bunicilor diverse întâmplări petrecute împreună cu buna ei prietenă, Phoebe Winterbottom, a cărei mamă a plecat în mod neașteptat de acasă, la fel ca și mama lui Sal. După un timp au făcut o oprire la râul Missouri, din pricina căldurii au început să se bălacească în apă cu picioarele. În timp ce se bălaceau, bunica a fost muscată de un şarpe de apă, a fost dusă la spital, bunicul a rămas împreună cu ea in spital, dar nu a mai putut fi salvată şi a murit. În acest timp Sal şi-a continuat drumul cu maşina bunicului. În apropiere de Lewstone un şerif a oprit-o în trafic şi a luat-o cu el în maşină pe Sal, iar maşina bunicului a fost condusă de asistenta şerifului. Acesta a dus-o pe Sal până la casa mamei, iar când a ajuns a vazut în faţa casei un mormânt pe care era scris numele mamei. Când Sal şi bunicul s-au întors acasă au îngropat-o pe bunica lângă un arţar.

Fetita careia nu-i placea numele sau de Elif Shafak

Fetiţa căreia nu-i plăcea numele său – fetita-careia-nu-i-placea-numele-sau.jpgde Elif Shafak

În cartea „Fetiţa căreia nu-i plăcea numele său”, este vorba despre o fetiţă, pe nume Sakiz Sardunya, care nu prea avea prieteni, deoarece numele ei era ciudat. Într-o zi Sakiz a găsit un glob ciudat pe un raft cu cărţi din biblioteca şcolii. La ora de sport, a rugat profesorul daca poate să mearga la toaletă, dar de fapt ea a mers în clasă să se uite la globul gasit. Când l-a luat în mână 7 continente au început să lumineze, dar mai era unul care nu lumina. Într-o zi a mers la bunicii ei acasă. În apropiere de casa bunicilor fetiţa s-a întâlnit cu o fată, care i-a zis că are un frate mai ruşinos. A venit şi el, iar l-a un moment dat fata i-a spus că a uitat un glob într-o bibliotecă. Sakiz a fugit în casă şi a luat globul, fata a realizat că globul nu mai avea energie, aşa căau decis sa meargă la cea mai apropiată biblioteca, deoarece globul se încărca cu ajutorul cărţilor. După ce globul s-a încărcat au chemat doi cai fermecaţi bătând o dată din palme. Când erau deasupra destinaţiei au batut de două ori din palme şi în câteva secunde erau jos. În al optulea continent erau patru scări care duceau în patru dimensiuni diferite. Pentru a intra în fiecare dimensiune ei trebuiau să răspundă la o întrebare din orice materie şcolară.

Micul Print de Antoine de Saint – Exupéry

Micul Prinţ – MICUL PRINT.jpgde Antoine De Saint – Exupéry

În cartea “Micul Prinţ”, este vorba despre un băiat care mergea cu avionul personal peste tot prin lume, dar a făcut pană în deşert. Mai avea apă să supravieţuiască şapte zile. El s-a culcat în avion, iar ziua următoare a fost trezit de un omuleţ numit Micul Prinţ, acesta îi spune să îi deseneze o oiţă micuţă. El a desenat mai multe oiţe, dar Micului Prinţ nu îi plăceau, aşa că a desenat o cutiuţă, iar în ea zicea că este o oiţă, iar Micul Prinţ o iubea. În timpul în care ei au stat în deşert, aviatorul a aflat ce se află pe cei cinci meteoriţi, că pe planeta lui exista o floare nemaivazută. Dar asta nu era adevărat, floarea de pe planeta Micului Prinţ era un trandafir roşu, a mai aflat că cel mai bun prieten al Micului Prinţ era un pui mic de vulpe, pe drum s-au întâmplat o sumedenie de peripeţii şi de ciudăţenii, dar a reuşit să ajungă cu bine acasă, iar autorul ne-a spus că nu a mai zis la nimeni această poveste, iar acest lucru s-a întâmplat acum şapte ani în urmă.

„Orfanii apelor”, de Struan Murray, prezentată de Ana-Maria Oțet

Cartea „Orfanii apelor” prezintă un subiect foarte interesant și unic. Povestea începe atunci când un băiat necunoscut este găsit în interiorul unei balene aduse de maree la marginea Orașului, singurul loc populat din lume. Locuitorii sunt terifiați de acesta și presupun că el este Gazda, persoana care găzduiește Vrăjmașul, zeul care pune stăpânire pe trupul oricărui om, luând înfățișarea unei persoane dragi lor, ce nu mai este în viață. Se spune că acel zeu a înecat lumea, iar de aceea Inchiziția, protectorii Orașului, doresc să distrugă persoana și să scape de Vrăjmaș.

Ellie, o fetiță orfană, este hotărâtă să dovedească faptul că băiatul este nevinovat. Cu ajutorul Annei, prietena ei, încearcă să îl elibereze pe Seth, dar situația devine primejdioasă, așa că cele două fete trebuie să aibă grijă să nu fie prinse. Pentru a-l salva pe băiat, Ellie va fi nevoită să își dezvăluie propriul secret, și anume… Știu că sunteți curioși, dar singurul mod prin care îl puteți afla este să citiți cartea.

Pe parcursul lecturii am simțit cum trăiam întâmplările alături de personaje, cum inimile noastre băteau la unison într-un ritm alert. În unele momente doream să îi avertizez, să strig la ei prin paginile cărții sau să îi iau de mână și să îi feresc din calea pericolului. Din păcate, puteam doar să citesc mai departe, să zâmbesc victorioasă ori să urmăresc cum totul se năruie cu fiecare cuvânt adăugat. La final am rămas uimită de cât de mult mă implicasem emoțional, mai ales atunci când am privit cu tristețe cuvântul „SFÂRȘIT”. Fiecare mare aventură trebuie să aibă și un final pe măsură…

Personajul meu preferat a fost Anna, o prietenă adevărată cu un suflet uriaș, dornică mereu să ajute și să ia parte la acțiune. A fost mereu alături de Ellie, chiar și atunci când aceasta a respins-o. Cred că ea este un exemplu pentru toți și ne dovedește că, așa cum spune proverbul, „Un prieten la nevoie se cunoaște”.

Lectura mi-a amintit de momentele când doream cu ardoare să afirm, să dovedesc ceva altor persoane, așa cum și Ellie încearcă să facă pe parcursul cărții. Mi-a trezit și amintirile când mergeam pe plajă cu familia mea, deoarece orașul din poveste se află pe malul mării. Nisipul fierbinte, cerul senin, strigătul pescărușilor, apa răcoritoare și agitația din jur… Chiar este un loc de poveste, paradisul…

Vă mai spun un singur lucru: Această carte merită citită!

Oțet Ana-Maria,   clasa a V-a B, C.N. „Traian”

Clubul „Miradoniz”

Orfanii apelor.jpg

 

Mladin-Golea Andra-Maria a citit ,,Pânza Charlottei” de Elwyn Brooks White

Cartea ,,Pânza Charlottei”, de Elwyn Brooks White ( E. B. White), a apărut în anul 1952.  Am început să o citesc în data de 7 decembrie a anului 2021, iar timp de trei zile am citit încontinuu.

În această carte este vorba despre o fetiță pe nume Fern, care avea un purceluș pe care îl chema Wilbur. Atunci când a crescut, după tradiție, Wilbur trebuia gătit, însă Fern s-a rugat atât de tare de tatăl său, încât acesta a cedat și i-a cruțat viața purcelușului. Părinții fetiței l-au dus pe Wilbur în grajdul lui Henry Fussy, însă Fern îl vizita pe amicul său în fiecare zi după ce venea de la școală. Acolo, Wilbur și-a făcut o prietenă- păianjen, Charlott, cu ajutorul căreia a devenit și faimos, dar vă las pe voi să aflați de ce .

Eu cred că tema lecturii este prietenia, pentru că cei trei amici au fost alături în momentele bune și fericite, căci momente rele și triste nu prea au întâlnit. Citind textul am trecut printr-o mulțime de stări. La început m-am întristat când am văzut că Wilbur se mută din casa părintească, însă apoi mi-am revenit când am observat că Fern avea de gând să îl viziteze aproape zilnic. Pe la sfârșitul cărții, Charlotte și-a dat ultimul duh chiar în fața lui Wilbur, ceea ce m-a facut aproape să plâng.

Înainte ca prietena-păianjen a purcelușului să nu mai respire, Wilbur i-a promis lui Charlotte că va avea grijă de puiuții ei. Când s-au făcut mari, cei o sută de pui au început să plece și ei de la casa părintească, iar purcelușul îi privea cu bucurie.

Vă  invit și pe voi sa citiți această carte și să treceți prin toate stările prin care am trecut și eu!

Pânza Charlottei.jpg

Mladin-Golea Andra-Maria , Clasa a V-a B , C.N.T.,  Clubul ,, Miradoniz”